„Hai, ia bradu’ de Crăciun ca să ai anul cel mai bun!“, „Brad frumos din România de moare toată Bănia“, cu aceste oferte şi cu altele erau întâmpinaţi craiovenii care căutau un brad de Crăciun în Piaţa Mare. Verzi sau argintii, din România, Italia, Danemarca sau chiar Canada, brăduţii îşi aşteptau cuminţi cumpărătorii.
„Brăduleţ, brăduţ, brăduţ, ninge peste tine/ Haide, hai în casa mea, unde-i cald şi bine“. Cu toţii ne amintim aceste versuri ale copilăriei şi vrem să avem în case un pom de Crăciun. Brăduţii din Piaţa Centrală nu îngheaţă de frig, ci stau la soare alături de ghiocei şi imortele, pentru craiovenii aflaţi în căutarea unui pom potrivit. Să fie mare, să fie mijlociu sau mic, dar neapărat bogat, ca să încapă globuleţele şi beteala, să fie scump sau ieftin, românesc sau de import, toate aceste dileme de sezon se lămuresc la faţa locului.
Oferta este bogată, pentru orice buzunar şi pentru toate gusturile. Preţurile, mult mai mici decât în alţi ani, pentru că acum le fac concurenţă brăduţilor româneşti cei din import. Comercianţii au adus păduri întregi de brazi din Italia, Danemarca sau Canada. Liniştiţi nu stau nici molizii autohtoni. Au şi ei concurenţă, molizi made in Italia. Pentru a face faţă brăduţilor europeni, ai noştri şi-au tras preţuri româneşti. Aşa că puteţi găsi pomi de Crăciun şi cu 10 sau 20 de lei. Cu cât intrăm în pădurile europene, cu atât preţurile cresc, 70 de lei, 80 de lei, 100, 150 şi chiar 450 de lei un brad argintiu din Danemarca.
Bradul în ghiveci
Comercianţii nu lasă din preţ, că de, Crăciunul bate la uşă şi trebuie să îşi scoată banul. Nu trebuie să vă îngrijoraţi că brăduţul o să moară într-o săptămână. Trăim în era eco şi acum se pot găsi chiar brazi în ghiveci. Sunt cu 20, 30 de lei mai scumpi, dar, după ce trec Sărbătorile, îi puteţi planta. Există o singură problemă. Indiferent cât de mare sau de mic este bradul, ghiveciul este acelaşi şi este foarte greu de transportat. Comercianţii s-au modernizat ei cu maşini de împachetat brazii, dar nu îţi asigură încă transportul pomului la domiciliu.
„Vasilică, craioveanul care vine să vă schimbe anul“
Teoretic, cumpăratul bradului nu ar trebui să vă răpească prea mult timp, lăsând la o parte traficul infernal din oraş. Odată ajunşi în piaţă, trebuie să treceţi pe la fiecare comerciant, să aflaţi preţurile, să luaţi pulsul. În jur, agitaţie mare, unii au cumpărat deja brăduţul şi se chinuiesc să îl ia în braţe, alţii îl trag după ei. Câţiva se târguiesc încă sau trec dând din cap, nemulţumiţi de preţ.
Un cuvânt de spus au şi copiii, care nu vor decât un singur lucru: „Să fie mare, mare, tati, până la tavan, să îl vadă Moşul din sanie“. Bătrânii însă se uită la brăduţii aliniaţi de-o parte şi de alta a aleii şi zâmbesc cu tristeţe, apoi se duc la intrarea în piaţă, de unde cumpără câteva crenguţe cu doi-trei lei. „Sunt şi scumpi, şi greu de cărat şi nu ne mai arde nouă de împodobit. Luăm crenguţe, le punem în vază, să simţim şi noi în casă miros de brad“. În nebunia din piaţă şi-a făcut apariţia şi Vasilică. Da, „Vasilică, craioveanul, care vine să vă schimbe anul“. Cum care Vasilică? Mielul alb cu o fundiţă roşie în cap pe care, dacă vrei să îl mângâi ca să îţi meargă bine tot anul, trebuie să scoţi banul. Cuminte, Vasilică stătea în braţele stăpânului său, care îl prezenta târgoveţilor. „Mielul frumos, baftolos. Mângâie-l, că-i norocos!“. Copii sau oameni mari, bătrâni sau comercianţi s-au adunat în jurul lui Vasilică, să îl mângâie, să se umple de noroc.
