Şcoala şi grădiniţa din Bodăieştii de Sus se repară de patru ani şi nu sunt şanse nici acum să fie terminate. Groapa şi însăilătura de gard, care ţin loc de grup sanitar, sunt un adevărat pericol pentru preşcolarii care riscă să se cufunde în fecale ori de câte ori vor să meargă la WC.
Aruncat între dealurile din nordul judeţului Dolj, Bodăieştiul de Sus pare uitat de lume şi de autorităţi. Satul nu a suferit nici o modificare în ultimii 17 ani. Singura noutate remarcabilă este legată de numărul crucilor amplasate la podeţe, semn că încă cineva a mai încheiat socotelile cu viaţa. Şcoala cu clasele I-IV şi grădiniţa sunt adăpostite într-o clădire care a intrat în reparaţii în urmă cu patru ani şi n-a mai ieşit nici acum. Anul trecut, ziarul nostru a relatat povestea acestei şcoli în care de ani buni copiii erau nevoiţi să se strecoare printre dărâmături şi resturi de construcţie. Autorităţile din Melineşti, comuna de care aparţine satul, precum şi Grupul Şcolar „Alexandru Macedonski“, şcoala coordonatoare, nu au reuşit nici până acum să degajeze curtea de o mare parte din materialele lăsate de constructori. În rest, viaţa copiilor care îndrăznesc să se ducă la şcoală în fiecare zi nu s-a schimbat cu nimic. Grupul sanitar, care ar trebui semnalizat cu un cap de mort, n-a suferit nici o modificare, pe motiv că nu se găsesc bani! Deşi nu ne vine să credem că Bodăieştiul este în Europa, copiii grădiniţei şi ai şcolii de aici îşi riscă viaţa doar pentru că vor să meargă la… WC. Orice incursiune în această zonă a curţii şcolii poate fi şi ultima, şi asta fără să exagerăm cu nimic.
Viteza melcului
Despre situaţia Şcolii din Bodăieştii de Sus ştie toată lumea, dar nimeni nu găseşte soluţii financiare şi nici altele prin care riscul copiilor nevoiţi să intre în fiecare zi într-o clădire aflată în reparaţii să fie mai mic. „Proiectul reabilitării Şcolii din Bodăieştii de Sus a fost demarat în anul 2005, iar finanţarea lui s-a făcut cu bani de la bugetul local. Primăria nu a avut niciodată banii necesari finalizării lucrărilor, de aceea constructorul a tărăgănat finalizarea lor. Acum, am terminat lucrările în interior şi mai avem de făcut exteriorul, dar nu mai sunt bani. Am primit doar 3.500 de lei, cu care nu pot decât să cumpăr vopsea pentru cele patru şcoli aflate în comună. Ce să fac cu atât de puţini bani?!“, a spus directorul coordonator al Grupului Şcolar „Alexandru Macedonski“, prof. Costinel Micu.
Profesorul Mincu aşteaptă rectificarea bugetară, operaţiune prin care la primăria din localitate ar mai putea intra ceva bani cu care ar suplimenta lucrările de curăţenie a şcolilor din subordine. De altfel, în această zonă, proiectele iniţiate au soarta drumului Filiaşi – Melineşti, unde au fost necesari nouă ani pentru terminarea lui. La Şcoala din Bodăieştii de Sus, nu au trecut decât patru ani!
Lumea poate fi şi altfel
În curtea grupului şcolar din Melineşti a fost recepţionată o clădire ultramodernă, destinată atelierelor şi laboratoarelor, clădire construită cu fonduri europene. Spaţiile destinate desfăşurării activităţii practice sunt ultramoderne, iar WC-urile din clădire rivalizează cu cele din hotelurile cu multe stele. La Şcoala din Bodăieştii de Sus, spaţiile cu aceeaşi destinaţie sunt amplasate undeva în spatele curţii şcolii, iar simpla vizită în preajma lor îi poate pune oricărui copil viaţa în pericol.
„După ce aţi scris în ziar de WC-urile de la Şcoala din Bodăieşti, am dat 100 de lei din banii mei cuiva din sat să încerce să repare ce se mai poate repara. Am văzut că măcar spaţiul dintre cele două cabine l-a refăcut, dar cred că nu i-au mai ajuns banii şi pentru a schimba scândura de pe groapa care ţine loc de fosă septică. Un WC din ciment, cu fosă septică, ar costa circa 7.000-8.000 de lei, bani pe care nu ni-i dă nimeni“, a spus directorul Micu.
În aceste condiţii, copiii de trei-patru ani care vin la grădiniţă nu pot vizita locul destinat pentru nevoile fiziologice, plin de bălării şi tot felul de mizerii, aşa încât în jurul clădirii în care-şi desfăşoară activitatea miroase de te trăsneşte. Majoritatea dintre ei, obişnuiţi cu situaţia, îşi vor da seama că lumea poate fi şi altfel doar atunci când vor fi elevii grupului şcolar şi vor vizita atelierele proiectate şi construite după normele europene. De aceşti copii au uitat autorităţile doljene, mult prea ocupate cu împărţitul funcţiilor pe criterii politice.
