Remarcabilul istoric oltean Adrian Cioroianu a afirmat că față de anii ‘90 Bănia s-a schimbat preponderent în bine și susține cu tărie proiectul autorităților locale „Craiova, capitală culturală europeană în anul 2021“.
Ion Jianu: Cum se vede din Capitală Craiova dumneavoastră natală? Nu din carul lui Sorescu, ci din… avion?!
Adrian Cioroianu: Craiova nu se vede nici din car, nici din avion. Craiova mea natală se vede, cel mai adesea, din mașină. Ca student o vedeam din tren… De oriunde ai vedea-o, sentimentul este același: Craiova este acea arsură pe suflet pe care o avem toți cei care ne-am născut acolo sau cei care am crescut acolo. Eu, având acest privilegiu de a mă fi născut și crescut în acest oraș, evident că mă simt dator să-l duc cu mine oriunde aș ajunge. Nu este numai nostalgie, este și bucuria de a-l vedea de fiecare dată.
I.J.: De când ați plecat din Craiova în București, s-a emancipat Bănia dragă dumneavoastră?
A.C.: Trebuie să recunoaștem că s-a schimbat Craiova… Cu toate scandalurile de rigoare, aș spune că Bănia s-a schimbat preponderent în bine. Știm însă cu toții că la noi progresul este aproape de neseparat de scandaluri. Aș spune însă că orașul nostru arată totuși mai bine decât arăta în anii ‘90, în acea perioadă de haos.
I.J.: Susțineți proiectul Craiova, capitală culturală europeană în 2021?
A.C.: Desigur… Îl susțin cu toată tăria și cu toată puterea mea! Și m-aș bucura ca Bănia să devină, în 2021, capitala culturală a Europei, alături de un alt oraș din Europa, unul din Grecia.
I.J.: Care ar fi atuurile, argumentele cu care credeți că Bănia ar putea câștiga în fața celorlalte orașe contracandidate? Adică, pe ce vă bazați, vorba noastră străveche?
A.C.: Ei, argumentele mele ar putea fi de ordin subiectiv. Nu prea pot să fiu obiectiv când e vorba de Craiova mea… Pe de altă parte însă, trebuie să recunoaștem că și celelalte orașe înscrise în această competiție europeană, cum ar fi Iași, Timișoara, au și ele foarte mari șanse de reușită. Trebuie să recunoaştem asta… Mă bucur că Bănia se află printre oraşele care au avut această ambiţie – să-şi depună candidatura. Şi aceste oraşe ale României, fiecare având propria sa valoare, până la urmă nici nu intră în competiție unul cu altul.
I.J.: Aţi susținut în cadrul „Anului Brâncoveanu – 2014“ prelegerea „Sacrificiu și modernitate la Constantin Brâncoveanu“… Nu credeţi că, într-un fel, Brâncoveanu este (cam) uitat chiar la el acasă, în Oltenia?
A.C.: Da… Constantin Brâncoveanu, născut în dreapta Oltului (în localitatea Brâncoveni – jud. Olt – n.r.), a fost uitat de noi toţi, nu numai de olteni, ci de toţi românii. Şi, trebuie s-o spunem, e meritul Bisericii Ortodoxe Române, care i-a menţinut figura şi legenda treze, chiar şi în timpul comunismului. Acum, lumea începe să-l redescopere pe Constantin Brâncoveanu… Şi descoperă nu numai martirul, ci descoperă omul din spatele martirului. Nu trebuie uitat că în spatele acestui martiraj a fost un OM, o familie, un om luminat pentru vremea lui şi… cred că suntem de abia la începutul acestui proces.
I.J.: Aveţi în proiect o carte despre Constantin Brâncoveanu?
A.C.: Nu… Deocamdată nu m-am gândit la un asemenea volum. Cine ştie însă, viitorul este în faţă. La ce lucrez? La o carte despre Regina Maria… În paralel, lucrez și la un volum despre Regele Carol I, ambele cărţi cu doi coautori. De asemenea, am aproape gata un volum despre procesele comuniştilor din anii ’30, de la Ana Pauker la Gheorghe Gheorghiu-Dej…
I.J.: Ajungeţi, cu această documentare, şi la Craiova?
A.C.: Da… da… Eu am capitolul destinat lui Petre Constantinescu-Iaşi, un fost profesor de stânga din perioada interbelică, ajuns, ulterior, ministrul propangandei în regimul lui Petru Groza.
