Statul român limitează dreptul la libera folosinţă a proprietăţii, pe unele dintre terenurile retrocedate după naţionalizarea comunistă. După ce a retrocedat într-o veselie spaţii verzi, statul interzice schimbarea destinaţiei acestor terenuri.
Zilele trecute, am primit la redacţie o sesizare din partea lui Florian Dima, din Craiova, care ne semnalează un fapt demn de pus în discuţie, despre modul în care statul român înţelege să trateze foştii proprietari de imobile deposedaţi abuziv de regimul comunist. Omul şi-a cerut drepturile odată cu apariţia legilor de restituire a proprietăţii (Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005), dar a constatat repede că nu are ce face cu proprietatea după care a alergat atâţia ani. Întâmplarea face ca terenul pe care a fost amplasată casa părinţilor lui Florian Dima să fie situat în zona Corniţoiu, pe care edilii o consideră parc public. „Mi-am petrecut primii 26 de ani din viaţă într-o frumoasă casă de pe strada Făgăraş din Craiova, loc unde au trăit părinţii, bunicii şi străbunicii mei, până când în mod abuziv autoritatea comunistă de atunci a dispus demolarea ei şi a întregului cartier. Astăzi, locul casei noastre figurează ca parte componentă a zonei Corniţoiu, pe el crescând haotic buruieni printre gunoaiele risipite fără milă, acolo unde altădată creşteau trandafiri, crini şi viţă-de-vie din cele mai nobile soiuri, acolo unde s-au întâmplat experienţe de viaţă de neuitat şi o copilărie ca pe vremea lui Creangă“, îşi aminteşte Dima.
Din moment ce administraţia craioveană i-a retrocedat în natură terenul, pornim, evident, de la premisa că legea permitea acest lucru. La un moment dat, legile de retrocedare dădeau posibilitatea foştilor proprietari să aleagă între restituirea în natură a imobilelor confiscate şi bani sau titluri de valoare. Florian Dima a ales să primească în natură terenul, pentru a-şi reconstrui acolo casa părintească. Pentru a-şi primi înapoi proprietatea de drept, a bătut pe la multe uşi şi a trebuit să pună la dispoziţia administraţiei dosare întregi cu acte. A rămas însă repede dezamăgit.
„După ani buni de bătăi pe la uşi, de cereri, legalizări, ştampile şi aşteptări ce parcă nu se mai sfârşeau, am primit mult aşteptata împroprietărire, care s-a transformat repede într-o sursă de indignare şi frustrare, deoarece administraţia primăriei ne refuză în mod consecvent, «în numele protecţiei ultimei oaze verzi a craiovenilor», dreptul de a reconstrui ceea ce alţii ne-au distrus în mod abuziv şi nici nu-şi face vorbă despre cea mai mică intenţie de a ne despăgubi în mod cinstit. Oare dreptatea s-a ascuns undeva pe fundul mării?“, se întreabă craioveanul.
Lege cu două feţe
Primăria craioveană se prevalează de OUG nr. 114/2007, care interzice cu desăvârşire schimbarea destinaţiei terenurilor prevăzute în documentaţiile urbanistice ca spaţii verzi. „Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor sunt interzise, indiferent de regimul lor juridic“, se spune la art. 71, alin. 1 din respectivul act. Tot din această ordonanţă, aflăm că „autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura din terenul intravilan o suprafaţă de spaţiu verde de minimum 20 mp/locuitor, până pe 31 decembrie 2010, şi de minimum 26 mp/locuitor, până pe 31 decembrie 2013“ (art. 2, alin. 1). Iată aşadar că statul calcă în picioare dreptul de folosinţă liberă a proprietăţii acestor oameni nedreptăţiţi de regimul comunist, după ce acelaşi stat i-a pus în posesie cu aceste suprafeţe, construibile la vremea respectivă. Evident, marile grupuri de interese imobiliare au apucat să obţină autorizaţii de construire înaintea apariţiei acestei ordonanţe. OUG nr. 114/2007 interzice schimbarea destinaţiei acestor terenuri „indiferent de situaţia juridică a acestora“, fără să facă referire la o justă despăgubire pentru nefericiţii care şi-au cerut drepturile în natură pentru aceste zone. „Sunt sute de cazuri în Craiova (multe în zona Corniţoiu), care nu vor primi autorizaţii de construire pentru că nu ne dă voie OUG nr. 114/2007. Terenurile respective nu mai sunt construibile. În consecinţă, nu se poate schimba nimic până la o eventuală modificare a legislaţiei“, a precizat Carmen Licu, purtătoarea de cuvânt a Primăriei Craiova. Iată aşadar ce bătaie de joc: statul retrocedează în natură aceste terenuri, după care acelaşi stat îngrădeşte dreptul la libera folosinţă a proprietăţii, fără nici o despăgubire! Cine va scăpa din această situaţie? Punem pariu că tot grupurile de interes imobiliar. Să vedem ce portiţă au. După cum a precizat directorul economic al Primăriei Craiova, Nicolae Pascu, „primăria a prevăzut în buget un capitol separat pentru achiziţia de terenuri, acolo unde este nevoie“. Acelaşi director spune: „Nu cred că s-au făcut vreodată achiziţii de terenuri cu intenţia de a le transforma în parcuri publice“. Pe de altă parte, amintita OUG nr. 114 obligă primăria să mărească suprafaţa de spaţii verzi. Acesta ar fi un motiv numai bun de a achiziţiona selectiv şi discreţionar terenuri, spre satisfacţia grupurilor de interese, pentru că, nu-i aşa, cele mai bune afaceri se fac tot cu statul.
