Ștefan Popa Popa’S, la a 60-a aniversare

Celebrul caricaturist și pictor Ștefan Popa- Popa`S s-a născut pe 11 iunie 1955 în Caransebeș (județul Caraș- Severin), oraș în care a început să deseneze încă din perioada când era la grădiniță, la vârsta de cinci ani. Părinții s-au stabilit apoi la Drobeta Turnu Severin, acolo unde viitorul mare caricaturist a început Liceul de Arte Plastice, ulterior  transferându-se la Școala Specială de Matematică (a obținut locul întâi la Balcaniada de Matematică). A practicat handbalul si atletismul de performanță. La vârsta de 7 ani i-a fost publicată prima caricatură într-un ziar local. La 14 ani a publicat în singura revistă umoristică a vremii, „Urzica”. La 19 ani a fost descoperit de Henri Coursaget, primul președinte UNESCO. A absolvit Politehnica din Timișoara și Academia de Arte Vizuale din Poitiers, Franța. La Festivalul Internațional de Caricatură de la Saint-Estève (Franța) a stabilit recordul mondial de rezistență (1.527 de portrete color în zece zile și zece nopți). În 1995 şi-a doboarât propriul record și a realizat 2.772 de caricaturi color în zece zile și zece nopți. Foarte mulți șefi de state și guverne au portrete semnate Popa`S .
A creat la Timișoara, acolo unde s-a stabilit, Academia Popa’S, o remarcabilă școală românească de caricatură. A publicat caricaturi în principalele ziare și reviste din toată lumea. Realizările sale de excepție în domeniul graficii l-au impus drept una dintre cele mai prestigioase personalități ale artei plastice contemporane.
În Franța, în octombrie 1995, André Baur scria despre Ștefan Popa Popa’s că “este o forță a naturii…, este singurul om care a fost cu patru secunde mai rapid decât calculatorul”.
Sărbătoritul de astăzi, a declarat: „La expoziția mea de la sediul NATO din Bruxelles m-am trezit cu tot staff-ul NATO, să îmi pozeze pentru a obține o caricatură semnată POPA’S. Menționez că aceștia cunoșteau arta și activitatea mea. Rapiditatea în portretistică nu este făcută în detrimentul calității. De aceea am fost numit caricaturistul oficial al summit-urilor. Când fac un portret îl înțeleg pe cel din fața mea și apoi îl așez pe hârtie. Primele manifestări artistice au fost la vârsta de 5 ani și au fost pe fețe de masă și cearșafuri. De fapt este un schimb energetic. În portret, ochiul reprezintă oglinda sufletului, iar expresia grotescă, respectiv caricaturală, nu este influențată de starea mea. În portret, harul Domnului reprezintă 99%. Reîncărcarea mea energetică reprezintă în continuare un secret. Ceea ce se întâmplă în social și politic în România mi se pare un lucru ciudat. Cea mai mare performanță a mea o consider Premiul Academiei de Arte Frumoase de la Moscova, iar cel mai mare regret este că n-am avut niciodată ocazia să-i ofer caricatura unui dictator.”