Joi, în a şasea zi de la tragedia din clubul Colectiv, România a cerut ajutorul Comisiei Europene pentru mutarea unora dintre pacienţii aflaţi în stare gravă în spitalele din Bucureşti. Între timp, guvernul a căutat ajutor la nivel bilateral, cu ţări membre UE, fără să apeleze la un mecanism special al UE pentru situaţii de urgenţă. Nu ştim în acest moment dacă soluţia mecanismului comun al UE era mai rapidă decât soluţia bilaterală, dar faptele ne arată că, la şapte zile de la incendiu, foarte puţini pacienţi aflaţi în stare gravă sau critică au fost mutaţi din România în spitale din Europa.
Ce înseamnă mecanismul comun al UE pentru situaţii de urgenţă
Uniunea Europeană a pus la punct un mecanism prin care atât statele membre, dar şi terţe state pot cere ajutor/asistenţă în cazul unor dezastre, calamităţi, situaţii de urgenţă. Sistemul se numeşte EU Civil Protection Mechanism şi fiecare ţară îl poate activa într-o situaţie de urgenţă.
Cum funcţionează? Odată ce o ţară activează sistemul, EU Civil Protection Mechanism se activează şi caută soluţii de ajutor aflate în coşul comun (de la materiale necesare, la echipe de experţi, echipamente specializate, acces în spitale etc). Asistenţa e furnizată de statele participante la acest mecanism, iar Comisia Europeană poate cofinanţa transportul de materiale şi experţi, după cum a declarat pentru HotNews.ro un purtător de cuvânt al Comisiei Europene.
Putea apela România la acest mecanism UE, din care face parte? Da, potrivit sursei citate.
A apelat România la ajutorul UE, prin intermediul EU Civil Protection Mechanism? Da, joi, în a şasea zi de la tragedia din clubul Colectiv. „Comisia Europeană a primit cererea de ajutor de la Guvernul Român, mai precis pentru găsirea de soluţii la nivelul UE pentru acceptarea a circa 80 de răniţi, care nu pot fi trataţi în România“, a declarat pentru HotNews.ro purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene.
Cum a reacţionat Comisia Europeană? „Am cerut rapid membrilor Comitetului pentru Siguranţa Sănătăţii să discute cererea autorităţilor române cu autorităţile competente din ţările lor. Acum căutăm împreună cu colegii din departamentele relevante ale Comisiei Europene soluţii pentru decontarea oricărui tratament furnizat în alt stat membru (pentru pacienţii români – n.r.)“, potrivit purtătorului de cuvânt citat.
Cu alte cuvinte, Comisia Europeană caută acum soluţii atât pentru găsirea de locuri în spitale străine, dar şi soluţii pentru a plăti tratamentele pentru pacienţii români. Tratamente extrem de scumpe, care pentru statul român au fost motiv să se gândească de două ori înainte să ia decizia trimiterii unor pacienţi în străinătate, potrivit unor surse.
De ce a aşteptat șase zile România până să apeleze la mecanismul european şi ce efect are asupra pacienţilor?
De ce a durat atât de mult până când Guvernul României a apelat la mecanismul european de ajutor (EU Civil Protection Mechanism)?
Ministrul sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, a justificat astfel întârzierea: „Noi am solicitat ajutor bilateral, prin ambasade, i-am întrebat câte paturi pentru mari arşi au“. La întrebările repetate ale reporterului HotNews.ro despre Mecanismul European de Protecţie Civilă, Nicolae Bănicioiu a insistat să căutăm răspunsurile la Raed Arafat.
La rândul sau, Raed Arafat a explicat pentru HotNews.ro: „Ne-am gândit în prima fază la declanşarea mecanismului, dar ar fi fost o declanşare atipică. Ne-am consultat cu colegii noştri români care lucrează acolo, chiar la Bruxelles, în interiorul acestui mecanism, şi ei ne-au spus asta. De ce atipică, pentru că paturile de mari arşi sunt disponibilizate greu de fiecare ţară pentru că sunt puţine şi la apeluri la comun pe mecanism, unde ceri tuturor şi aştepţi să vezi dacă se oferă voluntari, e posibil să nu reacţioneze lumea. Asta s-a întâmplat deja în cazul emigranţilor“.
Arafat continuă şi explică ce soluţie a găsit guvernul, în loc să apeleze la mecanismul european comun: „De aceea am spus să apelăm pe bilaterale, unde vorbim direct cu colegii din ţara respectivă şi le spunem orice, că plătim tot, doar să ne ajute. David Cameron a spus în parlament că va ajuta după ce au fost deja discuţii cu ambasadorul de aici. Suntem acum în legătură cu Germania, Olanda, Franţa şi Belgia. Unele ţări ne spun că «putem lua un număr n de bolnavi chiar acum», alţii ne spun că pot doar începând de luni. Şi asta, pentru că fiecare îşi calculează cu atenţie numărul de paturi de mari arşi“.
Cu alte cuvinte, Bănicioiu şi Arafat spun că apelul la mecanismul european de ajutor ar fi fost mai puţin util decât ajutorul bilateral primit de România de la diverse ţări din UE sau chiar din afară UE.
Aici se ridică o întrebare: de ce a apelat totuşi guvernul României la mecanismul european (în a şasea zi după accident)? În acest moment nu avem un răspuns.
Altă întrebare legitimită este dacă întârzierea de şase zile cu care România a apelat la mecanismul european comun are vreun impact asupra stării pacienţilor. Dacă guvernul apela mai devreme, erau mai mari şanse ca unii pacienţi să fie deja transportaţi la tratament în străinătate? Era mecanismul european mai rapid, mai eficient decât soluţia aleasă de guvern, aceea de a apela individual, una câte una, la mai multe ţări? Nici la această întrebare nu avem un răspuns.
Ce ştim până în acest moment despre starea pacienţilor
Până la urmă, faptele arată că pacienţii care ar trebui transferaţi în momentul acesta, după cum arată răspunsul Comisiei Europene, încă nu sunt transferaţi în spitale din străinătate, cu câteva excepţii.
Există câteva explicaţii pentru faptul că pacienţii nu au fost încă transferaţi:
1. Fie managerii spitalelor în care sunt internaţi nu au vrut să aprobe plecarea şi medicul curant s-a temut în situaţia aceasta să semneze formularul E112 (un formular prin care cheltuielile, mari, pentru tratament şi transport sunt suportate de guvernul român).
2. Fie autorităţile nu au fost suficient de rapide în a pune în legătură familiile pacienţilor români cu spitalele din străinătate care îi puteau prelua. Acele familii au început să umble din colţ în colţ, apelând la ong-uri sau căutând donaţii.
3. E discriminatoriu că statul asigura transfer doar pentru pacienţii grav şi critici (aşa-numiţii mari arşi). Pentru ceilalţi, cei stabili, ar fi normal ca statul să nu plătească integral costurile, dar nu e normal că NU le oferă nici un fel de îndrumare logistică şi că-i lasă pe oameni pe cont propriu.
4. E foarte bine că la Bucureşti au apărut chirurgi străini să opereze încă din a doua zi şi că în prezent există echipe medicale străine care triază în spitale pacienţii care pot fi transportaţi. Dar poate că aceste echipe medicale străine puteau să înceapă să efectueze operaţiuni de triaj mai devreme, această monitorizare să înceapă mai devreme, dat fiind că specialiştii români sunt copleşiţi de muncă şi deja epuizaţi.
5. Ca în orice cazuri grave, timpul este esenţial, prin urmare această operaţiune de transfer/transport trebuia să fie deja în plină desfăşurare. În ziua șapte de la accident, din cei 80 au plecat doar doi-trei, iar alţi opt ar putea fi trataţi în Belgia, alţi șapte în Olanda (date comunicate vineri de ministrul Bănicioiu, potrivit Agerpres).
Reamintim că vineri, 6 noiembrie, în spitalele din Bucureşti mai erau internate 127 de persoane rănite în incendiul din clubul Colectiv, dintre care 65 în stare critică şi gravă, potrivit ministrului Bănicioiu, citat de Agerpres.
Iar realitatea arată astfel: în ultimele zile, familiile pacienţilor au orbecăit în gol, neştiind cui să se adreseze şi pe cine să sune. Este condamnabil că Ministerul Sănătăţii nu a desemnat încă din a doua zi după incendiul din clubul Colectiv o persoană, cu nume şi prenume, care să fie responsabilă de centralizarea tuturor datelor despre pacienţi şi a informaţiilor despre spitalele din străinătate în care aceşti pacienţi pot fi primiţi. În acelaşi timp, este nevoie de comisii medicale mixte care să efectueze prioritizarea pacienţilor care trebuie transportaţi, comisii formate din medici români din spitale diferite şi medici străini, deoarece este clar că, din motive greu de înţeles, unii manageri de spitale sunt reticenţi în a aproba aceste transferuri în spitale din afara României.
