Nu, nu este cel de-al doilea nume al slăvitului sfânt, cum ar crede unii. Ci aşa se numeşte primul serviciu de preparat şi livrat mâncare la domiciliu, al unei biserici din ţară. O afacere gândită creştineşte.
Cine a trecut în ultimele luni pe lângă Biserica „Sf. Gheorghe Vechi“ din Craiova – în imediata apropiere a staţiei de autobuz din centru – a văzut cu siguranţă că acolo se întâmplă ceva. Nu în biserică propriu-zis, ci la construcţia de alături. Curtea altădată ferecată s-a deschis larg, lăsând să se vadă, zi de zi, din zori şi până-n seară, muncitori la lucru. Primele bănuieli au fost că în clădirea unde se ştia că funcţionează fundaţia Mitropoliei „Cuvântul care zideşte“ se realizează lucrări de renovare.
Explicaţia era alta, de fapt. Fundaţia s-a mutat în corpul administrativ al Mitropoliei. Iar clădirea, aflată în proprietatea bisericii, a devenit firmă de catering, dar şi restaurant pentru nunţi, botezuri, pomeni.
Proiecte europene şi donaţii
Ideea acestei afaceri i-a venit preotului Bogdan Ilin, fire întreprinzătoare, cum s-a făcut cunoscut atât în rândul credincioşilor craioveni, cât şi în cel al slujitorilor Domnului. „Scopul“, spune părintele, care este şi administrator al firmei, „este acela de a produce mâncare atât pentru cei bogaţi, dar, mai ales pentru săraci. Toată lumea trebuie să-şi permită să mănânce. Totodată, având în vedere perioada prin care trecem, am creat locuri de muncă. Nu multe – patru. Dar avem bucuria că aceşti oameni câştigă acum un ban cinstit şi nu rabdă de foame“, explică părintele Bogdan începerea businessului cu mâncare.
Totul a fost gândit ca o afacere, nu doar ca simplă cantină socială. Motivul: biserica trebuie să înceapă să privească şi spre o dezvoltare economică a ei. „Vrei să te implici în activităţi sociale, să dăruieşti. Dacă nu produci, nu ai de unde“, gândeşte inginereşte preotul.
Astfel, din nevoie şi sărăcie s-a născut „Sf. Gheorghe Catering“. Prin proiecte europene s-a achiziţionat aparatura necesară: plite, cuptoare, lăzi frigorifice. Finanţarea a fost de peste 40.000 de euro. Mai târziu s-au adăugat fondurile proprii – cu alte cuvinte, donaţiile credincioşilor, încă vreo 5.000 de euro. Se pare că oamenii au acceptat pe loc să sprijine înfăptuirea ideii, cel mai bun exemplu de mărinimie fiind chiar preotul Bogdan Ilin, care, pentru darurile pe care i le-a făcut Dumnezeu în viaţă, donează lunar 10% din salariul său bisericii.
Nu e milostenie, ci bun-simţ
S-a amenajat bucătăria, un spaţiu pentru legume – spălător de legume, o cameră frigorifică, alta de preparare a cărnii, un spălător de vase şi un vestiar cu duş şi grup sanitar. Iar doi bucătari prepară mâncarea livrată la domiciliu: un meniu săptămânal fix – cu ciorbă şi felul doi – şi, la comandă, orice preparat din lista generoasă. Meniul este la preţ fix, de 10 lei, în vreme ce în lista de preparate, cel mai mare preţ este de 12,95 lei – pentru o pizza. Trebuie să amintim că porţiile nu sunt nicidecum firave, aşa cum ar încerca să ofere orice afacerist pus pe câştig: una singură cântăreşte 400 de grame.
„Păi să facem ciobăneşte socoteala: cumpăr kilu’ de carne la atât, în procesul tehnologic se pierde asta şi asta, scazi, aduni şi îţi dă un preţ real! De ce să punem adaosuri fără bun-simţ?! Noi încercăm să-i ajutăm pe oameni să primească o hrană accesibilă. Facem porţiile aşa cum credem noi că ar trebui să mănânce oricine. Nu e milostenie – dacă ar fi, am da mâncarea gratis. Este un act social“, mai spune părintele Bogdan.
Exemplu de la sfinţi
Sala de mese a fost, la rândul ei, amenajată. Atrag atenţia parchetul strălucitor, mesele şi scaunele de aluminiu, aplicele în formă de lumânări pe pereţii bine finisaţi. Are o capacitate de 60 de locuri pentru o pomană şi o nuntă restrânsă şi 55 pentru un botez sau o conferinţă. Se poate închiria la preţuri, spune părintele, „reale“.
„Să oferi o colivă, să organizezi nunţi, botezuri nu e un păcat. Să nu uităm că taina cununiei sau a botezului se săvârşeşte în biserică. La înmormântare, preotul este acolo, lângă familia îndurerată. Să ne străduim să aducem bucuria în sufletul nuntaşilor, al părinţilor copilului botezat sau să oferim pomana adormitului este un lucru firesc în zilele noastre. Noi oferim aceste servicii cu scopul de-i ajuta pe cei care ne solicită sprijinul“, spune părintele Bogdan.
Profitul, mărturiseşte preotul, va fi folosit pentru biserică – fie reinvestit, fie în activităţi sociale. Modelul l-a luat părintele Bogdan de la Sfântul Calinic de la Cernica, ierarh la Râmnic, apoi la Craiova, care avea un han şi o prisacă, unde oamenii veneau să mănânce şi să se odihnească. Ori de la Sfântul Apostol Pavel, care din ţesutul pânzei pentru corăbii se hrănea pe el, dar şi pe credincioşii săi.
Afacere, dar creştinească
În stradă, prin faţa bisericii, trecătorii se închină din mers şi se uită apoi cu curiozitate. Ceva s-a schimbat aici. O maşină descarcă marfă, alta pleacă încărcată cu mâncare. Între ei, un bătrân beteag se opreşte, se închină pios şi intră în locaşul sfânt.
„El e Jean“, ne spune părintele. „Era aurolac. Când a venit prima dată, am vorbit cu el, i-am împărtăşit cuvântul Domnului. De atunci, vine în fiecare zi la biserică. Îi place să vină. Îi dau câte o treabă de făcut, să dea cu mătura prin curte sau cu grebla prin grădină. În schimb, îi oferim o masă pe zi. E o răsplată pe care i-o oferim pentru că a ales calea Domnului“, zâmbeşte împăcat preotul, dezvăluind şi rolul social pe care îl are firma de lângă biserică.
Tot ca un dar de la Dumnezeu a fost şi angajarea la catering a lui Marius Terheci, fost deţinut la Penitenciarul pentru Minori şi Tineri Craiova, pe post de distribuitor.
„Băiatul ăsta mi-a bătut la uşă. «Vreau să-mi continui şcoala, părinte», mi-a zis. «Bine, atunci vino la biserică», i-am răspuns“. Îl cunoşteam pe Marius de pe vremea când fusese închis. Mi-a inspirat întotdeauna ceva, în timpul întâlnirilor noastre de acolo: încrederea că vrea să-şi continue viaţa. Îl ajut pentru că vrea să fie ajutat să o ia de la capăt“, zâmbeşte părintele Bogdan.
E o afacere, admite preotul, căreia i-a făcut şi pagină web: www.sfantulgheorghe-catering.ro. Dar şi o oportunitate de a-l sprijini pe aproapele său. „Să ne gândim că El ne-a dat tot ce avem. E creştineşte să oferim şi noi, la rândul nostru, tot ce putem“.
