Legendele crestine leaga simbolul oualor rosii de Patimile lui Iisus. Se spune ca atunci când Iisus a fost batut cu pietre, când acestea l-au atins s-au transformat in oua rosii. Si se mai spune ca Sfânta Maria, venind sa-si vada Fiul rastignit, a adus niste oua intr-un cos, care s-au insângerat fiind sub cruce.
Legende despre ouale de Paste sunt multe. Se mai povesteste ca, dupa ce Iisus a fost rastignit, rabinii farisei au facut un ospat. Unul dintre ei ar fi spus: „Când va invia cocosul pe care-l mâncam si ouale fierte vor deveni rosii, atunci va invia si Iisus“. Nici nu si-a terminat bine vorbele si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi.
Rastignirea si invierea reprezinta eterna legatura dintre moarte si viata, asa cum renaste natura in fiecare primavara, când se reia ciclul vietii. Oul, el insusi purtator de viata, devine un simbol al regenerarii, al purificarii, al vesniciei.
In traditia populara româneasca se crede ca ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: ele vindeca boli si protejeaza animalele din gospodarie. In dimineata primei zile de Paste, copiii sunt pusi sa se spele pe fata cu apa dintr-un vas in care au fost puse dinainte un ou rosu si un ban de argint, pentru ca astfel copiii sa fie tot anul sanatosi si rumeni la fata precum oul de Paste si curati precum argintul.
La noi, de Paste, ouale nu se mai vopsesc doar in rosu, ci si in alte culori, realizându-se desene deosebit de inspirate si frumos lucrate, in motive geometrice sau reprezentând plante, animale ori diferite simboluri. Bucovina este recunoscuta pentru traditia – pastrata si in zilele noastre – de a incondeia sau inchistri oua. In Oltenia, foarte putine gospodine se mai trudesc cu acest mestesug. Asineta Gâscan, ale carei oua incondeiate sunt expuse in fiecare an in Casa Baniei, este printre putinele oltence care mai pastreaza astazi aceasta arta de o frumusete neintrecuta.
Ouale de Oltenia, tot mai rare
Ouale se ciocnesc la masa de Paste (in toate cele trei zile ale sarbatorii) dupa un anumit ritual: persoana mai in vârsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mâna de un comesean, in timp ce rosteste cunoscuta formula „Hristos a inviat!“, la care se raspunde „Adevarat a inviat!“
Multe si frumoase sunt obiceiurile de Paste pastrate in România. Si in saptamâna dinainte (Saptamâna Mare) exista obiceiuri statornicite de veacuri, transmise din generatie in generatie. Joia Mare, numita si Joia Patimilor sau Joia Neagra, este ultima joi din Postul Pastelui. Toate slujbele, pomenirile si parastasele care au inceput in prima sâmbata a Postului Mare dureaza numai pâna in Joia Mare, zi in care se pomenesc din nou mortii. In unele zone ale tarii se obisnuieste sa se duca la biserica bautura si mâncare, care se sfintesc si se dau de pomana pentru sufletele mortilor. In alte regiuni, la biserica se impart coliva si colaci. Joia Mare este considerata o zi binefacatoare si aparatoare a mortilor. De aceea, mortii vin in fiecare an in aceasta zi la vechile lor locuinte, unde stau pâna in sâmbata dinainte de Rusalii. Deoarece in Joia Mare de obicei nu e prea cald dimineata, se fac focuri in curtea casei, pentru ca mortii sa se poata incalzi. Este un semn al iubirii si respectului pentru cei adormiti, care nu sunt uitati de cei dragi nici inainte si nici in timpul Sarbatorilor de Paste.
Conform traditiei, inrosirea oualor de Paste se face in Joia Mare, pentru ca se spune ca ouale fierte si vopsite in aceasta zi se pot pastra tot anul, fara sa se strice. Se mai spune ca, dupa Joia Mare, urzicile (mâncare de post) nu mai sunt bune de mâncat, pentru ca incep sa infloreasca („nunta urzicilor“).
Exista credinta ca nu este bine sa dormi in Joia Mare, caci cine doarme in aceasta zi va fi lenes tot anul. In special daca doarme o femeie, va veni Joimarita, care o va pedepsi sa nu poata munci tot anul.
Haine noi si mâncare din belsug
Vinerea Mare este ultima vineri dinaintea Pastelui si se mai numeste si Vinerea Patimilor (ziua patimilor si rastignirii lui Iisus) sau Vinerea Seaca (pentru ca e zi de post negru pentru cei mai multi români, adica nu se manânca si nu se bea nimic toata ziua). Postul negru este tinut in credinta ca Dumnezeu il va feri pe cel care posteste de toate bolile, il va face sa fie sanatos si sa-i mearga bine tot restul anului. In timp ce oamenii mai in vârsta se spovedesc si se impartasesc de mai multe ori pe an, cei tineri merg pentru aceste lucruri doar o data pe an, in Vinerea Pastilor.
Conform traditiei, Vinerea Mare este ziua scaldatului: se crede ca acela care se cufunda de trei ori in apa rece in Vinerea Seaca va fi sanatos tot anul. Se spune ca daca ploua in Vinerea Seaca, anul va fi bogat, cu recolte indestulatoare, iar daca nu ploua, anul va fi secetos, neroditor.
In prima zi de Paste exista obiceiul de a se purta haine noi in semn de respect pentru aceasta aleasa sarbatoare, dar si pentru ca ea semnifica primenirea trupului si a sufletului, asa cum se primeneste intreaga natura o data cu primavara.
Masa din prima zi de Paste este un prilej de reunire a familiei, decurgând dupa un adevarat ritual. De pe masa de Paste nu pot lipsi ouale rosii, casul de oaie, salata cu ceapa verde si ridichi, drobul si friptura de miel, pasca umpluta cu brânza sau smântâna si, mai nou, cu ciocolata. In a doua zi de Paste s-a mai pastrat (in special in Transilvania) obiceiul udatului, având semnificatia unui act de purificare. De obicei, feciorii stropesc cu apa sau cu parfum persoanele iesite in cale, mai ales fetele.
