Lansat la Gaudeamus Bucureşti 2014, ultimul volum al publicistului Ion Jianu de la Gazeta de Sud, „În 1983 şi 1992, premiul Nobel trebuia să poarte un nume românesc: Marin Sorescu“, cuprinde zece interviuri acordate autorului cărţii de Marin Sorescu şi alte dialoguri inedite despre poetul de „La Lilieci“, purtate cu: Augustin Buzura, Nicolae Breban, Ileana Vulpescu, Tudor Gheorghe, Ilie Gheorghe, Ovidiu Ghidirmic, Victor Crăciun, George Sorescu, Dan Zamfirescu, Dan Mănucă, Dan Shafran, Tudor Nedelcea, Ion Munteanu, George Banu (Franţa), Jean-Louis Courriol (Fra nţa), Justo Jorge Padrón (Spania), Norman Manea (SUA), Elisavietta Ritchie (SUA), Dan Culcer (Franţa), Luminiţa Xenia Ambrozie-Fassel (Germania). Cartea, prefaţată de academicianul Eugen Simion şi cu o postfaţă de George Sorescu, cuprinde un document inedit – testamentul literar al lui Marin Sorescu.
Cartea, aşa cum explică autorul, „s-a născut din dorinţa de a elucida un subiect ce ţine mai degrabă de istoria literaturii, intenţionând, cumva, dacă nu i se mai poate face dreptate marelui dispărut, să pună în dezbatere şi să aducă în conştiinţa publică informaţia aproape incredibilă, pe care am aflat-o, iniţial, mai mult ca zvon: Marin Sorescu nu a fost sprijinit, cum te-ai fi aşteptat, ci «lucrat» la greu, de colegi de breaslă din propria ţară, «încondeiat» să nu primească o distincţie de mare recunoaştere internaţională, care ar fi fost în fond un mare succes al literaturii române. Este deja de notorietate că poetul de «La Lilieci» a figurat pe lista de nominalizări la prestigiosul premiu Nobel pentru literatură, în două rânduri, în 1983 şi 1992, dar puţini ştiu că el a fost împiedicat de câţiva «confraţi» care, probabil invidioşi, probabil din alte motive, au trimis memorii defăimătoare la Stockholm, fapt ce i-ar fi anulat şansa acordării semnificativei recompense literare“.
În cuvântul înainte, academicianul Eugen Simion face şi el referire la aceste memorii defăimătoare trimise din România la Comitetul Nobel, dar nu „desecretizează“ pe autorii lor: „În lipsa unor dovezi precise este bine să păstrezi prudenţa. Sorescu mi-a vorbit la vremea respectivă, trebuie să mărturisesc, despre această cabală, dându-mi şi numele instigatorilor. Păstrez şi eu discreţia. Am motivele mele“.
