„Voiam o biserică robustă, crescătoare spre cer, cu lumină care vine doar de sus, dinspre cupolă, un cântec al formelor, un consum al contrastelor, aşa cum îl are sculptura lui Brâncuşi. Aşa va să fie Catedrala aceasta“, vorbeşte arhitectul Viorel Voia despre locaşul ce poartă hramul Sfântului Ioan Botezătorul, în lucru de aproape 20 de ani.
Un edificiu uriaş, îmbrăcat în marmură albă. Din loc în loc, scene biblice pe un fundal uşor închis la culoare atrag privirile. Ca şi în muzică, formele îmbină contrastele, stridenţele alternează cu elementele moi. În interior, lumina pătrunde de sus, prin cele 12 lunule tip vitraliu, cu reprezentări iconoclastice bizantine. Afară, la doar câţiva paşi, un părculeţ cu băncuţe, iar dincolo, esplanada e plină cu fântâni arteziene. Un loc în care omul rămâne să-şi bucure sufletul şi să-şi odihnească piciorul. Aşa a fost concepută structura Catedralei „Sfântul Ioan Botezătorul“, despre care Gazeta de Sud a scris în ediţia de marţi.
Urmele lăsate în beton
Un destin ciudat face din Catedrala din Craioviţa, începută în 1991, o operă rămasă neterminată. Simbol al credinţei, locaşul sfânt, ridicat aproape de jumătate, sacrifică ani, consumă energii, împietrit în aşteptare. Între blocurile comuniste, captivă şi încarcerată de spaţiile comerciale, mai mult sau mai puţin moderne, biserica meşterului Voia tânjeşte după Ana, precum Mănăstirea Argeşului. Chinul facerii pare nesfârşit. Lucrările au început demult, s-au oprit, o parte din exterior a fost dărâmată, apoi construcţia a fost reluată, iar oprită… Astăzi, stă încremenită sub soarele încins, rezistând mândră iernilor, gerului şi apelor. „Să nu credeţi că timpul care trece îi face bine. La temperaturi extreme, este afectat betonul, apoi apa, prin îngheţare, îşi măreşte volumul şi începe să sape – şi oţelul poate să-l spargă! Fiecare iarnă îl distruge“, spune cu amărăciune arhitectul Viorel Voia, cel care a conceput proiectul Catedralei.
Forme cu ritm modern
În arşiţa zilei, cu mapa plină de schiţe la subraţ, artistul formelor dă ocol, pentru a nu ştim câta oară, scheletului din beton, cu schele din lemn care se ridică spre cer şi îngrădit de un gard din sârmă cu ochiuri. Câinii speriaţi de căldură, pitiţi prin ungherele şantierului, se ridică leneşi să cerceteze vizitatorii. „Nu-mi fac nimic, vorbesc cu ei şi mă lasă în pace“. Cel care stă de pază bisericii neterminate se-apropie încet. Îşi aminteşte că, atunci când era în Oltenia, Mitropolitul Teofan venea săptămânal să vadă ce se mai întâmplă cu Catedrala. Ştie şi că primii constructori au făcut lucrare de mântuială, aşa încât cei care au s-au apucat de treabă din 2006, executanţii de la Slatina (firma SC SCADT SA), au refăcut şi munca lor.
„Constructorii de-acum sunt buni, pun suflet, respectă geometria, nu-şi bat joc“, rosteşte arhitectul, urcând scările provizorii din lemn care duc spre interiorul clădirii. „Formele pe care eu le-am considerat trebuincioase aici au ritm modern. Am avut reper în Brâncuşi, la care m-am gândit mult, căci el a spus «La Craiova m-am născut a doua oar㻓.
Un spectacol ce merită văzut
Din văzduh, edificiul apare ca o cruce. O siluetă modernă, cu elemente bizantine, cu structură ortodoxă, în plan tricon. Acum, „e aproape până la brâu. Vezi pantofii, tocurile, picioarele şi te opreşti. Dar spectacolul abia de-acolo începe. Va trebui să-l aşteptăm“, rosteşte arhitectul Voia. Se dă un pas în urmă şi priveşte către construcţia pe care, cu ochii minţii, o vede deja încheiată. „Biserica aceasta a avut câteva linii directoare în ceea ce priveşte cântecul formelor. Este ca în compoziţiile lui Mozart. Dacă nu reuşeşti să îmbini, să consumi contrastele, trece lumea pe lângă lucrare ca pe lângă via culeasă. N-are muzicalitate. Pe mine m-a consumat studiul formelor care se aşază pe structura funcţională specifică ortodoxiei, această sinteză reuşită de Brâncuşi în sculptură. Nu se poate să nu reuşim şi arhitectural, m-am gândit eu. Cine priveşte închegarea aceasta arhitecturală trebuie să simtă bucurie şi să caute tot felul de întâlniri cu punctele lui de vedere“, adaugă fericit, imaginându-şi efectul operei asupra sufletului trecătorului.
Simbolurile din geometrie
Proiectul Catedralei o arată toată în marmură albă: cupole, lunule, fără tablă, fără ţiglă. Ca în Orientul Mijlociu, va radia lumină. Cupola se reazemă pe 12 arce, pentru că acesta este numărul discipolilor care au purtat învăţăturile lui Iisus prin lume. Nu există geam, doar vitralii cu reprezentări bizantine din Biblie, în mozaic roman, povesteşte arhitectul. Înălţimea locaşului este de 33 de metri, ca vârsta Mântuitorului. La exterior, au loc transformări geometrice care modifică sferturile de cerc în cilindri. La interior, naosul va fi aidoma unui amfiteatru. Un glob cu peste 2.000 de luminiţe, care se vor aprinde în etape, va goni întunericul. Atunci când va fi gata. Poate în 2016 sau poate mai târziu. Pe panoul cu datele tehnice ale proiectului, montat la marginea şantierului, în spatele dughenelor de la stradă, sunt trecute următoarele date: Contract de execuţie nr. 3929 din 11.08.2006. Durata contractului: 120 de luni. Valoare: 1.818.655 de euro…
