Deputaţii jurişti au ţinut secret o întâlnire pe care au avut-o săptămâna trecută cu ambasadorii UE, care au criticat stadiul reformei justiţiei şi pe care parlamentarii de la Bucureşti au încercat să-i convingă că nu ei sunt de vină pentru tergiversarea dosarelor de corupţie la nivel înalt.
Întâlnirea a avut loc la doar o zi după ce parlamentarii nu au putut lua o decizie privind începerea urmăririi penale a lui Adrian Năstase şi Miron Mitrea, şi nu a fost făcută publică, deşi anunţarea evenimentelor Comisiei este o practică respectată în general. Deputaţii au însă diverse explicaţii pentru faptul că nu au informat despre întâlnire. Deşi deputatul PD-L, Daniel Buda, susţine că un anunţ ar fi trebuit făcut de biroul Comisiei Juridice, preşedintele acestui for, Sergiu Andon, a declarat că reuniunea nu a fost făcută publică deoarece era organizată la solicitarea ambasadorilor şi nu a Comisiei. Secretarul acesteia, deputatul PSD, George Băeşu, a susţinut însă că întâlnirea cu ambasadorii statelor UE a fost anunţată, însă de la om la om pentru că organizatorul, însărcinatul de afaceri al Sloveniei în România, Marcel Koprol, a întârziat el însuşi cu anunţul.
România, pericol pentru UE
Diplomaţii europeni au criticat dur neonorarea de către autorităţile de la Bucureşti a angajamentelor pe care România şi le-a asumat faţă de Uniunea Europeană. Ambasadorul Marii Britanii, Robin Barnett, a criticat modificările aduse Codului penal şi celui de procedură penală. „În mare parte, măsurile propuse nu fac decât să împiedice această luptă (anticorupţie – n.r.) şi nu sunt, după noi, în concordanţă cu angajamentele comunitare asumate de România“, le-a spus diplomatul deputaţilor jurişti. La fel de virulent a fost şi ambasadorul Olandei la Bucureşti, Jaap Werner. Acesta aproape i-a desfiinţat pe parlamentari şi a avertizat că legislativul nu trebuie să devină un obstacol. „Nu dorim ca Parlamentul României să fie considerat un obstacol, ci mai degrabă un aliat în rezolvarea acestor probleme. Cred că în parlament mai degrabă contează interesele particulare, la nivel restrâns, decât interesele generale. Aş dori să vă întreb ce părere aveţi despre această concepţie?“, a spus diplomatul. Tipic politicianului român, Sergiu Andon a dat vina pe percepţia falsă a opiniei publice.
„Nu ne facem iluzii că există vreun loc pe pământ pe unde a dispărut corupţia. Este semnificativă existenţa unei anumite diferenţe între harta reală a problemelor legate de lupta împotriva corupţiei şi percepţia acestora de către opinia publică“, a spus acesta. Căzând în derizoriu, deputatul PNL, Gheorghe Gabor, a explicat că imaginea proastă a parlamentului este consecinţa unor campanii de presă, exemplificând cu situaţia dosarelor Mitrea şi Năstase, asupra cărora parlamentul nu reuşise să ia marţi o decizie.
Ne moare anticorupţia
Parlamentul şi guvernul se fac vinovaţi de regresul anticorupţie, după cum relevă un raport incendiar din noiembrie 2007 al unui expert al Comisiei Europene. „România regresează pe toate fronturile în lupta anticorupţie“ şi este pe cale să se întoarcă unde era în 2003, cu o clasă politică ce blochează măsurile anticorupţie, toate cazurile de mare corupţie fiind abandonate definitiv. Multe din măsurile care au fost prezentate înainte de aderare ca fiind esenţiale în lupta anticorupţie au fost tocite în mod deliberat de către parlament sau de către guvern imediat după aderare“, se arată în document.
„Aceste aspecte menţionate mai sus demonstrează rezistenţa puternică a întregii clase politice din România împotriva eforturilor anticorupţie“, conchide expertul CE.
Mânării româneşti
Decizia Curţii Constituţionale în cazul Adrian Năstase prin care imunitatea ministerială se aplică şi foştilor miniştri, fiind nevoie de avizul parlamentului pentru începerea urmăririi penale, este „ilogică“ în viziunea expertului CE, fiind motivată doar de dorinţa de a evita un verdict pe fondul cauzei.
„Această decizie nu este foarte logică. Imunitatea procedurală pentru miniştri derivă din nevoia de a proteja miniştrii aflaţi în exerciţiul funcţiunii de anchete penale bazate pe plângeri motivate politic şi pentru a evita ca procesul decizional la cel mai înalt nivel politic să nu fie influenţat în acest mod. Odată ce un ministru nu mai este în funcţie, procesul decizional nu mai poate fi influenţat în această manieră, nemaifiind nevoie de această imunitate procedurală“. „Aşa funcţionează sistemul în alte state UE. Nu însă şi în România, în mod clar“, remarca acesta. „Restituirea tuturor cazurilor de corupţie la nivel înalt, aşa cum s-a întâmplat recent în România, este statistic imposibil de atribuit ocurenţei accidentale de erori de procedură în cazuri individuale. Alţi factori decât cei legaţi de procedură au jucat în mod clar un rol major“, subliniază specialistul.
