Speriaţi, probabil de gerul Bobotezei, craiovenii nu s-au mai îmbulzit ieri să ia apă sfinţită din butoaiele scoase în faţa bisericilor. Singurii care au fost nevoiţi să îndure ore bune frigul necruţător au fost responsabilii cu împărţitul apei, jandarmii puşi de strajă lângă butoaie şi vânzătoarele de busuioc.
Puţini craioveni s-au încumetat ieri să ia gerul în piept şi să facă un drum până la biserică, pentru a lua apă sfinţită şi busuioc. Spre deosebire de anii trecuţi, când, de Bobotează, mulţimile se strângeau în jurul locaşurilor de cult cum se lumina de ziuă, de data aceasta, bisericile şi împrejurimile lor au fost aproape pustii. Pe la ora 10.00, la Catedrala „Sfântul Dumitru“, slujba adunase destul de puţini credincioşi între zidurile sfinte. Cât priveşte curtea, altădată luată cu asalt de popor, acum abia dacă număra 20-30 de persoane, şi acelea amorţite zdravăn de frigul cumplit. Doar grilajele de fier aşezate strategic, pentru a evita orice risc de scandal, şi butoaiele cu apă aşteptând sfinţirea sub paza jandarmilor aminteau de adevăratele revolte de altădată. Iar când, în cele din urmă, în jurul orei 12.00, s-a slobozit apa sfinţită, totul s-a desfăşurat într-o ordine desăvârşită şi lipsită de incidente.
Singure, vânzătoarele de busuioc au păzit biserica de cum a dat prima geană de lumină. „Venii, maică, de la 6.00! Şi tocmai de la Rojişte, pupa-ţ’-aş ochii“, măsura trotuarul cu cizmele înţepenite Stela Văduva, de 55 de ani. Învineţită de gerul Bobotezei, femeia încerca din răsputeri să înmoaie frigul ba ademenind clienţii cu crenguţa mirositoare la 50 de bani chita, ba tropăind zdravăn peste bruma ce albea strada. „Aseară am legat chitele – să fie o sută acum – şi de dimineaţă plecai cu microbuzul să le vând. Da’ nu se alege mare lucru, maică, e prea ger şi nu vine lumea“, a continuat ea. „Şi nici jandarmii nu ne lăsară să stăm mai aproape de biserică, unde se dă apa!“, a sărit cu gura ţaţa Elena Bou, o surată de 60 de primăveri, cu braţul plin de busuioc. Venise tocmai de la Brastavăţ, o comună între Corabia şi Caracal. A dormit o seară la fie-sa, măritată în Craiova, şi dis-de-dimineaţă a ieşit cu busuiocul în faţa bisericii. „Asta e, stăm în stradă, că n-avem ce face. Dacă nu-l dăm azi, trebuie să-l suim în pod, să-l dăm la anu’“. Da’ ziua nu e trecută încă. Acu’ vin fetele de la liceu, de la facultate, să ia busuiocu’, să-l pună sub pernă şi să-şi viseze la noapte ursitu’!“.
„E făcătoare de minuni“
Nici la „Sfânta Treime“, lângă Colegiul Naţional „Carol I“, nu s-au înghesuit craiovenii să participe la slujba de Bobotează. Poate şi de aceea apa s-a slobozit mai devreme decât la alte biserici centrale – până în ora 11.00. S-au format două cozi de dimensiuni rezonabile şi, în deplină linişte, oamenii s-au perindat zgribuliţi prin faţa butoaielor, umplând cu mâinile îngheţate peturile aduse de acasă, la care au legat câte un mănunchi de busuioc cumpărat în grabă, la plecare.
Şi totuşi, în ciuda gerului de crăpau pietrele, bisericile de cartier au fost ieri mai animate şi mai aglomerate decât în zilele obişnuite. Prilej de a se întâlni cu rude şi vecini, craiovenii din zonele mărginaşe şi din cartiere au pornit spre biserici încă de dimineaţă. În jurul orei 10.30, în curtea Bisericii „Sfântul Nicodim“ din Bariera Vâlcii se împărţea deja al treilea rând de apă.
„De la cinci azi-dimineaţă sunt aici“, a reuşit să îngaime, între două sticle schimbate la furtun, Traian Stăncuţ. Locuieşte în vecinătatea bisericii, aşa că în fiecare an, de Bobotează, vine să dea o mână de ajutor preoţilor: umple butoaiele cu apă, le supraveghează până la sfinţire, iar apoi le umple vecinilor sticlele, rând pe rând. „Acum suntem deja la a treia slujbă. Un părinte slujeşte în biserică, altul sfinţeşte afară apa, iar ca mine mai sunt vreo patru oameni care ajută la împărţit. Cum se golesc butoaiele, se face altă slujbă şi o luăm de la capăt. Nu ne aglomerăm, pentru că avem organizare bună“, a explicat bătrânul, arătând spre curtea ticsită, dar ordonată. Aşezate în semicerc, se rânduiau butoaiele, masa cu busuioc, cădelniţa fumegândă, icoana şi tava pe care credincioşii puteau lăsa, la libera alegere, bancnote. Iar în capăt, se găsea mereu câte o bătrână atotştiutoare, ca tanti Ilina Badea, care să-i înveţe pe cei mai tineri rostul Bobotezei: „Astăzi e zi mare, a fost botezat Domnul Iisus de Sfântul Ioan. Apa de Bobotează e făcătoare de minuni, te luminează la minte, e bună pentru mergere de bine, iar când e cineva bolnav e bine să o bea pe nemâncate, dimineaţa. Se stropeşte cu apa asta casa, ca să alunge relele, se dă la animale să fie sănătoase şi rodnice şi se stropesc şi oamenii, să fie feriţi de accidente, de farmece, de necazuri…“.
