Despre „studiile“ Elenei Ceauşescu (foto) s-au publicat destul de multe amănunte, dar nu s-au oferit anumite detalii privind terminarea liceului şi susţinerea examenului de admitere la facultate. Istoricul literar Pavel Ţugui, ajuns la vârsta de 94 de ani pe 1 noiembrie 2015, a avut în tinereţe funcţii importante în structurile comuniste ale partidului unic din anii ‘50 și a fost implicat în continuarea studiilor Elenei Ceaușescu.
După 1990, s-a spus că Pavel Ţugui i-ar fi „călăuzit paşii Elenei Ceauşescu spre studii“. Chestionându-l asupra acestui subiect, Pavel Ţugui a explicat contextul în care a fost implicat în această poveste cu studiile Elenei Ceauşescu: „Nu puteam să «călăuzesc paşii Elenei Ceauşescu spre studii», deoarece făceam parte din altă generaţie, iar bucureştean am devenit abia la începutul anului 1948“.
La un ceai cu Nicolae şi Elena Ceauşescu în 1955…
Pavel Țugui a adăugat: „L-am cunoscut personal pe Nicolae Ceauşescu la începutul anului 1954, când devenise secretar al CC al PMR, iar eu ocupam postul de locţiitor al ministrului culturii, titular al Direcţiei Generale a Artelor… Informaţia este reală doar în parte, iar rolul meu de «călăuză» a debutat la sfârşitul lunii aprilie 1955, la cererea prim-secretarului CC-PMR, Gh. Apostol, căruia Secţia de Ştiinţă şi Cultură, la conducerea căreia fusesem recent numit, îi era subordonată. Acesta mi-a spus că N. Ceauşescu doreşte să discute cu mine despre «o chestiune personală de familie», precizând că este vorba despre probleme de «şcolarizare a tovarășei Elena Ceauşescu…».
Peste două zile, într-o sâmbătă dimineaţă, N. Ceauşescu m-a luat de la birou şi am mers la el acasă – locuia într-un apartament, pe bulevardul Primăverii. Elena Ceauşescu ne aştepta, iar după ce ne-a servit cu ceai, a început să prezinte situaţia sa şcolară din timpul războiului. A arătat cum a terminat cele patru clase primare, a spus că, după 23 august 1944, a obţinut angajarea, ca «laborantă», la Institutul de Chimie Industrială din Bucureşti. Angajată fiind, a obţinut aprobare ministerială pentru a se înscrie la cursuri fără frecvenţă la Liceul «George Coşbuc» (Bucureşti). A trecut examenele pentru ultima clasă şi urmează să se prezinte, în vară, la examenul de maturitate (bacalaureat). Era îngrijorată în privinţa pregătirii la matematică, obiect principal la examenul de maturitate. A spus că are un meditator, dar materia cerută la examen este dificilă… “.
Ceauşeasca, îngrijorată pentru examenul de matematică la admiterea la facultate
Vorbind despre situaţia sa şcolară, eleva de aproape 36 de ani, Elena Ceauşescu, l-a abordat pe Pavel Ţugui în problema admiterii la Facultatea de Chimie Industrială. Pavel Țugui: „Puţin stânjenită, m-a întrebat dacă-l cunosc pe rectorul Politehnicii din Bucureşti. Am răspuns afirmativ. Eleva de aproape 36 de ani a spus că ar vrea să se prezinte, în septembrie, la examenul de admitere la Facultatea de Chimie Industrială de la Politehnică, dacă va trece examenul de maturitate. Pentru admiterea la facultate are meditator la matematică, însă nu şi pentru chimie generală, anorganică şi organică, discipline fundamentale pentru admitere. De aceea solicită un sprijin din partea rectorului, în sensul recomandării unui cadru didactic cu specialitatea chimie, din Politehnică, având în vedere că fiind laborantă în Institut ar putea să se pregătească temeinic pentru admiterea la facultate… N. Ceauşescu a subliniat că profesorul meditator chimist nu trebuie să fie de la Facultatea de Chimie Industrială… Elena Ceauşescu a continuat, spunând că va depune tot efortul pentru a lua examenul de maturitate, însă este extrem de îngrijorată pentru examenul de matematică de la admiterea în facultate. Am înţeles că E. Ceauşescu a discutat cu cercetători din institut, care i-au făcut recomandări… În final, am spus gazdelor că voi prezenta rectorului solicitarea, iar opiniile/propunerile sale le voi comunica «tov. Ceauşescu». În drum spre CC, N. Ceauşescu a insistat să obţin răspunsul rectorului într-un timp scurt, deoarece ei trebuie să-şi organizeze viaţa în familie, să angajeze o bonă la copii şi alte chestiuni gospodăreşti…
L-am informat pe Gh. Apostol despre cele discutate şi, implicit, despre solicitările către rectorul Politehnicii. Primul secretar al CC a recomandat ca solicitarea Elenei Ceauşescu să o prezint rectorului Politehnicii cu precizarea că este vorba numai de a ajuta candidata prin recomandarea unui meditator, profesor de chimie, de la o altă facultate decât cea la care va susţine examen de admitere. E. Ceauşescu se va înscrie, la examenul de admitere, la fel ca ceilalţi candidaţi…, iar comisia va decide dacă a reuşit, sau nu, la examen.
În aceşti termeni am prezentat solicitarea rectorului Politehnicii, profesorul Constantin Dinculescu, inginer, specialitatea energetică, care activa în corpul profesoral al Politehnicii bucureştene din anul 1926. Profesorul a fost unul dintre coautorii planului de electrificare a României (1945), iar din martie 1952 era membru corespondent al Academiei. C. Dinculescu a avut un rol decisiv în reorganizarea Politehnicii din Bucureşti, la reforma din 1948 reuşind să păstreze în corpul profesoral pe toţi profesioniştii, foşti demnitari în deceniile interbelice. Bun organizator al învăţământului politehnic, rectorul Const. Dinculescu era autoritar, extrem de meticulos în aplicarea strictă a legilor, incoruptibil…“.
Admisă la Facultatea de Chimie Industrială în 1955…
În toamna anului 1955, având bacalaureatul obţinut la Liceul „George Coşbuc“, Elena Ceauşescu s-a prezentat la examenul de admitere la Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii din Bucureşti. Pavel Ţugui a explicat: „Fără a cere lămuriri colaterale, rectorul a spus că va însărcina un prorector să discute cu E. Ceauşescu, iar meditatorul va fi, evident, un profesor de chimie de la altă facultate decât cea de Chimie Industrială. A precizat: «Conducerea Politehnicii nu-şi asumă nici o obligaţie în privinţa examenului de admitere, pe care E. Ceauşescu trebuie să-l susţină alături de ceilalţi candidaţi». M-a întrebat dacă E. Ceauşescu are «aderenţă» la disciplinele matematice. I-am relatat «îngrijorările» candidatei tocmai faţă de matematică. Replica a venit apăsată: «… la Politehnică nu poate exista student fără cunoştinţe sistematice de matematică!». La despărţire, rectorul m-a asigurat că va desemna prorectorul care să discute cu E. Ceauşescu, rugându-mă să transmit la CC că legea va fi respectată… Peste câteva zile, rectorul mă informa că a desemnat-o pe Suzana Gâdea (fără partid), prorector, profesoară la Facultatea de Tehnologie Mecanică, să discute cu E. Ceauşescu, iar aceasta i-a recomandat meditatorul…
În toamnă, având certificatul de examen de maturitate de la Liceul «George Coşbuc», E. Ceauşescu s-a prezentat la examenul de admitere, obţinând note bune la disciplinele chimie şi notă de trecere la limită la disciplinele matematice.
Acestea au fost împrejurările în care E. Ceauşescu devenea, la 36 de ani, în octombrie 1955, studentă la Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii din Bucureşti. Rectorul Const. Dinculescu spunea, în 1956, că «a avut noroc», pentru că activitatea de laborantă, la Institutul de Chimie, i-a oferit posibilitatea să aibă cunoştinţe în domeniu…
Pe parcursul studiilor, prof. Suzana Gâdea a ajutat-o să treacă examenele de an şi, în final, să prezinte lucrarea de licenţă. În ’59 aflam că între familia Ceauşescu şi familia prof. Gâdea erau relaţii de prietenie. În anii următori, relaţiile E. Ceauşescu cu S. Gâdea s-au amplificat, N. Ceauşescu o susţine în diferite împrejurări, în 1962 devine membră de partid, iar în iulie 1965, prof. dr. ing. Suzana Gâdea este aleasă membru supleant al CC“.
