http:http://www.youtube.com/watch?v=qVaqwp2TP0Y
http:http://www.youtube.com/watch?v=wRkm5tX6IpA
Podul peste Dunăre e în chinurile facerii. În timp ce pe malul nostru autorităţile se zbat să rezolve problema exproprierilor, vecinii de la sud muncesc în „dulcele stil românesc“. Mai e doar un an până când malurile fluviului ar trebui unite de cei aproximativ 3,5 kilometri de cale ferată şi şosea, iar singurele certitudini sunt o limbă de pământ până la ostrovul de pe Dunăre şi pauzele de prânz de două ore ale muncitorilor tocmiţi pe malul bulgăresc.
Teoretic, lucrările pe celălalt mal al Dunării ar trebui să duduie, numai că şantierul, situat la aproximativ doi kilometri de portul Vidin, era încremenit. Buldozerele lâncezeau, macaralele rugineau în bătaia vântului. Undeva, departe, se vedea o brumă de activitate. Din când în când, câte un „şef“ venea în trombă cu maşina peste dig, de la birourile aflate la jumătate de kilometru distanţă de şantier, în inspecţie la locul „faptei“.
De sus, de pe dig, singurele semne că acolo s-ar construi un pod erau structurile metalice şi bucăţi din ceea ce va fi scheletul podului, depozitate pe câmp, la marginea unui gropan plin cu apă. Cea mai mare realizare de până acum a firmei spaniole FCC Construccion, câştigătoarea proiectului de 226 de milioane de euro, este limba de pământ şi piatră spartă care porneşte din malul bulgăresc şi ajunge la ostrovul din mijlocul Dunării. Natura s-a opus constructorului. De mai multe ori, nivelul apei a ameninţat şantierul, ajungând la cota de şapte metri şi stopând lucrul.
Poligloţii de peste Dunăre
Am încercat să aflăm o explicaţie pentru acalmia de pe şantierul de unde ar trebui să răsară cel mai important pod peste Dunăre. Am rămas cu tentativa. Oficialii firmei constructoare erau plecaţi din sediu. Cu siguranţă, nu pe şantierul pustiit de pauza de masă. După cinci minute în care am tot încercat să ne înţelegem cu paznicul de la poartă prin gesturi, am aflat că nu e „nima“ în clădire. Înapoi pe şantier, am dat peste un „pândar“, care ne-a explicat agitat, într-o bulgărească de toată frumuseţea, că nu avem ce căuta în „ogradă“. Lămuriţi dincolo de orice dubiu, ne-am îndreptat către Vidin, unde auziserăm că s-ar găsi un birou de presă. După eforturi lingvistice la fel de „graţioase“, cu care ne obişnuiserăm deja, am găsit centrul de informare al companiei spaniole la etajul 1 al clădirii guvernatorului din Vidin. Un birou de patru metri pătraţi, cu instantanee ale viitorului pod pe pereţi, o broşură despre proiect multiplicată în zeci de copii în trei limbi, engleză, bulgară şi română, şi un laptop. Funcţionara din birou vorbea decât bulgară şi spaniolă, spre ghinionul nostru. Google, mulţumim pentru programul de traduceri, că altfel ar fi durat o veşnicie să îi explicăm angajatei centrului de presă în „bulgleză“ ce vrem să aflăm! Am întrebat în ce stadiu se află concret lucrările. Funcţionara ne-a întins broşura drept răspuns. Am întrebat când se va termina construcţia podului. Am primit aceeaşi broşură, în engleză de data aceasta. Am vrut să ştim în ce constau lucrările la infrastructură. Din fericire, am scăpat de pliantul „minune“, căci numai varianta în limba bulgară mai rămăsese să ne-o ofere.
Podul trebuie să fie terminat într-un interval de 38 de luni de la începerea lucrărilor, iar infrastructura trebuie terminată în 25 de luni. FCC Construccion promite că, în cea de-a doua jumătate a anului viitor, întregul proiect va fi pus în exploatare. Pe malul bulgăresc al Dunării, în proiect e cuprins podul cu patru benzi rutiere, linia de cale ferată pe mijloc şi o alee pentru biciclete, precum şi ridicarea unei staţii feroviare de marfă şi construirea a şapte kilometri de cale ferată, a patru noduri rutiere la două niveluri şi modernizarea gării de călători existente. Toate aceste obiective ar trebui să fie realizate până în luna aprilie a anului viitor cu 137 de angajaţi ai firmei spaniolă, dintre care 122 sunt bulgari care au prins contracte de muncă. Muncitori ar fi mai mulţi în total, numai că nu se ştie cu exactitate câţi sunt şi pentru ce firme lucrează.
Din Bulgaria, cu dragoste
De la administraţia din Vidin am aflat despre un sediu local al Ministerului Transporturilor bulgar, beneficiarul proiectului. De la unul dintre cei trei angajaţi prezenţi în tot sediul am aflat că, de fapt, e vorba despre o „unitate a ministerului de implementare şi management al proiectului“, numai că nu ne poate spune mai multe pentru că nu are permisiunea să dea informaţii. Numai şeful poate face acest lucru, dar el e plecat şi stă mai mult la Sofia decât aici. Putem reveni oricând dorim, lor le face plăcere să ne ajute şi ne stau oricând la dispoziţie.
Spaniolii angajează români
De partea cealaltă a fluviului, în Calafat, altă firmă spaniolă face interviuri de angajare pentru acelaşi proiect, dar de pe malul românesc. Grupo Azvi, prin filiala Ascale din România, a câştigat licitaţia pentru proiectul de infrastructură de pe malul românesc al Dunării, în valoare de 67 de milioane de euro, care include circa 15 kilometri de cale ferată, un terminal feroviar, aproximativ patru kilometri de şosea şi legăturile cu drumul naţional Craiova – Calafat. „Intervievăm oameni, dar nu angajăm. Am avea nevoie de aproximativ 200 de muncitori“, au declarat reprezentanţii firmei spaniole. Aceştia au precizat că o parte din lucrări va fi subcontractată: „Este vorba despre relocarea utilităţilor. Negociem cu mai multe firme din Calafat şi Craiova, să vedem dacă au capacitatea financiară şi tehnică“.
Berceanu: Contractul va fi semnat în două săptămâni
În Calafat, cea mai mare problemă o reprezintă exproprierea terenurilor necesare proiectului. Conform primarului oraşului, Mircea Guţă, e vorba de 42,6 hectare, respectiv 242 de loturi. „Singurele suprafeţe de teren puse la dispoziţie în prezent sunt cele 24 de poziţii deţinute de consiliul local şi de lotul pe care îl are Romsilva. Există 217 loturi proprietate particulară care nu au fost încă expropriate. Cadastrele au fost depuse, noi suntem pregătiţi, dar nu ştim de ce se întârzie“, a declarat Guţă.
Ministrul transporturilor, Radu Berceanu, este însă optimist. „Azvi a câştigat licitaţia, după ce rezultatul ei a fost contestat. În două săptămâni cred că vom semna contractul. M-am întâlnit cu ei şi le-am atras atenţia să nu procedeze aşa cum se aude că se face în România, adică vii la licitaţie cu un preţ mic şi apoi ceri mai mulţi bani, că nu-ţi ajung. Le-am spus să uite tot ce au auzit despre acest subiect“, a spus Berceanu.
Întrebat dacă preţul oferit de spanioli i se pare prea mic, ministrul a precizat că nu vrea să-şi ridice semne de întrebare. „A fost o diferenţă mare de preţ faţă de firma de pe locul doi. Mi-au zis că au dat un preţ la limită ca să intre în România. Noi vrem să încheiem un contract prin care să fim siguri că lucrările se vor face la termenele stabilite. Vom stabili nişte grafice de execuţie prin care să urmărim stadiul lucrărilor. Nu vreau să ne trezim că la jumătatea termenului ei au făcut doar 3% din lucrări, aşa cum s-a întâmplat prin alte părţi, iar ei să promită că vor recupera timpul“, a mai spus Berceanu.
Cât despre exproprieri, ministrul a recunoscut că sunt unele întârzieri, dar a precizat că asta nu va împiedica execuţia. „Avem deja terenuri, dar nu suficiente. Pentru început este însă suficient. Nu trebuie să le punem la dispoziţie tot terenul acum, pentru că nici noi nu avem banii acum. Vor avea terenurile care le trebuie urgent. Pe parcurs, vom cumpăra la preţul din acel moment, după ce vom face expertize“, a completat Berceanu.
