E greu de crezut ce se intâmpla intr-o maternitate (a Spitalului „Filantropia“, – n.r.) din Craiova. In numai câteva minute, bucuria ca vor deveni parintii unui copil perfect sanatos, conform nenumaratelor examene de ecografie si analize peste analize, se transforma in disperare, suferinta si deznadejde…
Nepasare pentru femeile ajunse in chinurile nasterii, aroganta. Asa esti tratat atunci când pasesti ca „simplu“ pacient in Spitalul „Filantropia“ din Craiova. Este cumplit ce iti este dat sa vezi, ajuns in vizita sau insotind pe cineva drag. In camera de garda stau savurându-si cafeaua si „bine meritata“ tigara doctorii nostri…
Timid, pacientele bat la usa, nemaisuportând durerile cumplite sau complicatiile cauzate de o posibila pierdere a bebelusului. Imediat ce indraznesc sa deschida usa, vocea „linistitoare“ a medicilor le pune la punct: „Asteptati, draga, la usa! Câta nesimtire!“, iar daca mai indraznesti sa ceri o informatie suplimentara, sa intrebi de medicul care in mod normal a supravegheat viitoarea mamica si ar trebui in mod firesc chemat de urgenta, depasesti pur si simplu o limita a bunului-simt. Nenumarate paciente in chinuri cumplite asteapta pe la usa medicilor.
Norocoase sa fie bagate in seama sunt doar cele care au „pile“ sau pe cineva „important“ care telefoneaza unde trebuie… In rest, femeile asteapta suportând frigul de pe culoare… Este cumplit sa vezi femei simple de la tara aduse de urgenta la spital cu doar ce au pe ele si cu o plasa in mâna cu scutecelul pentru micutul ce sta sa vina pe lume, cum sunt tratate de cei care ar avea obligatia sa le consulte, sa le ofere ingrijire de urgenta. Sunt tratate mai rau ca niste animale, cu greu putându-ti stapânii furia sa nu intervii sa le spui câteva… Au uitat de mult de juramântul facut, dar sunt totusi practicanti ai medicinei…
Clipe de cosmar intr-un spital craiovean
Imediat ce in sfârsit reusesti sa internezi pe cea din familie, urmeaza cumparaturile de rigoare: de la simple vitamine, calciu, la medicamente ce pot fi procurate doar din Republica Moldova, pastile fara de care sora, sotia, cumnata pierde altfel sarcina. Un medic cu suflet, care ulterior se dovedeste ca nu este de origine româna, se miluieste de biata femeie ce risca sa-si piarda copilul si aduce din propria provizie pastilele care o linistesc pe viitoarea mamica.
Surprinzator, desi nu este pacienta lui, acesta chiar o viziteaza ulterior sa ii observe evolutia, dar a preluat-o in una din garzile de noapte si are inima. In rest, indiferenta… Când, in sfârsit, medicii au linistit familia ca nu exista nici un fel de pericol al unei declansari a sarcinii inainte de termen, te trezesti cu telefon de urgenta ca pacienta este deja pe masa de operatie. Ajungi intr-un suflet, nestiind daca sa te bucuri sau sa fii ingrijorat ca este o nastere prematura si astepti in fata usii de operatie un semn… Esti linistit, medicul care a urmarit sarcina femeii dragi pe care ai internat-o nu este prezent, este plecat din localitate cu treburi mai importante, insa, cu ajutorul lui Dumnezeu, viitoarea mamica poate nimeri pe mâini bune. In acel moment, nici nu mai stii daca trebuie sa ii multumesti lui Dumnezeu ca a preluat-o o echipa extraordinara, care, desi nu i-a urmarit evolutia, face tot ce este posibil ca nasterea sau operatia de cezariana sa decurga bine. Urmeaza asteptarea, ore interminabile in fata usilor. Intr-un final, usa se deschide si o asistenta iese cu un bebelus in scutecel in brate. Cu seninatate si detasare, cei de la pediatrie, ca si cum nimic nu s-ar fi intâmplat, anunta: „Mamica e bine, insa copilul nu…“. Urmeaza clipe de cosmar, iar emotiile si disperarea se muta in fata Sectiei de neonatologie. Esti chiar sfatuit sa intrebi peste trei – patru ore despre evolutia copilului, ti se spune in fata „ca poate nu apuca sa traiasca mai mult“. Cu mari insistente reusesti sa obtii permisiunea de a intra sa iti vezi copilul, nepotul sau viitorul fin.
Indiferent de negativismul „impamântenit“ al medicilor despre copiii nascuti prematur, cei mai multi parinti sunt increzatori in evolutia starii de sanatate a bebelusului, dorindu-si chiar sa il declare cât mai repede. Primesc insa alta lovitura data cu o usurinta greu de imaginat. Doctorii chiar sfatuiesc parintii „ca vor avea timp destul sa il declare, sa nu se grabeasca insa, ca poate in câteva ore sau zile copilul moare“…
Un singur incubator functional la urgenta…
Pe lânga toate aceste aspecte, se adauga conditiile mai mult decât improprii. Nu trebuie sa va mire daca o pisica sau doua va taie calea prin fata saloanelor unde sunt internate femei care asteapta sa nasca sau care tocmai au devenit mamici.
Pe holurile din fata salii de nasteri, maldare de cearsafuri imbibate cu sânge zac ore intregi uitate, chiar sub nasul apartinatorilor bolnavelor sau celor care urmeaza sa nasca… Nici punctele sanitare nu sunt un atu al Spitalului „Filantropia“: mizerie de nedescris, usi care pot fi inchise doar cu piciorul, maldare de hârtii aruncate pe jos… In cazul in care conducerea spitalului afla ca „intâmplator“ presa doreste o vizita in spital, situatia se schimba simtitor. Saloanele sunt spalate de nenumarate ori, cearsafurile murdare sunt duse imediat la spalatorie, mamicilor li se vorbeste cu mare delicatete, „doar sunt femei lehuze, care au nevoie de incurajare si o vorba buna“, iar copiii mai au putin si sunt fiecare leganati in parte de medicii „ingrijorati“ de soarta fiecaruia dintre bebelusi. In ceea ce priveste dotarea corespunzatoare cu incubatoare, spitalul este la limita functionarii. Exista doua incubatoare la urgenta, din care doar unul, dupa cum marturisesc cadrele medicale, este functional si inca unul pentru transport.
„Cum pot sa educ câteva sute de cadre medicale?“
Intrebat despre toate aceste aspecte negative pe care fosti pacienti ni le-au sesizat, Mihai Coman, managerul Spitalului „Filantropia“, a marturisit ca lucrurile nu stau asa cum si-ar dori, dar in mare parte toate sunt cauzate din lipsa banilor: „Ce pot sa fac daca pisicile alearga prin spital ca pe gunoaiele de la Isalnita? In prezent, maternitatea este in plin santier, incercam ca pâna la sfârsitul anului sa realizam renovari generale. In ceea ce priveste comportamentul cadrelor medicale, de multe ori este foarte greu sa educi un copil, dar eu cum pot sa educ câteva sute de cadre medicale? Tine foarte mult si de felul lor de a fi, de cât sunt de civilizati sau nu! Lipsurile pe care le avem: aparatura, incubatoare, toate sunt rezultatul fondurilor insuficiente destinate institutiei noastre“.
