Vase ceramice, podoabe, unelte de lucru şi morminte prăbuşite dau glas pământului pe care s-a aşezat în timp capitala Olteniei. Sunt comori din adâncuri care vorbesc despre istoria noastră pe aceste meleaguri.
Cu mult înaintea nașterii Craiovei, la nici 12 kilometri, la Cârcea a fost identificat cel mai vechi sat neolitic din România, de unde se păstrează cel mai vechi vas întreg de lut din ţară, aflat în depozitul Muzeului Olteniei, vas lucrat manual, nu la roata olarului, pictat policrom, ce aminteşte de prima comunitate de agricultori, din zona viaductului din această localitate.
„Așezarea neolitică de la Cârcea se află în punctul cunoscut de localnici «La viaduct», chiar în vecinătatea căii ferate Craiova-București, varianta electrificată. În 1971, acolo a fost găsită o groapă menajeră din neolitic de acum 8.000 de ani, care conținea nu mai puțin de 8.000 de fragmente ceramice. Printre acestea se afla și un vas întreg, policrom, modelat manual. Este și în momentul de față cel mai vechi vas neolitic din România. Noi vorbim acum de o epocă mult anterioară vestitei culturii Cucuteni. Vorbim de o perioadă în care zona de la nord de Dunăre începe să fie infiltrată pentru prima dată, de primele populații sedentare ajunse la noi prin Peninsula Balcanică dinspre Asia Mică, adică primele populații care practicau agricultura. Populațiile de dinainte erau doar simpli culegători și vânători. Aș putea spune că, odată cu neoliticul, pătrunde civilizația pe continentul nostru dinspre Orientul Mijlociu.
Aceste populații sedentare sunt cele care practică agricultura, modelează vase, ridică locuințe, practic de aici începe civilizația identificată la Cârcea“, a explicat Florin Ridiche, directorul Muzeului Olteniei.
Alături de cel mai vechi vas întreg de lut din ţară, tot în perimetrul așezării neolitice de la Cârcea s-a descoperit și dovada primei manifestări religioase de pe teritoriul României. „Am găsit, de asemenea, un bolovan mare din piatră care avea urme de foc. Deasupra lui se afla un vas antropomorf ce reprezenta o femeie gravidă care își ținea mâinile pe pântece. Este evident că vasul aflat pe acel bloc de piatră sugerează una dintre primele manifestări ale credinței oamenilor. O dată cu neoliticul și apariția vieții sedentare se nasc și credințele în zeități. În epoca neolitică era larg răspândit cultul fecundității și fertilității, de aceea pe toate vasele sunt preponderent figuri feminine. Foarte multe teorii sugerează că am fi și în epoca matriliniară, în care descendența în familie se ținea pe linie maternă, nu paternă“, a mai precizat Florin Ridiche.
Din 1971 până în 2001 s-au făcut săpături în așezarea de la Cârcea, cu mici întrerupteri, fiind zona cea mai bine cercetată din țara noastră, cu rezultate remarcabile. Alte săpături scot la iveală alte comori, printre care o seceră construită din corn de căprior, având ca tăiș o lamă de silex, ce marchează începuturile agriculturii pe teritoriul României. Obiectul este clasat ca piesă de tezaur național.
Descoperirile de la Cârcea au scos la iveală și o groapă în care au fost depuse 11 cranii umane. „Această depunere de cranii umane are legătură cu credințele pe care le aveau oamenii de atunci. Ei țineau foarte mult la strămoșii lor și încercau să păstreze o legătură cu ei și după moartea lor. Considerau să sufletul se află în craniu, nu în inimă, de aceea aveau o grijă deosebită față de cei trecuți în lumea celor drepți, în special pentru această parte a corpului, craniul uman“, explică Florin Ridiche.
Cele două Pelendave
Istoria merge mai departe, iar descoperirile vin să o completeze. Mereu s-a spus ba că oraşul Craiova se află pe ruinele Pelendavei dacice, ba pe ruinele Pelendavei romane, pentru ca realitatea să fie existenţa urmelor celor două Pelendave, cea dacică identificată la Cîrligei, în comuna Bucovăţ, iar cea romană la Mofleni, astăzi cartier al Craiovei.
„Înainte de cucerirea Olteniei de către romani, tot malul drept al Jiului era presărat cu mai multe cetăți, fortificații construite de daci. Erau extrem de apropiate una de cealaltă. Zidurile erau făcute din chirpici și aveau tot felul de sisteme de fortificație, de sisteme suplimentare formate din palisade de lemn și șanțuri de apărare. Cea care ar corespunde zonei municipiului Craiova este cea aflată în punctul numit Malul Lupului, în spatele școlii abandonate din localitatea Cîrligei.
În perimetrul localității Bucovăț există, în pădurea de aici, altă cetate dacică, dar de dimensiuni mai mici.
Cetatea dacică avea și rol defensiv, de protecție a populației din interior, dar și rol religios. Practic, toate cultele și manifestările rituale din epoca dacică se desfășurau în interiorul ei.
Așezarea propriu-zisă, cu oameni obișnuiți, se afla chiar pe teritoriul orașului Craiova, în vecinătatea Bisericii Hagi Enuș. Ea a fost identificată întâmplător în urma unor lucrări în anul 2001, împreună cu foarte multă ceramică de uz comun, lucrată la roată“, precizează Florin Ridiche.
Și în cazul așezării de lângă Biserica Hagi Enuș, și la Pelendava dacică (identificată la Cîrligei) se poate vorbi de aceeași comunitate.
De existența dacilor pe meleagurile acestea vorbește și descoperirea mormintelor princiare de la poligonul militar de la Cernele. „Căpeteniile care erau în cadrul acestor comunități, atunci când decedau, erau înmormântate cu fast și aveau morminte princiare, deosebite.
Asemenea morminte spectaculoase au existat și pe teritoriul Craiovei, chiar în fața porții de intrare de la poligonul militar de la Cernele. Acolo a fost descoperit, în anii ‘80, în urma unor cercetări întâmplătoare, o parte din inventarul funerar ale unei căpetenii dacice care a locuit ori în cetatea Pelendava, ori în așezarea de lângă Biserica Hagi Enuș, pe care e posibil să o fi condus. Piesele de inventar constau în vase de origine elenistică, de influență greacă, căci la acea vreme căpeteniile se dădeau în vânt după astfel de produse de lux și se înmormântau cu ele. Interesant este faptul că vasul avea o toartă care se termina cu o statuetă înfățișând un satir“, explică Florin Ridiche.
Dovezile arheologice vin să completeze istoria locului și să scoată la iveală comorile atât de valoroase ale trecutului nostru pe aceste meleaguri.
