Ne mai despart foarte putine zile de „momentul Praga“, care va insemna pentru Romania intrarea intr-un alt spatiu de desfasurare pentru istoria sa viitoare. Discutia despre relatia noastra cu Alianta Atlanticului de Nord se produce nu intr-un moment oarecare, de linearitate al istoriei, ci in mijlocul unor evenimente de o intensitate si tensiune cu totul exceptionale. In mod limpede, se reface echilibrul planetar de securitate si Romania are sansa de a fi un actor care intra cu drepturi depline de joc intr-o ecuatie de o complexitate enorma, urmind sa dea o solutie de care s-ar putea sa depinda mersul lucrurilor in acest secol. Cu citeva zile in urma, la sediul NATO a avut loc ultimul briefing de presa inaintea Summit-ului de la Praga, ocazie cu care ne-a fost oferit un document complet asupra „starii la zi“ a Aliantei, precum si o descriere a principalelor probleme si dosare care vor fi in atentia sefilor de state si guverne. Citindu-le cu atentie, veti realiza ca Summit-ul de la Praga si-a ales foarte bine deviza: AGENDA SCHIMBARII….
1. Capitolul „Noile sfidari si amenintari“
„Securitatea Aliantei este supusa in continuare unei mari varietati de riscuri militare si nonmilitare care sint multidirectionale si dificil de prevazut“
Conceptul strategic al Aliantei, aprilie 1999, paragraful 20
In acest context, la Praga se vor aproba citeva documente politice majore care se structureaza pentru prima oara intr-o actiune de o complexitate planetara privind cadrul si mijloacele specifice consacrate luptei impotriva terorismului. „Cu toate ca si pina acum, dupa evenimentele de la 11 septembrie, contributia NATO a fost semnificativa si importanta, in acest moment se fac eforturi pentru a echipa mai bine Alianta, permitindu-i astfel sa-si indeplineasca pe deplin misiunea din ceea ce va fi, in mod inevitabil, un efort pe termen lung. Masurile care vor fi adoptate la Summit-ul de la Praga vor include un pachet larg de masuri care sa favorizeze capacitatea si pregatirea NATO de a raspunde la toate sfidarile de securitate care-i stau in fata, inclusiv terorismul si proliferarea armelor de distrugere in masa. In plus fata de intarirea capacitatilor de aparare impotriva atacurilor cu arme chimice, biologice si nucleare, asemenea masuri sint destinate sa imbunatateasca sistemul securizat de comunicatii si informatii; sa imbunatateasca interoperabilitatea fortelor aflate in teren si a unor caracteristici- cheie ale eficientei capacitatii de lupta; sa ajute la cresterea capacitatii de desfasurare rapida si sustenabilitate a fortelor combatante“.
Documentele Summit-ului
Primul dintre aceste documente va fi Conceptul Militar privind apararea impotriva terorismului, subliniind faptul ca Alianta este gata sa actioneze impotriva atacurilor teroriste sau a amenintarii cu asemenea atacuri, dirijate din afara impotriva populatiei, teritoriului, infrastructurilor sau fortelor unei tari membre; acordarea de asistenta autoritatilor nationale in a face fata consecintelor unor atacuri teroriste; sa sprijine operatiile UE sau ale unor organizatii internationale sau coalitii, implicind aliati NATO; sa desfasoare forte unde si atunci cind este nevoie pentru indeplinirea unor astfel de misiuni.
Un alt document va fi Planul de actiune privind imbunatatirea capacitatilor NATO, definind capacitati specifice in domeniul actiunii antiteroriste si incluzind o serie de angajamente nationale foarte precis formulate pentru achizitionarea acestora. Este vorba despre o actiune deosebit de importanta, care va fi inclusa, ca atare, in efortul general al NATO de imbunatatire a capacitatilor sale militare si va veni si in sprijinul eforturilor facute de UE in acest domeniu.
In aceeasi logica de actiune se inscrie si documentul privind Imbunatatirea apararii impotriva armelor de distrugere in masa, atentia fiind centrata pe apararea impotriva armelor chimice si biologice. Sint in lucru cinci initiative concrete care includ constructia unui laborator mobil pentru analiza atacurilor nucleare, chimice si biologice, instituirea unei „echipe de reactie“ la un atac chimic sau biologic, a unui centru de pregatire in contracararea acestor atacuri, a unui stoc de echipament NATO de aparare impotriva acestor atacuri si a unui sistem medical de supraveghere.
Un document special va privi Managementul consecintelor atacurilor. Un Plan de actiune privind planificarea urgentelor populatiei civile va defini mecanismele si capacitatile necesare pentru a putea asigura managementul situatiei de dupa asemenea eventuale atacuri, inclusiv dupa folosirea unor arme de distrugere in masa.
Se va propune si un Plan de actiune in parteneriat impotriva terorismului care sa defineasca un cadru specific de cooperare intre tarile partenere NATO pentru lupta impotriva terorismului, precizind foarte clar rolul actiunilor in parteneriat atit in actiunea directa impotriva terorismului, cit si in managementul consecintelor sale.
In sfirsit, un document foarte important va fi cel dedicat Apararii cibernetice, precizind un cadru si actiuni specifice pentru o mai buna protectie si, pe de alta parte, masuri in cazul unei posibile lovituri impotriva infrastructurilor critice nationale si ale NATO, inclusiv a sistemelor informationale si de comunicatii.
2. Capitolul „Capacitati operationale“
„Adevarata masura a eficientei militare trebuie sa fie capacitatea noastra de a le oferi autoritatilor noastre politice un spectru complet de optiuni…si sa fim in stare sa le punem in practica, fie ca este vorba despre apararea frontierelor Aliantei sau de livrarea unui ajutor umanitar in afara zonei NATO“.
Gen. Joseph Ralston, comandant suprem al fortelor aliate din Europa, 3 octombrie 2002
In paralel cu masurile specifice care se desprind din seria documentelor referitoare la lupta impotriva terorismului si a proliferarii armelor de distrugere in masa, in acest moment continua discutia asupra celor mai bune metode de a organiza fortele NATO „astfel incit sa fie optimizate capacitatile Aliantei de a raspunde noilor sfidari si amenintari“. In acest context, sa amintim ca, pe 24 septembrie 2002, Donald Rumsfeld a propus la reuniunea ministrilor apararii de la Varsovia constituirea Fortei de reactie, in stare sa fie desfasurata oriunde este nevoie si sa poata efectua operatiuni combinate ca raspuns la situatii critice la scara mica sau chiar la conflicte internationale mai mari si mai intense. Propunerea vizeaza o forta combinata compusa pe principiul rotarii unor forte de lupta in stadiu operational, a unor centre de comanda si elemente de sprijin care sa poata fi foarte rapid imbinate pentru misiuni specifice. Acesta va fi unul dintre subiectele care se vor discuta la Praga, ocazie cu care se va lua nota de angajamentele individuale prezentate de fiecare tara in parte, „reactiile initiale la aceasta propunere fiind in general pozitive“.
Propunerea concreta care va fi supusa aprobarii sefilor de state si guverne la Praga va fi centrata pe Initiativa privind noile capacitati ale Aliantei, descriind un numar restrins de capacitati considerate drept esentiale pentru a asigura indeplinirea corecta a intregului spectru de misiuni ale NATO. Aceste propuneri se vor baza pe niste angajamente nationale foarte clare, cuprinzind si un calendar cu tinte specifice. Vor mai exista recomandari privind capacitati moderne de transport si atac, privind asigurarea superioritatii in privinta comunicatiilor la nivelul structurilor de comanda si informatiilor, interoperabilitatea fortelor desfasurate in teren si desfasurarea rapida si sustenabilitatea fortelor combatante.
3. Extinderea NATO
„Extinderea NATO va duce si la extinderea securitatii pe acest continent, mai ales pentru natiuni care s-au bucurat de putina pace sau securitate in decursul ultimul secol. Ne-am miscat cu precautie in aceasta directie. Acum trebuie sa actionam decisiv“.
Presedintele George Bush,
23 mai 2002
Chiar si in acest moment, nici unul dintre inaltii oficiali NATO nu vrea sa rosteasca nici o vorba despre numarul tarilor care vor primi la Praga invitatia de a se alatura Aliantei. Speranta Romaniei, de a face parte din acesst grup, este sustinuta de un sir de elemente mai mult decit pozitive, semnale clare ce stabilesc pentru noi chiar un rol de lider de grup, situatie provocata evident de sprijinul puternic primit in ultima perioada din partea SUA. In aceste conditii, iata datele care ne-au fost comunicate cu ocazia ultimului briefing inainte de summit, desfasurat la sediul NATO din Bruxelles.
Tarile care vor primi invitatia nu vor deveni imediat membre NATO. Se vor deschide „convorbirile de acceptare“, denumite astfel deoarece tarile respective va trebui sa declare ca accepta pe deplin obligatiile Tratatului de la Washington, dar si seria de „obligatii suplimentare“ care vor fi mentionate ca atare in protocoalele de aderare care trebuie sa fie semnate pina in primavara lui 2003. Va mai trece un an, adica pina in primavara sau vara lui 2004, pina cind va fi completat intreg procesul aderarii, deoarece protocoalele va trebui ratificate de catre toate statele membre, preconizindu-se si organizarea unui summit special care sa marcheze acest nou moment istoric in viata Aliantei. In ce vor consta „obligatiile suplimentare“? Raspunsurile au fost relativ vagi, dar este limpede ca ele vor avea acelasi sens ca si „clauzele de siguranta“ pe care UE vrea sa le introduca in protocoalele de aderare ale celor zece state, urmarind ca „tarile respective sa nu se culce pe-o ureche, spunind gata, am terminat! Ci, dimpotriva, sa aplicam cu strictete masurile si calendarul asupra carora am cazut de acord!“. Se mai estimeaza ca, in afara lansarii invitatiilor mult asteptate, la Praga se va rosti din nou asigurarea ca „pe viitor vor fi lansate noi invitatii catre alte tari care sint doritoare si apte sa-si asume responsabilitatile si obligatiile unei tari membre. Asemenea invitatii vor fi transmise atunci cind tarile NATO vor considera ca integrarea tarilor respective va servi intereselor politice si strategice ale Aliantei si vor creste securitatea si stabilitatea la nivelul intregii regiuni euroatlantice“. In acest context, cu titlul de exemplu, numele Croatiei este cel mai des rostit.
4. Angajamentul NATO in Balcani
„Am ales angajamentul impotriva indiferentei“
Lord Robertson, secretar general al NATO, 5 iulie 2001 (vorbind despre angajamentul NATO in Bosnia, Kosovo si Macedonia)
La Praga va fi evocat acest raport de activitate ca argument pentru contributia pozitiva avuta de NATO in zona. Reamintim ca au fost constituite: IFOR (Implementation Force), forta condusa de NATO, desfasurata in Bosnia si Hertegovina la finele anului 1995, in acord cu Rezolutia 1031 a Consiliului de Securitate, cu un mandat de un an pentru a asigura aplicarea prevederilor militare ale Acordurilor de pace de la Dayton (14 decembrie 1995); SFOR a succedat lui ISFOR, fiind desfasurata incepind cu decembrie 1996; KFOR – forta desfasurata in acord cu Rezolutia 1244 a Consiliului de Securitate din 10 iunie 1999, solicitind o prezenta internationala civila si militara efectiva de securitate in Kosovo. Rezolutia 1244 decreteaza Kosovo drept o entitate sub o administratie internationala provizorie, cere secretarului general sa numeasca un Reprezentant Special ca sa supervizeze implementarea prezentei civile internationale si autorizeaza statele membre si organizatiile internationale relevante sa stabileasca o prezenta internationala de securitate. KFOR colaboreaza cu Misiunea ONU in Kosovo (UNMIK) si alte agentii internationale si nonguvernamentale la constituirea unei baze pentru securitate, stabilitate si reconstructie.
Securitatea asigurata de KFOR (avind in componenta, dupa cum bine se stie, si unitati ale armatei romane) a permis la aproximativ 1,3 milioane de oameni din Kosovo si din afara acestei regiuni sa se intoarca pe locurile lor natale. Munca depusa de KFOR si in cooperare cu alte organizatii a contribuit in mod substantial la reconstructia si deminarea zonei; la pastrarea securitatii si ordinii publice; asigurarea securitatii minoritatilor etnice; protectia siturilor de patrimoniu; interdictia contrabandei, implementarea procesului de distrugere a armelor; la stabilirea institutiilor civile, reconstructia sistemului judiciar si penal si la supravegherea procesului electoral. Un exemplu al eficacitatii NATO este succesul Operatiunii Essential Harvest, lansate la cererea presedintelui Trajkovski in august 2001, solicitind asistenta NATO in demilitarizarea Armatei Nationale pentru Eliberare si dezarmarea etnicilor albanezi care operau in Macedonia. Rezultatul a constat in stringerea a 3.875 de arme si a 397.600 de alte piese, inclusiv mine si explozibili. Va mai fi evocata si o alta operatiune, AMBER FOX, lansata in decembrie 2001, tot ca raspuns la o cerere a presedintelui Trajkovski pentru o forta de protectie a reprezentantilor UE si OSCE care supravegheau implementarea procesului de pace; mandatul fortei repsective (aproximativ 1.000 de militari din tarile membre NATO) a fost extins pina la 26 octombrie 2002.
Consiliul Atlanticului de Nord le-a solicitat autoritatilor militare ale NATO sa restructureze si sa reduca periodic dimensiunea Fortei de Stabilizare. La inceputul lui 2001, din 31.000 de militari, cit numara initial, a fost redusa la 19.000 (proveniti din 17 tari membre NATO si 15 tari nemembre NATO, inclusiv Rusia). La reuniunea lor din primavara acestui an, ministrii apararii din tarile aliate au decis o noua reducere a SFOR, care sa ajunga la 12.000 de oameni, pina la finele acestui an. Se va lua nota si de succesul operatiunii similare in cazul KFOR care, de la structura initiala de 50.000 de oameni, a ajuns acum la 39.000, cu o noua reducere decisa pina la nivelul de 32.000 de oameni, cu noi restructurari planificate pentru 2003 si care vor fi aprobate ca principiu la reuniunea de la Praga.
5. Relatia NATO – UE
„Aparitia unei Uniuni Europene care sa-si cistige pe deplin locul pe scena internationala este acum un fapt implinit. Mai este si un factor de mai mare stabilitate. In acelasi timp, legatura transatlantica ramine esentiala, fiind fundamentala apararii colective aliate. In acest context, o capacitate de aparare europeana este necesara atit europenilor, reprezentind si un cistig pentru NATO“.
Presedintele Jacques Chirac, 13 iunie 2001.
La Praga, chiar daca nu va exista o discutie separata in formatul „Summit NATO-UE“, va fi analizata in profunzime posibilitatea continuarii si dezvoltarii tratativelor, aranjamentelor si acordurilor in domeniul numit „Berlin plus“:
– posibilitatea asigurarii accesului UE la capacitatile de planificare NATO in stare sa contribuie la planificarea militara a unor operatiuni conduse de UE;
– prezumtia de disponibilitate pentru UE a unor capacitati NATO preidentificate ca atare si a unor baze comune pentru folosirea in operatiuni conduse de UE;
– identificarea unui spectru de optiuni europene de comanda pentru aceste operatiuni si dezvoltarea pe mai departe a rolului adjunctului Comandantului suprem al fortelor aliate din Europa pentru a putea sa-si asume pe deplin si efectiv responsabilitatile sale europene;
– adaptarea in continuare a sistemului NATO de planificare a apararii pentru a incorpora in mai mare masura disponibilitatea de forte pentru operatiunile militare conduse de UE.
La Praga va mai fi discutat si un alt aspect extrem de sensibil, deosebit de important in actualul context international: sistemul de consultari intre NATO si UE pe timp de criza. Se va incerca realizarea unor progrese si in ceea ce priveste alte dimensiuni ale relatiei dintre NATO si UE, inclusiv nevoia relativ urgenta de a gasi solutii practice satisfacatoare pentru toti aliatii la problema participarii la operatiunile militare conduse de UE a unora dintre tarile aliate care nu sint membre UE.
6. Dialog si cooperare
Este evident ca, in aceasta linie a dialogului, cel cu Rusia ocupa un loc central si va fi relevat ca atare la Praga, atit in contextul participarii Rusiei la alianta antiterorista, cit si cu privire la rolul sau de partener in Consiliul NATO-Rusia. Sa reamintim ca acest organism (stabilit la Summit-ul NATO-Rusia de la Roma, in mai 2002) este „un mecanism pentru consultari, construire de consens, cooperare, decizie comuna si actiune unita intre statele membre NATO si Rusia in privinta unui spectru vast de probleme de securitate incluzind terorismul, managementul de criza, nonproliferare, controlul armamentelor conventionale si nucleare si a unor masuri de incredere reciproca, aparare in domeniul rachetelor balistice, operatiuni maritime de cautare si salvare, cooperare in domeniul militar si al reformei sistemului apararii, managementul crizelor civile si raspunsul la noile sfidari si amenintari“. Summit-ul de la Praga va insemna, in prezenta Rusiei, o confirmare a inchiderii unei epoci marcate de indoielile profunde manifestate de partenerul rus fata de intentiile reale ale Aliantei in privinta extinderii. Un element spectaculos a venit sa intareasca, la modul practic, aceasta noua dimensiune de colaborare: intre 25 si 27 septembrie, NATO si Rusia au organizat primul exercitiu de teren din istoria lor la Noginsk, la 70 de kilometri de Moscova. Exercitiul Bogorodsk 2002 a simulat un atac terorist asupra unei intreprinderi de produse chimice, implicind un numar foarte mare de victime, prabusirea structurilor constructiei, evacuarea personalului si solicitarea de catre Federatia Rusa a unei asistente internationale. Se estimeaza ca, la Praga, sefii de state si guverne vor transmite din nou un mesaj de forta pentru sustinerea acestui parteneriat esential pentru dimensiunea viitoare a Aliantei extinse.
Probleme apar insa in cealalta relatie majora de parteneriat, cea cu Ucraina, opiniile exprimate de un inalt oficial NATO fiind extrem de dure si de clare: dat fiind ca Ucraina este departe de a indeplini cerintele unei relatii de parteneriat asa cum este cea definita in termenii de PfP, ar fi de dorit ca presedintele Kucima sa nu vina la Praga, discutia urmind sa aiba loc doar la nivel de ministri de externe. Un indemn „in clar“ caruia, se pare, in lumina ultimelor informatii, presedintele Kucima nu doreste sa-i dea curs, anuntindu-si dorinta de a veni oricum la Praga….. bazindu-se pe declaratii anterioare ale Aliantei care descriau tara sa drept „un jucator strategic in peisajul de securitate european in formare“ , „legaturile sale cu NATO putind juca un rol singular in Europa viitorului“, dupa cum spunea Madeline Albright in mai 2000. Desigur, pe atunci nu se stia nimic de povestea radarelor vindute Irakului si despre alte transporturi de armament catre zone foarte sensibile… Probleme mari are si presedintele Lukasenko, nici el si nici anturajul sau neprimind vize de intrare in Cehia.
Dar, revenind la aspectele constructive, Summit-ul de la Madrid va oferi un cadru in care se va discuta si noua formula – cu noi elemente de atractivitate – pentru Dialogul Mediteranean, initiativa introdusa de NATO la 1 decembrie 1994.
Sa reamintim ca, in mai 2002, ministrii de externe din NATO au anuntat ca au luat decizia de a creste dimensiunile politice si practice ale acestui dialog multiplu cu tarile mediteraneene, incluzind deci consultari asupra unor probleme de interes comun, inclusiv cele legate de terorism. Initial, programul le-a oferit celor sapte tari participante (Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Mauritania, Maroc si Tunisia) posibilitatea de a participa la activitati ca planificarea in sectorul urgentelor civile, stiinta si informatii, precum si la un program militar. In 2001, NATO le-au oferit celor sapte tari posibilitatea de a semna un acord asupra protectiei informatiei care sa faciliteze schimbul de informatie secreta necesara pentru participarea la anumite activitati. Este foarte posibil ca, profund motivati de situatia internationala complet instabila din Orientul Apropiat, liderii politici sa doreasca sa transmita, la Praga, un mesaj formal si novator asupra dimensiunilor cooperarii mediteraneene, ceea ce ar da perspective cu totul noi asupra redesenarii peisajului de securitate european si international care are loc in acest moment.
