Două coloane ornamentale în stilul Renașterii și Barocului, un cap de înger înaripat sunt astăzi pietrele din părculețul Bisericii Sfânta Treime din Craiova care amintesc de ctitoria Dumitranei Știrbei, ridicată între anii 1765-1768, lângă casele boierești, „la cea dintâi margine a orașului“.
Pietrele ornamentale vin să-și spună istoria astăzi. Sunt pe aceste meleaguri din anii 1765 -1768, atunci când Dumitrana Știrbei a hotărât ridicarea unui lăcaș de cult. „Biserica este ctitoria bătrânei jupânese Dumitrana Știrboaica, fiica lui Strâmbeanu și văduva fostului mare logofăt Constantin Știrbei. A fost ridicată între anii 1765 – 1768, lângă casele boierești ale Știrbeilor, la cea dintâi margine a orașului. În 1782, Dumitrana Știrbei a comandat la Sibiu un policandru cu 24 de sfeșnice și 20 de «tefele de aur, bun leiesc» pentru zugrăvirea bisericii. În 1790, a comandat un clopot mare cu următoarea inscripţie: «acest clopot s-a făcut de dumneaei stolniceasa Dumitrana Ştirboaica şi l-au aşezat la hramul sfintei Troiţe în Craiova». După 1811, i s-au construit chilii de către biv vel vornicul Barbu Știrbei“, se notează în Arhivele Olteniei.
De existența acestui edificiu în Craiova de altădată vorbea în 1818 și Dionisie Fotino în lucrarea „Istoria generală a Daciei sau a Transilvaniei, Țărei Muntenești și a Moldovei“ tradusă de G. Sion și publicată la București, la Imprimeria Națională a lui Iosef Romanov. „Orașul principal din acest județ este Craiova, al treilea scaun al Băniei… Înăuntrul orașului sunt șapte mănăstiri: a Obedeanului, a Gănescului, Sf. Sergie, Sf. Nicolae, a Vlădoianului, a Dudului și Profetului Ilie; afară de acestea și cinci biserici de piatră: a lui Petru Bociu, a Știrboaicei, a Sfântului Ioan, a Ungurerului și a Jianului; iar biserici de lemn sunt 33“.
Din vechea construcție au rămas mărturie cele două coloane ornamentale. „Erau coloanele care separau naosul de pronaos. Biserica avea pereți cu trei arcade, iar aceste coloane care se află astăzi în părculețul din preajma Bisericii Sfânta Treime sunt rămășițele bisericii de atunci. Sunt din piatră naturală. Din păcate, ele, ca și alte pietre din Craiova, nu sunt puse în valoare“, a precizat arhitectul Marcel Berendei.
Martori peste timp
Coloanele au fost martorele multor întâmplări și transformări. În biserica ridicată de Dumitrana Știrbei, la 1821, s-au închis arnăuţii veniţi de la Bucureşti împotriva lui Tudor Vladimirescu, provocându-i mari stricăciuni. În urma lor, biserica a trebuit să fie reparată. În anul 1823, a fost refăcut acoperişul, lăcașul de cult fiind acoperit cu „şindrilă măruntă, lucrată bine şi bătută în patru“.
În anul 1840, marele logofăt Barbu Știrbei, viitor domn al Țării Românești, și mama sa, marea vorniceasă Ecaterina Bibescu, refac biserica în stil moldovenesc. Se refac zugrăveala și tâmpla din lemn. Tot atunci a fost așezată și pisania care arată primii ctitori.
Mai apoi, în 12 octombrie 1857, în spațiul dintre Sfânta Troiță din Craiova (vechea denumire a lăcașului de cult) și Școala Centrală din Craiova (actualul Colegiu Național „Carol I“) a avut loc o întâlnire publică, prounionistă, care l-a inspirat pe pictorul Theodor Aman, care locuia în imediata apropiere, să picteze celebrul său tablou „Hora Unirii la Craiova“.
Noul edificiu
În 1890, ctitoriei Dumitranei Știrbei i s-a făcut o nouă reparaţie, iar între anii 1901 – 1906 a fost dărâmată şi reclădită după planurile arhitectului André Lecomte du Noüy, cel care a refăcut din temelie şi biserica Sfântul Dumitru din Craiova. „Biserica a fost restaurată prin reconstruire. Aceasta era tehnica pe care o aplicau arhitecții francezi“, ne lămurește arhitectul Marcel Berendei.
Reconstrucția acesteia a durat până în 1906, paraclisul fiind reclădit pe vechile temelii, pe cheltuiala și sub ctitoria fiilor lui Barbu Știrbei Vodă, principii Alexandru și Dimitrie Știrbei. Ctitorii s-au ocupat la acel moment și de construcția turnului de intrare, ce datează tot din 1906, și de decorarea și amenajarea bisericii. S-a realizat pictura interioară, s-a așezat o catapeteasmă de stejar, sculptată și aurită, și a fost adus mobilier din Franța.
Deși unele surse menționează că vechea arhitectură a bisericii a fost respectată, astfel încât aceasta și-a păstrat aerul brâncovenesc de la început, Nicolae Iorga, în lucrarea „Orașele oltene și, mai ales, Craiova pe pragul vremilor nouă“, susține că biserica era „o refacere în stil moldovenesc după reparația din 1840“.
La un an după resfințirea bisericii Sfânta Treime (noua și actuala denumire -n.r.), sculptorul francez Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ, fratele arhitectului, a executat monumentul dedicat domnitorului Barbu Știrbei. A fost primul monument public ridicat în Craiova, pe care l-a așezat în curtea bisericii.
Demn de amintit e faptul că, la momentul reconstruirii Bisericii, André Lecomte du Noüy era solicitat foarte des de Casa Regală a României pentru a contribui la reconstrucția, restaurarea sau supravegherea lucrărilor la diferite clădiri de prim rang, precum Castelul Peleș, Biserica Trei Ierarhi și Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, Mânăstirea Argeșului, Mitropolia din Târgoviște și Biserica Domnească Sfântul Dumitru din Craiova.
Coloanele Sfântei Troițe au rămas în picioare, André Lecomte du Noüy le-a lăsat să vorbească despre vechiul lăcaș de cult, la fel și edilii care au reamenajat parcul din jurul Bisericii Sfânta Treime. Alături de turnul de intrare, de cel dintâi monument public din Craiova, ele sunt o mărturie a trecutului.
