A fost odată ca niciodată un drum judeţean în frumosul ţinut al judeţului Dolj. Născut din autorităţi administrative iubitoare de pământ, drumul nostru nu a cunoscut vreodată gustul asfaltului. Ca Feţii-Frumoşi din poveştile cu zâne, drumul s-a stricat într-un an cât altele în zece. Că de n-ar fi fost aşa, nici noi nu am fi scris despre el.
Cum călătoreşti negustoreşte cu maşina sau căruţa pe şoseaua naţională 65C către Murgaşi, la un moment dat, se face pe stânga o curbă ce te aruncă în negura timpului. Spaţiul se dilată, clipele par că se rostogolesc cu repeziciune înapoi şi pătrunzi pe un tărâm unde flăcările balaurilor te ard vitejeşte prin crăpăturile căscate în drum. Timpul a muşcat cu voluptate din ceea ce pe vremea bătrânilor se numea potecă. Vremurile s-au schimbat, iar noii stăpâni au botezat poteca drum judeţean. Prenumele lui: DJ 643. Nu este un cod ascuns într-un tablou de Da Vinci sau în vreun manuscris de-al lui Nostradamus, ci este numele unei limbi de pământ de câţiva kilometri ce străbate comuna Murgaşi şi se opreşte în inima pădurii. Bucata asta de drum nu a văzut în viaţa ei asfaltul, deşi de o parte şi de alta se înşiruiesc case nenumărate. Oamenii ies din curţi încălţaţi cu cizme de cauciuc până la genunchi, îşi fac cruce şi iau la pas poteca numită pompos drum judeţean. Merg cu grijă pe margine să nu-şi rupă picioarele în pământul tăiat de parcă ar fi fost arat de-a latul. Majoritatea sunt bătrâni, se poticnesc, merg încâlcit, iar uimirea le îmbujorează faţa când aud motorul unei maşini. Te privesc curios de parcă ai pleca să te lupţi cu Gheonoaia şi nu te-ai mai întoarce. Le dai bineţe cu gura încleştată de la hurducături ca să nu rişti să-ţi muşti limba. Îţi răspund ca şi cum ar da replica unei stafii.
Parabolica dă semnal televizorului, nu şi modernizării
Calvarul călătorului prin ţinutul Murgaşiului începe în punctul Balota de Jos, la kilometrul 33, şi sfârşeşte undeva pe la kilometrul 44 spre Veleşti. Aproape 11.000 de metri în care pământul tăiat sacadat îţi răvăşeşte măruntaiele. Îţi vine să te întorci, să o iei la pas, orice numai să scapi de zgâlţâială şi de senzaţia de greaţă.
„Taică, noi ne-am obişnuit cu drumul ăsta. De ani buni ne chinuim aşa. Dar ce căutaţi voi pe aici?“, ne întreabă un moşneag în timp ce-şi lipeşte căciula pe frunte, încercând parcă instinctiv să-şi ferească privirea de priveliştea dezolantă aşternută la picioarele lui. Undeva, cocoţată pe un deluşor, tronează primăria. Îşi poartă cu dichis antena parabolică precum o fecioară floarea la ureche. Înăuntrul ei sălăşluiesc funcţionarii publici către care se îndreaptă toate gândurile de bine ale oamenilor prizonieri ai nămolului. Civilizaţia, cel puţin la nivel administrativ, a penetrat funcţionărimea la cel mai înalt nivel. Aşa cum îi stă bine oricărei comune care se respectă, primăria are administrator public, un fel de apendice al primarului. Pe cel din Murgaşi îl cheamă Nicu Daniel Ţeligrădeanu, iar vorbele lui ar trebui să-i ungă la suflet pe oamenii de pe malurile potecii cu şanţuri de nămol. „Drumul acesta nu este în administrarea noastră, ci a Consiliului Judeţean Dolj. El a fost balastat şi pietruit, iar acum avem un studiu de fezabilitate din 2007 şi sperăm să se aloce fonduri pentru reabilitarea acelei porţiuni“, a povestit el.
Cum darul vorbirii nu ţine loc de asfalt, i-am întrebat şi pe cei de la Consiliul Judeţean care este povestea celor 11 kilometri de calvar rutier. Am aflat de la vicepreşedintele Cristinel Iovan că basmul va avea un final fericit şi că locuitorii din zonă vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Nu ale lor, desigur, ci ale nepoţilor lor, pentru că banii nu vor veni prea curând, iar lucrarea va dura. Iovan a povestit că reabilitarea acelei porţiuni de drum este greu de realizat, întrucât drumul se înfundă în pădure, deci prezintă o importanţă mică spre deloc pentru traficul rutier. Dar fiind vorba despre oameni, CJ va depune toate eforturile pentru a aloca gologanii necesari. Primarul din Murgaşi este resemnat şi recunoaşte că speranţa moare ultima.
„Promisiuni au fost. Dar am fost nevoiţi să reparăm microbuzul şcolii. Am avut şi un ARO şi s-a făcut praf. Oamenii din comună nu înţeleg că acel drum nu este în administrarea noastră şi că nu putem investi nici un leu, deoarece am avea probleme cu Curtea de Conturi. Eu sunt într-o situaţie penibilă. Vom moderniza, sper, drumurile comunale prin Programul 322, dar nu şi drumul judeţean. Preşedintele CJ Dolj şi directorul de la Societatea de Drumuri Judeţene au vizitat drumul şi ştiu cum arată“, a glăsuit primarul din Murgaşi, Constantin Nedelea. Emoţionaţi şi plini… de speranţă am încălecat pe un scaun de maşină şi am făcut cale întoarsă la Craiova, cu speranţa că drumul va fi reparat nu la sfântu’ aşteaptă sau la paştele cailor, ci în acest secol de realizări măreţe.
