Tot mai mulţi copii sunt lăsaţi după naştere în voia sorţii de părinţi, iar ei ajung în grija statului după ce încercările de reintegrare în familie eşuează. Cazurile de nou-născuţi abandonaţi în spital sunt în continuă creştere, alarmant fiind însă faptul că majoritatea mamelor sunt minore.
O cheamă Ariana Elena şi nu are nici două luni. S-a născut pe 17 mai 2012, iar de atunci casa ei este Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Craiova. Povestea micuţei care a avut nevoie, la naştere, de o intervenţie chirurgicală de urgenţă din cauza unei malformaţii am relatat-o pe larg în numărul din 30 iunie al Gazetei de Sud. Medicii i-au salvat viaţa, dar familia nu s-a mai interesat de soarta ei.
Fetiţa stă şi acum într-un incubator, la Clinica de chirurgie, ortopedie pediatrică a spitalului şi îşi aşteaptă părinţii. De la 1,7 kilograme cât a avut la naştere, a ajuns acum la 2,1 kg. Ia în greutate, este sănătoasă şi aşteaptă să fie luată acasă. Dar nu are de cine. Vinerea trecută, medicii au reuşit să dea de mamă, care le-a promis că luni va veni cineva după fetiţă. Nu s-a întâmplat acest lucru, iar spitalul a făcut referat către Protecţia Copilului, instituţie în grija căreia va ajunge micuţa Elena.
„Când află că sunt bolnavi, părinţii nu vor să mai audă de copii“
Cazul prezentat nu este însă unul singular. La Clinica de chirurgie, ortopedie pediatrică a SJU Craiova au mai existat situaţii în care nou-născuţi cu probleme medicale au fost abandonaţi în spital după ce medicii au reuşit să le salveze viaţa. „Când află că sunt bolnavi şi trebuie operaţi, părinţii nu vor să mai audă de ei. Îi abandonează pur şi simplu. Micuţii au zile, cum se spune, se fac bine, dar unii nu mai ajung la familii, ci în centrele de plasament. A fost un copil care a stat şase luni pe secţia noastră. Îi crescuseră şi dinţişorii. Pe noi ne recunoştea de părinţi. Ce să facem, avem grijă de ei cum putem. Medicii le cumpără lapte, pampers, rezidenţii le mai aduc jucării, până când lucrurile se mişcă, anchetele sociale se finalizează şi copiii ajung la familii sau în centrele de plasament“, ne spune una dintre asistentele de la Secția de chirurgie, ortopedie pediatrică.
Are peste 30 de ani de experienţă şi a văzut multe cazuri. „Şi pe timpul lui Ceauşescu existau abandonuri, dar copiii erau duşi în leagăne, cum era atunci. Am un exemplu de astfel de copil care a crescut, are peste 30 de ani şi vine aproape zilnic să ne viziteze. Pe noi, cei de la spital, ne consideră părinţii lui. Şi acum îl ajutăm cum putem, cu mâncare, cu bani. Să ştiţi că astfel de copii sunt foarte afectuoşi“, adaugă asistenta, care ne trimite cu un etaj mai jos, la maternitate, „pentru că acolo sunt mai multe cazuri de nou-născuţi abandonaţi“.
Fenomenul copiilor cu copii ia amploare
La maternitatea celui mai mare spital din Oltenia sunt înregistrate de la începutul anului şi până în prezent 24 de cazuri de copii cu risc de abandon. Dintre aceştia, 13 au fost reintegraţi în familie, şapte au ajuns în grija unui asistent maternal profesionist, unul se află într-un centru maternal, alături de mama lui, doi sunt încă internaţi în spital, iar unul a decedat. „Este vorba de copii ale căror mame ne spun la naştere că nu-i doresc, şi astfel ei sunt luaţi în evidenţă ca prezentând risc de abandon. Fenomenul este însă altul şi e foarte complex: cel al copiilor cu copii. De când sunt eu aici, adică din 1981, nu am întâlnit o asemenea afluenţă de mame minore ca în ultimii ani. Nasc de pe la 14, 15 ani şi apoi îşi lasă copiii în voia sorţii. Nici nu ştiu cum este să ai un copil, pentru că şi ele sunt la rândul lor nişte copii. Asta ţine de nivelul de cultură, de educaţie. Şi abia apoi putem vorbi de factorul material, locativ, alte cauze care duc la abandon. De fapt, eu cred că nu-i putem spune abandon, atâta timp cât se cunoaşte familia. Şi aici ar trebui să intervină instituţiile statului, pentru a stopa acest fenomen“, afirmă una dintre asistentele din cadrul maternităţii Spitalului Judeţean de Urgenţă Craiova. Situaţia prezentată de aceasta are susţinere chiar în cazul relatat mai sus. Micuţa Ariana Elena provine dintr-o familie de minori, în care mama are 16 ani şi doar şapte clase, iar tatăl abia a împlinit 18 ani.
32 de nou-născuţi abandonaţi în 2012
Numărul abandonurilor de nou-născuţi este în continuă creştere: de la două-trei cazuri pe lună în 2008, zece cazuri pe lună în 2009-2010, până la 150 de cazuri per total în 2011. Din datele oferite de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj, în semestrul I din 2012, 32 de nou-născuţi au fost abandonaţi în spitalele din judeţ. Dintre aceştia, „14 au fost reintegraţi în familie cu serviciu oferit de autorităţile locale şi monitorizare din partea Direcţiei, iar pentru 18 s-a luat măsura plasamentului în regim de urgenţă la un asistent maternal profesionist sau într-un centru de plasament“, după cum a precizat Cristina Tănăsescu, purtătorul de cuvânt al DGASPC Dolj. Numărul de sesizări făcut de spitale în legătură cu copiii cu risc de abandon a fost însă mai mare, dar în aproape 50 de cazuri familiile i-au luat în grijă fără a fi nevoie de alte intervenţii. În prezent, în Dolj există 170 de asistenţi maternali atestaţi, care au în grijă aproximativ 400 de copii, atât sănătoşi, cât şi cu deficienţe locomotorii. Aceştia, la fel ca şi copiii, sunt de asemenea monitorizaţi de instituţie. „Dacă sunt identificaţi părinţii sau aceştia îşi schimbă situaţia materială şi locativă, există posibilitatea reintegrării acestor copii în familie“, a mai spus Cristina Tănăsescu, care a enumerat şi câteva dintre motivele abandonurilor: sărăcia, lipsa unei locuinţe, problemele de sănătate ale copilului, numărul mare de copii pe care îl are în grijă respectiva familie.
