Intr-una din garsonierele Centrului Maternal din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Dolj, Marinela Urâta a avut posibilitatea sa isi adoarma in brate bebelusul, sa il schimbe si sa ii dea sa manânce.
Marinela Urâta este o femeie simpla, care nu stie carte, asa cum singura marturiseste. Nu stie nici macar ce vârsta are, iar „buletinul l-a uitat acasa“, nu isi aminteste nici ziua când a devenit mama, când a adus pe lume bebelusul sau pe ceilalti trei copii pe care ii are acasa. Se exprima cu mare greutate si se poarta stângace cu copilasul, „cu greu reusind sa il linisteasca atunci când plânge, nestiutoare când trebuie sa ii prepare biberonul cu lapte sau când trebuie sa il schimbe“, dupa cum marturisesc angajatii DGASPC Dolj. Desi a asteptat cu mari emotii gasirea copilasului, joi noapte a avut câteva „tentative“ sa plece din Centrul Maternal, exprimându-si dorinta de a merge acasa, la Motatei, ingrijorata fiind de soarta celorlalti copii, a „babei“ (soacra – n.r.), a sotului, dar si a vacii din gospodarie, cumparata cu „bani de la banca“. Schimbati in haine curate primite de la femeile adapostite in centrul maternal sau cu hainute oferite de angajatii Directiei, femeia impreuna cu copilul si-au petrecut noaptea de joi intr-o camera calduroasa, mobilata corespunzator, cu patut pentru bebelus, televizor color, baie.
„Ce-om mânca noi o mânca si Ionel, dar suntem impreuna“
Marinela Urâta sustine ca nici o secunda nu a vrut sa isi paraseasca bebelusul, l-a lasat doar temporar in spital in ingrijirea doctorilor pentru a se duce acasa la ceilalti copii. Desi micutul i-a fost gasit, este foarte suparata pe cea care i-l furase din spital, sustinând ca ar baga-o „in puscarie pe viata“ pentru fapta ei.
„Joi, m-a anuntat politia ca l-au gasit pe asta micu’, pe Ionel… I-am pus numele lui ta’so, ca si l-a dorit mult! Am fost suparati si am stat cu frica pâna ne-au gasit copilul. Fata plângea ca nu mai e bebe, sotul la fel… L-am lasat in spital cu doctora, eu m-am dus acasa la copiii aia si la barbatu’meu care nu vede, iar luni voiam sa ma duc sa il iau… Nu am vrut sa il parasesc sub nici o forma! Intre timp am aflat ca bebelusul a disparut. Aici e bine, e frumos, dar nu astept decât sa ne dea cât mai repede drumul acasa, unde ce-om mânca noi o mânca si Ionel, dar suntem impreuna“, a spus Marinela Urâta, mama bebelusului. Femeia a povestit ca nu au o casa „cine stie ce“, dar are trei camere in care au doua paturi, frigider, televizor, primit de la vecinul lor, Aurel. Nu au covoare pe jos sau sifoniere, soba de pamânt a cazut, dar are hainute pentru cel mic primite de la lumea din sat sau haine ramase de la cei mari.
Nu a apucat pâna acum nici sa ii faca baie bebelusului, insa marturiseste ca acasa are o „albie“ cumparata de mult in care il va spala zilnic… Isi doreste foarte mult sa il vindece pe copil, chiar intreaba speriata daca doctorii „ii vor scoate ochiul bolnavior“ micutului. Vrea sa mearga cu bebelusul la Bucuresti impreuna cu omul ei, care „nu plateste biletul de tren“, având atât el, cât si insotitorul dreptul de a circula gratuit pe mijloacele de transport in comun.
„Angajatele noastre o ajuta sa il hraneasca, sa il schimbe“
Reprezentantii DGASPC Dolj au precizat ca femeia va fi tinuta in Centrul Maternal pâna când cel putin una din camerele locuintei in care acestia traiesc va fi amenajata corespunzator pentru a duce acolo bebelusul. „Atât femeia, cât si copilul sunt ingrijiti si supravegheati. Astazi (ieri – n.r.) am fost nevoiti sa o mutam intr-un salon cu alta mamica, deoarece aseara (joi – n.r.) si-a exprimat dorinta de a pleca acasa. Am incercat sa o lamurim ca o mai tinem doar câteva zile in centru si asa s-a linistit. In plus, angajatele noastre o ajuta sa isi hraneasca bebelusul, sa il schimbe, deoarece ea nu prea stie cum sa se poarte cu micutul. Insa se vede ca tine la el, l-a luat chiar din patut si l-a culcat lânga ea“, a mentionat Claudia Medelet, inspector de specialitate in cadrul Biroului de Relatii Publice din cadrul DGASPC Dolj.
