De peste 30 de ani, craiovenii care locuiesc în cartierul Bariera Vâlcii îşi spun aceeaşi veche poveste: CET II le întunecă viaţa. Cenuşa şi pulberile eliminate prin arderea cărbunelui le distrug grădinile, aerul, sănătatea.
Din fericire, astăzi e cer senin. Vântul nu bate să risipească praful de cărbune depozitat la CET II şi nici coşurile imense de la termocentrală nu fumegă înnegurat. Este una din zilele în care gospodinele din Bariera Vâlcii stau cu ochii pe geam să pândească furnalele ce le împodobesc orizontul, în vreme ce maşinile de spălat merg încontinuu. Astăzi rufele nu se vor înnegri! Şi nici salata din curte nu va fi condimentată cu funingine! Praful şters de dimineaţă va rămâne cu adevărat şters! Iar copiii, când se vor întoarce de la şcoală, vor putea să se joace, în sfârşit, în curte! Îi vor lăsa chiar să se zbenguie până târziu în noapte. Cine ştie dacă mâine aerul va mai putea fi bun de respirat?!…
O realizare măreaţă a partidului
Cam aşa curge viaţa locuitorilor din cartierul Bariera Vâlcii, aflaţi zilnic sub ameninţarea termocentralei CET II. Din anii ‘70, când mastodontul care produce energie termică având drept combustibil cărbunele s-a construit în inima cartierului, cerul s-a întunecat peste capetele craiovenilor de aici. N-au mai existat ierni albe şi senine, nici veri în care oamenii să se poată bucura de soare şi aer curat. În Bariera Vâlcii, zăpada a uitat să mai fie imaculată. În locul ei, Crăciunul e aşteptat an de an cu nămeţi cenuşii, mohorâţi. O după-amiază plăcută de vară petrecută în curte e aproape un lux. Puţinele legume sau fructe pe care îndrăznesc gospodarii să le cultive în grădini nu mai ajung să dea în pârg: mor înainte de vreme. Şi, nu o dată, copii sau adulţi au cerut ajutorul medicului, după ce s-au pricopsit cu diferite afecţiuni. Toate, graţie cenuşii şi prafului de cărbune care înghit totul.
„Îmi amintesc că s-a construit când aveam vreo patru-cinci ani“, povesteşte Cornelia Stroe, de 38 de ani, care locuieşte la câteva sute de metri de termocentrală. „Pe atunci habar nu aveam cât ne va influenţa viaţa, părinţii şi rudele ziceau că e una dintre marile realizări ale partidului, că o să trăim mai bine. Dar, cu timpul, s-a dovedit că pe noi ne-a afectat foarte mult. Praful de cărbune, care se află în depozit, dar şi cenuşa eliminată prin furnale intră peste tot. Faci curăţenie în casă şi, oricât de bine ai închide uşile şi ferestrele, praful intră peste tot. Nu ai cum să usuci rufele afară – le iei de pe sârmă negre. Dacă nu ai garaj, maşina este veşnic murdară. Mulţi ne îmbolnăvim din cauza acestor degajări şi pulberi: eu am avut doar conjunctivită, dar mătuşa mea a căpătat astm bronşic“.
Înfloresc, cresc, dar nu mai apucă să se coacă
Adriana Badea a profitat de ziua senină şi şi-a scos băieţelul de şase luni la plimbare. Din timp în timp, priveşte însă cu nelinişte spre furnale: să nu iasă fum până ajunge acasă.
„E un chin. Stau aici de când m-am născut şi am învăţat să mă ghidez după programul termocentralei şi după nori: la noi nu sunt nori de ploaie, ci de cenuşă şi praf. Mereu trebuie să fiu atentă, să nu-mi scot copilul afară când bate vântul. Iar rufele lui nu le pun la uscat afară nici când e vremea bună. Am construit un fel de prispă de-a lungul casei, să le punem la adăpost…“.
Din buticul de alături, Veronica Voinea o aprobă pe tânăra mamă. Din fericire, nu locuieşte aici, dar, de când lucrează în zonă, a aflat cam toate problemele cu care se confruntă oamenii. „Pun oamenii, săracii, fructe şi legume în grădină, dar nimic nu se face. Înfloresc, cresc, dar nu mai apucă să se coacă: se usucă din cauza poluării. Varza e neagră când o scot din grădină! Când bate vântul, pe orice ai pune mâna e murdar. Nu poţi să pui masa în curte, la soare, că în câteva minute totul e acoperit de praf… Cu zgomotul e ceva mai bine. Ne deranjează doar când se curăţă coşurile“.
Au scăpat de bloc, au dat de cenuşă
Deşi problema există de mulţi ani, majoritatea craiovenilor care vor să-şi cumpere teren sau casă în Bariera Vâlcii habar nu au de riscurile la care se expun. Pentru că preţurile sunt la fel ca ale caselor din alte zone şi pentru că nimeni nu îi informează asupra situaţiei, oamenii se mută liniştiţi aici, fericiţi că au scăpat de înghesuiala de la bloc. Abia după câţiva ani vor afla pe pielea lor adevăratele dezavantaje.
„Nu cred că sunt probleme“, zâmbeşte neştiutoare Daniela Rujan, proprietara unei vile frumoase şi nou-nouţe de pe Aleea Parângului.
„Ne-am mutat de două luni aici. Suntem fericiţi că am plecat de la bloc, iar fetiţele nu mai sunt în pericol să fie călcate de vreo maşină în parcările arhipline. Aici avem curte. Încă nu am apucat să le amenajăm un loc de joacă, dar le las fără grijă să stea afară. Am observat că pe rufele puse la uscat se depune praf, dar nu ştiu dacă trebuie să-mi fac cu adevărat griji“, spune femeia.
Vizavi, Nicolina Sârdan şi-a scos la aer strănepotul. Mai trecută prin viaţă şi venind de la ţară, unde semnele vremii se simt din aer, femeia a dibuit deja pericolul la care s-au expus nepoţii ei de când s-au mutat aici. „S-au chinuit, săracii, să vândă apartamentul din Craioviţa, ca să-şi facă o casă, să pună un colţ de grădină, să le fie bine. Cine să ştie că vine spârnăul ăsta peste ei?? Ehee, păi azi e bine, că nu bate vântu’, da’ să vezi, mamă, cum e în alte zile: de nu poţi să scoţi capul afară. Anul trecut au pus nişte castraveţi în grădină: nu s-au făcut, că s-au otrăvit de la cenuşă şi praf! Necaz mare cu centrala asta! N-ar trebui, mamă, să o puie aci, lângă oameni, mai ales că s-au înmulţit. Uite câte case s-au construit! Să o scoată afară din oraş, că aşa am auzit că e în străinătate. De-aia le merge bine acolo, că ştie lumea cum să trăiască!“.
Cu ghiozdanul roz în spate, saltă vioi pe alee. Abia a terminat orele, că a şi zbughit-o spre casă. Arde de nerăbdare să se joace în curte. Şi ştie că astăzi nimeni nu o va mai trimite înăuntru, la adăpost.
„E senin, nu bate vântul“, zâmbeşte fericită Mihaela. „Aşa că o să am voie să stau afară. De cele mai multe ori, părinţii mă pun să stau în casă. Pentru că e poluare, mi-au explicat. Termocentrala de acolo“, face un semn cu mâna spre coşurile gigantice care domină cartierul, „aruncă fum, şi praf, şi aburi, care fac rău naturii. Asta e poluarea. Şi ne poate îmbolnăvi pe noi, oamenii“.
Pericol de boli grave
Prof. dr. Ion Toma, specialist în medicina muncii, a precizat că, în cazul în care eliminările şi degajările de fum şi pulberi depăşesc limitele maxime admise, acestea pot afecta starea de sănătate a locuitorilor din zonele poluate, prin transportul acestor pulberi de curenţii de aer.
„Afectarea interesează în special aparatul respirator, inclusiv căile aeriene superioare, ducând la apariţia în timp a afecţiunilor pulmonare: fibroza pulmonară, bronşita cronică, scăderea puterii de apărare a organismului prin afectarea mecanismelor de epurare pulmonară, cu evoluţia în timp către afecţiuni grave: bronhopneumopatia cronică obstructivă. La persoanele cu predispoziţie, că rezistenţa organismului scăzută sau la care se asociază alţi factori favorizanţi – fumatul, consu mul de alcool, afecţiuni pulmonare preexistente -, apariţia acestor boli se poate produce mai devreme sau chiar la concentraţii mai reduse în atmosferă a pulberilor“, a spus Toma.
