http:http://www.youtube.com/watch?v=mqWlKvUNkJQ
http:http://www.youtube.com/watch?v=C0PuuJUeAsc
Îţi trebuie un pietroi sau o rangă. Ridici fierul şi dai. O dată, de două ori, cu sete, fără să te gândeşti. Te simţi puternic în faţa animalului care se chirceşte năucit de durere la picioarele tale. Tu eşti zeul, cu drept de viaţă şi de moarte. El e doar un biet câine.
În boxa plină de apă, de fecale şi urină, ghemuit într-un colţ, nu mai scoate nici un sunet. Ochii îi atârnă din orbite şi sângele încă îi picură din cele două cavităţi. Paznicul Adăpostului Canin de la Făcăi spune că o maşină l-a adus cu câteva ore înainte şi l-a aruncat în poartă. Aurelia Loacă, vicepreşedinta Asociaţiei „Viaţa Animalelor“, are altă părere: „S-a întâmplat pe 22 septembrie. Am ajuns la Făcăi după ora 11.00. Am intrat în hală şi am zărit-o, singură, într-o boxă. Era chircită într-un colţ, nu scotea un sunet, cu globii oculari plini de sânge, atârnându-i. Se vedea că fusese udată cu furtunul“. Căţeluşa neagră, cu pete albe, a rămas fără ochi. În locul lor sunt acum două dungi cusute cu aţă albastră.
Lăsată fără vedere
Pe masa din cabinetul medicilor veterinari Aurelian şi Petrişor Ştefan stă întinsă ca un copil neputincios, care aşteaptă să fie mângâiat. Din când în când, atunci când se deschide uşa sau o voce străină se aude în încăpere, ciuleşte urechile şi devine atentă. Apoi îşi împinge botul spre locul din care simte că vine căldura mâinii care se plimbă încet pe capul ei. E sub tratament de mai bine de o săptămână. Se lasă cuminte pe mâinile medicilor şi a asistentelor care au salvat-o cu câteva zile în urmă. „N-a fost deloc agresivă, nici acum, nici când au adus-o, deşi mă aşteptam ca la trauma pe care a suferit-o să reacţioneze altfel“, spune medicul veterinar Aurelian Ştefan. Locurile în care fuseseră globii oculari i-au fost cusuţi, însă căţeluşa găsită fără vedere în adăpost mai are de luptat: „Teama mea este că are jigodie. Un virus care se transmite prin secreţii. Analizele nu au confirmat asta, însă simptomele arată că e bolnavă“.
Scurtcircuit în explicaţii
Felul în care s-au desfăşurat lucrurile pe 22 septembrie este „anchetat“ acum de poliţie. „Paznicul susţine că o maşină a venit la ora 9.00 şi a descărcat câinele la poartă, aşa bătut. Sunt multe lucruri însă care nu se leagă. În primul rând, nimeni nu bate un animal cu atâta cruzime ca să vină apoi să-l arunce la poarta adăpostului. Apoi, acolo unde mi-a arătat el că fusese lăsată căţeluşa nu era pic de sânge, pentru că am verificat. În al treilea rând, la ora la care am ajuns eu, după 11.00, din ochi încă îi picura sânge. Dacă ar fi fost adusă dimineaţa, lichidul ar fi trebuit să se coaguleze. De la Făcăi până pe Ştefan cel Mare, la cabinetul veterinar, sângerarea s-a oprit“, spune Aurelia Loacă. Acuzele vicepreşedintei Asociaţiei „Viaţa Animalelor“ nu se opresc aici: „Şi dacă versiunea paznicului ar fi reală, el era obligat să anunţe şeful adăpostului, pe medicul veterinar sau Protecţia Animalelor. Când am ajuns eu însă, deşi «fusese adusă» cu mai bine de două ore înainte, căţeluşa zăcea într-o boxă plină de apă, fecale şi urină şi nu primise nici un ajutor“. Există şi alte motive pentru care explicaţia angajatului de la Făcăi este pusă la îndoială: „Doamna care merge zi de zi pentru a duce mâncare acolo a declarat la poliţie că acel câine era în adăpost de aproximativ o săptămână“.
Contactat telefonic pentru versiunea oficială a Serviciului de ecarisaj, Cătălin Călugăru, reprezentantul Adăpostului de la Făcăi, n-a putut fi găsit.
Poate scenariul e altul. Poate în locul fierului e o maşină accelerată dement sau o minte bolnăvicioasă care împrăştie otravă. În fiecare zi însă sunt oameni printre noi care se întorc cu mii de ani în urmă, la starea sălbatică în care nu existau decât instinctele. Fără educaţie, fără morală, fără conştiinţă.
