Sfânta sărbătoare a Crăciunului este primul praznic împărătesc cu dată fixă, ea marcând nașterea Domnului Iisus Hristos, și este sărbătorită de către creștinii din lumea întreagă la 25 decembrie. Pe meleagurile românești, în jurul mesei din ziua de Crăciun se așează, de obicei, toți ai casei, aceasta fiind, în mod tradițional, o sărbătoare ce se petrece în familie. Gospodinele încep cu câteva zile mai devreme pregătirile pentru ca masa să fie îmbelșugată, de pe aceasta neputând lipsi aperitive precum toba, caltaboșul, sângeretele sau șoriciul, dar nici sărmăluțele, friptura de porc sau cozonacii pufoși.
În mod obișnuit, la o masă se beau între unu și trei tipuri de vin, în funcție de preferințele consumatorilor, de posibilități și de caracterul mesei, dacă aceasta se servește în familie, între prieteni, este o masă festivă, o masă tradițională etc., potrivit prof. dr. Liviu Dejeu, în cartea ”Vinul și sănătatea”. Mâncărurile se servesc și ele într-o ordine anume, respectându-se o anumită gradare a gusturilor: felurile de mâncare sărate le preced pe cele dulci, cele foarte condimentate nu se servesc la începutul mesei, ci ceva mai târziu etc. În mod similar, vinurile respectă și ele anumite reguli: vinurile tinere se servesc înaintea celor vechi, cele ușoare înaintea celor mai corpolente; cele reci înaintea celor aduse la temperatura camerei; cele seci se servesc întotdeauna înaintea celor demiseci, demidulci și dulci; vinurile albe seci, înaintea celor roșii; iar cele roșii înaintea celor albe dulci. Respectarea acestor reguli generale se bazează pe principiul că „un vin pe care îl bem nu trebuie să ne facă să-l regretăm pe cel pe care l-am băut anterior”.
La noi, se păstrează obiceiul ca înainte de masă să se servească ca aperitiv o băutură spirtoasă, în special tradiționala țuică, „băutură eminamente națională”, după cum o numea epigramistul Păstorel Teodoreanu, dar specialiștii consideră că acest tip de băutură este prea „agresiv” atât pentru bolta palatină, cât mai ales pentru organele implicate în metabolizarea alcoolului, prin urmare, se recomandă ca, în așteptarea mesei, să se servească un vin spumant sec, care să deschidă pofta de mâncare.
În mod obișnuit, aperitivele, fie ele calde sau reci, se armonizează foarte bine cu vinuri albe seci, cum ar fi Fetească albă, Fetească regală, Riesling italian, Traminer, Aligoté, Galbenă de Odobești, Zghihară de Huși etc. La masa de Crăciun, însă, majoritatea gospodinelor pregătesc preparatele tradiționale din carne de porc, cum ar fi toba, sângeretele sau caltaboșul. Radu Anton Roman, în volumul ”Bucate, vinuri și obiceiuri românești”, recomanda, pentru sângerete, vinul de Fetească albă de Halmeu sau Mustoasă de Valea lui Mihai, ”vin sec ca o coacăză verde, având un fel de aromă vegetală uscată și, lucrul cel mai bun la acest vin de băut cu burta, un gust de zeamă de fruct verde și amărui ce rămâne, rămâne, dezmiardă…” Cât despre caltaboș, Radu Anton Roman spune că acesta ”se va bucura enorm de un vin fiert. Ba chiar și de un Riesling italian, sec și înfipt de Mocrea — Arad (ce marcă celebră!), ori de o Fetească albă de Alba (altă vedetă!), mai moale, mai languroasă (…)” Un alt aperitiv tradițional este piftia, preparată cu multe condimente și cu usturoi, ceea ce-i conferă o aromă puternică. Prin urmare, ea se armonizează cu un vin roșu la fel de aromat, cum ar fi Merlot.
La supe, ciorbe, creme, de obicei nu se recomandă vinuri, excepție făcând doar anumite ciorbe concentrate din pește, care pot fi însoțite de un vin alb sec, tare, sau de vinul care va acompania felul următor de mâncare.
De la masa de Crăciun nu pot lipsi tradiționalele sarmale, care sunt cel mai bine apreciate alături de un Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Fetească neagră sau Băbească neagră. Mai mult decât atât, epigramistul Păstorel Teodoreanu recomandă ca sarmalele din carne de porc și vițel să fie fierte în vin alb și rumenite la cuptor.
Pentru friptura de porc, considerată piesa d e rezistență a meselor tradiționale de iarnă, vinul este chiar o necesitate. Dacă până acum nu am dorit să asociem niciunui fel de mâncare băutura lui Bachus, acesta este momentul în care se impune un pahar de vin, care să-i potențeze gustul. Recomandarea pentru friptura de porc este vinul roșu, sec, cum ar fi cel de Cabernet Sauvignon. De regulă, friptura de porc este însoțită, pe platou, de cârnați. În cazul în care cârnații se servesc separat, poate chiar la aperitiv, aceștia se potrivesc foarte bine cu o gamă mai largă de vinuri, precum Frâncușă, Grasă, Zghihară, Busuioacă, Tămâioasă, Fetească neagră, Băbească neagră, Galbenă, Plăvaie, Roșioară, Creață, Mustoasă, Crâmpoșie, Cadarcă, Iordană.
Desertul tradițional pentru masa de Crăciun îl reprezintă cozonacii, care se armonizează foarte bine cu vinuri albe sau roze, dulci, precum Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească sau Busuioacă de Bohotin.
La sfârșitul mesei, vinarsul sau coniacul vor însoți cafeaua, ele îndeplinind și funcția de băutură digestivă.
