Madalin este un copil orfan. O femeie cu suflet l-a luat si i-a oferit dragostea de care orice copil are nevoie. Eleonora L. a luptat cu bolile baiatului si i-a redat zimbetul. Din pacate, au ajuns in criza de bani si au nevoie de ajutor.
Madalin are noua ani si locuieste la Bailesti, alaturi de „mamica“ lui, Eleonora L. Baietelul provine din Centrul de plasament numarul 5 Craiova. In anul 1999, fiind singura si pensionata pe caz de boala, dupa ce muncise toata viata ca asistenta medicala, Eleonora L. s-a hotarit sa urmeze cursurile de asistent maternal. Dupa terminarea cursurilor l-a luat in plasament pe Madalin. Copilul avea trei ani si patru luni. „As fi vrut o fetita pentru ca in familia mea nu sint fete, dar l-am luat pe Madalin pentru ca mi-a fost mila de el“, povesteste femeia. Desi avea trei ani, copilul nu stia sa manince si era foarte bolnav. „Mi l-au dat mai mult dezbracat, nu mi-au spus nici cum il cheama si nici ce probleme are. Apoi am vazut ca baiatul nu stia sa stea pe olita si facea pe el“, completeaza femeia. Ajunsa cu baiatul acasa, Eleonora L. a observat ca acesta minca foarte mult si inghitea nemestecat. In prima noapte a facut febra foarte mare. Femeia a luat copilul si a mers cu el la Spitalul Militar din Craiova, unde lucrase. Fostii colegi i-au spus sa-l duca inapoi pentru ca mai mult ca sigur va muri cit de curind. Madalin suferea de encefalita, giardia, pneumonie, dizenterie, avea scabie si un prolaps rectal hemoragic (intestinul gros iesea 10 centimetri in afara corpului si singera). „Mi-a fost teama sa nu aiba SIDA, la cei trei ani si jumatate ai lui avea doar zece kilograme“, spune Eleonora L. Din fericire, in urma analizelor, testul HIV a iesit negativ. Trebuie spus ca in izolatorul unde statuse Madalin mai murisera doi copii. Femeia mai spune ca baiatul abia daca stia sa vorbeasca si, pur si simplu, nu stia sa zimbeasca, dar s-a ambitionat si a incercat tot ce este omeneste posibil pentru a imbunatati starea copilului.
Vazind ca starea de sanatate a baiatului este precara, Eleonora L. a mers cu el prin mai multe spitale. „Am fost peste tot prin Craiova, am ajuns la Bucuresti si pentru ca aveam o locuinta la Herculane, am mers si i-am facut iarna si vara cite o cura cu ape termale. Acum este sanatos“, afirma femeia, desi in 1999 se constatase ca Madalin are modificari de comportament- se lovea cu capul de patut si de zid, iar in noiembrie 2002 cei de la centru au recunoscut ca baiatul mai sufera si de o intirziere mentala, marcata de o instabilitate psihomotorie. Trecusera deja trei ani de cind copilul fusese dat in plasament, timp in care nu a urmat nici un tratament.
Eleonora L. a renuntat sa mai locuiasca in Craiova si a mers sa stea la mama sa, la Orsova, dar au inceput problemele. Initial, nimeni nu s-a interesat de soarta lui Madalin, baiatului nu i-au fost trimise pachetele la care avea dreptul in urma ajutoarelor primite din afara la centrul de plasament de la care provenea. In 2002, inainte de cel de-al doilea atestat de asistent maternal, Eleonorei L. i s-a spus ca, daca nu adopta copilul ii va fi luat, iar apoi i s-a cerut sa se reintoarca impreuna cu baiatul in judetul Dolj. Femeia a cerut mutarea dosarului lui Madalin la un centru de plasament din Mehedinti pentru a putea ramine alaturi de mama sa. Raspunsul a fost negativ, iar Eleonora s-a vazut obligata sa cumpere un apartament la Bailesti pentru ca, dupa cum marturiseste ea, „acestea sint locurile de bastina ale tatalui meu si mai am si niste rude care locuiesc aici. Am considerat ca orasul este unul linistit, iar Madalin are nevoie de liniste si stabilitate. M-am rupt de intreaga familie pentru a-l putea creste“.
Desi are noua ani, Madalin nu a putut merge la scoala. „Nivelul inteligentei lui este la jumatatea valorii normale pentru virsta pe care o are si de aceea nu a mers la scoala“, spune femeia. Problemele celor doi au inceput in februarie 2003, cind Eleonorei L. nu i s-a mai dat salariul de asistent maternal. „M-am interesat sa vad care este problema, dar mi s-a spus ca daca nu-mi convine pot sa duc baiatul inapoi la centru. Nu pot renunta la copilul acesta, el este bucuria mea. Cum sa-l duc inapoi in mizeria care este acolo?“, se intreaba femeia. „Apoi mi-au spus ca nu am decit sa-l tin din pensia mea. Copilul deja nu mai avea forme legale pentru a sta la mine. La un moment dat am primit o hotarire prin care copilul imi era incredintat. Nici nu stiu ce inseamna asta. Nu este nici al meu pentru ca nu-l pot infia, nu este nici al centrului de unde provine“, completeaza Eleonora L.
Pentru a demonstra lipsa de interes a celor din centrele de plasament, Eleonora L. povesteste un episod intimplat in aprilie 2005. „Mama mea a cazut si si-a fracturat mina. Aveam nevoie sa ajung la Orsova, ocazie cu care trebuia sa merg si la un notar sa semnez niste acte din care sa rezulte ca renunt in favoarea fratelui meu la drepturile pe care le-as fi putut avea de pe urma mamei. Vorbisem cu o alta asistenta maternala din localitate care a fost de acord sa-l gazduiasca pe Madalin pentru o noapte si o zi, timp care imi era necesar sa ajung si sa rezolv problemele. A venit asistenta sociala si m-a asigurat ca baiatul va merge la cealalta doamna. Asta se intimpla intr-o joi. Vineri dimineta, ingrijorata de ce-o face Madalin pentru ca era prima data cind ma desparteam de el, am sunat-o pe asistenta sociala sa intreb ce face. Dar, spre uimirea mea, mi s-a spus ca Madalin a fost dus la Craiova la Centrul de plasament nr. 10 de pe strada George Enescu. Am mers sa-l vad. Arata ca un cersetor, era murdar, nemincat, plingea mereu, dar nu au vrut sa mi-l dea. Am facut cereri peste cereri, am incercat tot ce am putut. Intr-un final, am reusit sa-l iau. In cele doua saptamini petrecute acolo a slabit patru kilograme si a facut din nou pneumonie. I-au furat hainele cu care plecase de acasa, iar acum nu-mi mai dau nici banii pe care ii primeam pentru el. Traim amindoi doar din pensia mea de 1.973.000 de lei. Nu stiu ce sa mai fac, sint disperata“, povesteste cu lacrimi in ochi femeia. Din aceasta suma trebuie asigurate masa si medicamentele lui Madalin, hainele baiatului, trebuie platite intretinerea apartamentului, factura unui telefon, factura cablului TV si multe alte cheltuieli inerente. Intrebat cine anume i-a luat hainele, Madalin a raspuns plin de sinceritate: „Doamnele de acolo, cine sa mi le ia. Acolo este foarte rau, sint copii multi si murdari. Eu am vrut sa fug pentru ca imi era foame. Am gasit o gaura in gard. Am vrut sa fug la mamica. Ma duceam la autogara si-l rugam pe sofer sa ma ia acasa“.
Eleonora L. ar dori sa dea in judecata Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului pentru a obtine salariul ei de asistent maternal si alocatia baiatului, dar are nevoie de bani pentru o astfel de actiune. „Nici nu vreau sa ma gindesc ca as putea ramine fara el pentru ca nu am bani. Nu stiu ce sa fac. La toamna va merge si el la scoala. M-as descurca daca mi s-ar da din urma ceea ce ne datoreaza“, a afirmat femeia. Copilul este alaturi de „mamica“ tot timpul si ii spune: „Mamica, nu mai plinge ca te imbolnavesti si te doare inima. Eu ce fac fara tine? Mai bine mor decit sa ma ia de la tine!“
