Procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Daniel Horodniceanu (foto), spune, într-un interviu acordat Mediafax, că la DIICOT sunt încă în soluţionare cauze din 2007-2008, cea mai veche, din 2004, fiind trimisă recent instanţei, ritmicitatea în toate dosarele fiind extraordinar de greu de înfăptuit din cauza numărului mare de anchete.
Prezentăm interviul acordat agenţiei Mediafax:
Reporter: Aţi susţinut înfiinţarea poliţiei judiciare pe lângă DIICOT, o propunere similară fiind făcută anterior şi de Alina Bica şi de procurorul şef adjunct Giorgiana Hosu. La doi ani de la aceste propuneri nu s-a schimbat nimic. Credeţi că veţi reuşi să duceţi la bun sfârşit acest proiect?
Daniel Horodniceanu: Existenţa unui corp poliţienesc propriu al DIICOT – încadrat cu poliţişti de poliţie judiciară – este un deziderat care vizează calitatea actului de justiţie până la urmă. Acesta este motivul pentru care eu şi echipa mea nu renunţăm să-l susţinem şi să acţionăm în vederea realizării acestuia, desigur luând în calcul că DIICOT nu este singurul factor decident în această privinţă. Dacă ar depinde doar de DIICOT sau de Ministerul Public, fără îndoială am fi vorbit de poliţia judiciară a DIICOT ca de un obiectiv îndeplinit. Dar, vă asigur că, în ceea ce ne priveşte, facem toate demersurile necesare pentru a implementa în conştiinţa tuturor decidenţilor că o echipă unică procuror-poliţist este o echipă care va avea rezultate calitativ superioare unei echipe mixte. Prima variantă este un întreg, cealaltă, valabilă astăzi, este formată din două jumătăţi. Pot sau nu să formeze întregul. Funcţionează bine, dar nu optim. În curând, prin eforturile conducerii Ministerului Afacerilor Interne, o parte dintre indemnizaţiile poliţiştilor Direcţiei de Criminalitate Organizată se vor majora, aceasta venind ca o recunoaştere a importanţei funcţiei exercitate de această structură de elită a poliţiei. E un început bun cred, iar politica despre care mă întrebaţi se poate înfăptui doar pas cu pas.
Reporter: Aţi arătat în proiectul de management că numărul procurorilor din cadrul Secţiei judiciare este redus. Cum intenţionaţi să rezolvaţi această problemă cu care vă confruntaţi şi dumneavoastră acum, ca şef al DIICOT?
D.H.: Activitatea procurorilor judiciarişti este „faţa văzută“ a oricărei anchete penale. Ei sunt cei care susţin cererile, solicitările procurorilor care efectuează urmărirea penală şi, mai ales, susţin actul de inculpare în faţa completului de judecată, în şedinţe care, majoritatea, sunt publice. Acţiunile întreprinse în vederea întăririi Serviciului judiciar vizează, pe de o parte, identificarea modalităţilor efective de suplimentare a numărului de posturi atribuite serviciului judiciar şi, pe de altă parte, ocuparea posturilor deja existente cu procurori specializaţi în domeniul judiciar. Acţiunile întreprinse în ultima perioadă, şi ceea ce am scris şi în proiectul de management, s-au completat în mod fericit cu o hotărâre de guvern prin care s-au suplimentat posturile, cu patru posturi de procurori, acestea urmând să fie canalizate spre Serviciul judiciar. Altă măsură pe care o avem în vedere ar fi să unim Serviciul judiciar al Structurii Centrale cu cel al Serviciului Teritorial Bucureşti, pentru a crea o structură unică şi puternică, sub coordonarea unui singur procuror-şef, care va putea gestiona mai bine în aceste condiţii activitatea judiciară a DIICOT. Următoarea etapă are în vedere selectarea unor procurori specializaţi în activitatea judiciară.
Reporter: Există o bază de date privind criminalitatea organizată şi terorismul pe lângă Centrul de Aplicaţii Operaţionale, a fost stabilit un sistem de alertă pentru a evita situaţii conflictuale între structurile ce desfăşoară activitatea de urmărire penală? Aţi menţionat în proiectul de management că acest centru este departe de cerinţele DIICOT.
D.H.: Există la acest moment o bază de date. Nu este ceea ce ne dorim noi. Centrul de Aplicaţii Operaţionale trebuie să ocupe un loc central în structura DIICOT, un pilon de referinţă, pentru că este prevăzut ca un colector de informaţii privind activităţile infracţionale (conform competenţelor DIICOT), dar totodată şi un izvor de informaţii pentru procurorii DIICOT care, confruntându-se cu cauze complexe, cu infractori aflaţi într-un amplu proces de „perfecţionare infracţională“, au nevoie în timp real de informaţii cât mai complete referitoare la modalităţi de operare ale grupărilor, la anturajul membrilor grupării. Ceea ce am menţionat în proiectul de management nu se referă neapărat la o bază de date privind criminalitatea organizată sau terorismul, ci la o bază de date integrată cu tot ceea ce presupune aceasta: acces la bazele de date ale principalilor parteneri ai DIICOT, o echipă de specialişti care să introducă datele şi să ştie să le integreze, precum şi o echipă de analişti competentă să aducă la dispoziţia procurorilor tot ceea ce este important ca aceştia să cunoască despre persoane implicate în dosarele pe care le instrumentează.
Reporter: Cum vă propuneţi să soluţionaţi problemele procurorilor DIICOT din serviciile teritoriale, ca de exemplu lipsa de personal sau spaţiile de lucru insuficiente?
D.H.: Cu câteva excepţii, care se vor rezolva sper anul acesta, serviciile teritoriale lucrează în spaţii civilizate, iar personalul este în mare măsură complet, prin penultima hotărâre de guvern, care a interesat şi organizarea DIICOT, schema de personal auxiliar fiind suplimentată cu 30 de posturi. Încercăm să împărţim judicios numărul grefierilor, pentru că despre ei este vorba la personal auxiliar, pe serviciile şi birourile unde existau deficienţe.
Reporter: Credeţi că numărul infracţiunilor de macrocriminalitate economico-financiară va scădea ca urmare a măsurilor luate în ultima perioadă de guvern, mă refer aici la reducerea TVA?
D.H.: Într-o ţară normală, aşa ar trebui să fie, o să vedem în România, o să ne arate experienţa ulterioară ceea ce se va întâmpla. Teoretic, aşa ar trebui să se întâmple. În mod normal, o povară mai uşoară a TVA ar trebui să permită comercianţilor şi posibilitatea de a face plăţile efective. Ar risca mai puţin pe o infracţiune de evaziune fiscală săvârşită pentru un procent de 24%, decât pentru cei 9%.
Reporter: Cum explicaţi că dosare de anvergură, printre care se numără şi cel al lui Omar Hayssam, cel al lui Adriean Videanu şi Varujan Vosganian, sunt în lucru de ani de zile?
D.H.: Dosarele de acest tip necesită o perioadă mai mare de anchetă, iar ele trebuie judecate punctual, ceea ce Inspecţia Judiciară a şi făcut şi ceea ce urmează să facem şi noi din evaluările succesive ulterioare. Se pot administra mijloace de probă care durează mai mult timp: expertize financiar-contabile, traduceri, comisii rogatorii în alte state, căutări specifice ale sumelor de bani şi ale persoanelor implicate, extrădări etc. Sunt activităţi cronofage şi toate, puse una peste alta, duc la întârzierile în soluţionarea dosarului. Se are în vedere şi soluţionarea corectă şi efectivă a dosarului.
Reporter: Cine credeţi că ar trebui să dea explicaţii pentru dosarele nesoluţionate din cadrul Structurii Centrale a DIICOT? Mă refer aici la dosarele mai vechi de un an.
D.H.: Inspecţia Judiciară se va întoarce la DIICOT, iar obiectivele sunt certe: dosarele mai vechi de cinci ani şi dosarele de macrocriminalitate economico-financiară, în special pe evaziune fiscală şi spălare de bani, mai vechi de un an. Fără a neglija toate celelalte cauze aflate în lucru – şi încercăm să desfăşurăm activitatea normal -, trebuie să răspundem şi la solicitările Inspecţiei Judiciare şi să ducem la bun sfârşit ceea ce ne-am asumat în faţa Secţiei de procurori, în urma prezentării raportului de inspecţie judiciară pe data de 8 iulie.
Reporter: Care este cel mai vechi dosar înregistrat la DIICOT?
D.H.: Multe din aceste dosare au fost soluţionate în ultima perioadă, în ultimele trei luni a fost soluţionat un număr impresionant de dosare de la DIICOT – Structura Centrală. Cred că cel mai vechi dosar, din ce am văzut în raportul Inspecţiei Judiciare, era din anul 2004. La acest moment, nu cred că mai sunt dosare mai vechi de 2007- 2008. Dosarul din 2004 a fost soluţionat prin rechizitoriu şi avea aproximativ 250 de volume.
Reporter: Ce măsuri vă propuneţi să luaţi pentru prevenirea cazurilor de corupţie în rândul procurorilor DIICOT?
D.H.: Să fim realişti, nu există nici o instituţie în care să nu fie oameni care să facă, la un moment dat, obiectul verificărilor de genul celor menţionate. Important este ca procentul acestora să fie cât mai mic, ideal ca acesta să nu existe. Nu există o reţetă a măsurilor de prevenire a cazurilor de corupţie, selecţia procurorilor trebuie să fie unul dintre criterii, controlul şi comunicarea exercitate de şefii de serviciu – altul.
Reporter: Alina Bica a susţinut în faţa instanţei că, în perioada în care a fost la conducere, DIICOT a primit doar două informări de la Serviciul Român de Informaţii. De asemenea, acuza presiuni din partea adjunctului şefului SRI, generalul Florian Coldea. Cât de strânsă este relaţia DIICOT cu SRI şi cu persoanele din conducerea acestui serviciu? Aţi simţit o creştere a puterii SRI, aşa cum se vehiculează în spaţiul public?
D.H.: În legătură cu relaţia cu SRI, aceasta este instituţională, corectă.
Reporter: Care este relaţia dumneavoastră cu procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, şi cu instituţia pe care o conduce? Diferiţi analişti au lansat ideea că SRI lucrează în special cu Direcţia Naţională Anticorupţie şi, datorită informaţiilor primite de la servicii, a crescut numărul dosarelor de anvergură ale DNA. Ce părere aveţi?
D.H.: Prin natura competenţei, DNA şi DIICOT instrumentează dosare de mare anvergură, iar acestea se datorează şi relaţiei instituţionale atât cu serviciile de informaţii, cât şi, în mare sau în mică măsură, cu relaţia cu alţi parteneri instituţionali.
Interviu realizat de Cătălina Cocoloş
