Sunt locuri care adună în jurul lor istorii și povești. Când, în sfârșit, le găsești în albume vechi, închizi ochii lăsându-te purtat în vremea lor. De le zărești aievea, visezi cu ochii deschiși la toate cele petrecute în spatele unor bătrâne ziduri. Unele restaurante sau grădini de vară din alte vremuri le regăsești și astăzi. Au dispărut din peisaj doar vânzătorii ambulanți care îmbiau trecătorii cu socată, bragă, alviță sau înghețată preparate după rețete străvechi.
Minerva rămâne un reper al orașului de ieri și de azi. Mult timp a fost pentru Craiova singurul restaurant de lux, care avea și grădină de vară, și berărie cu terasă, unde vara, la mese, sorbind din paharele cu bere, craiovenii priveau forfota de oameni și circulația trăsurilor.
Povestea actualului local Minerva, cu superba Sală Maură, începe undeva în jurul anului 1850. Pe atunci, Casinoul Minerva avea la parter prăvălii, iar la etaj saloane mari și elegante, în care se întâlneau boierii acelor vremuri pentru o partidă de cărți. Actuala clădire a fost construită între anii 1898-1903. O „cazină Minerva“ este amintită în ziarul Naționalul, în numărul său din 8 februarie 1859, arătând că la vremea alegerii lui Cuza „toată lumea adunată în piața cazinului Minerva, juca, cânta, striga de bucurie“. De asemenea, în grădina Minerva se produceau vara artiști, un bun prilej de a strecura bilețele și vorbe dulci artistelor. Câteodată, câte o artistă isca un duel. Este și cazul menționat de Traian V. Turtureanu în manuscrisele sale păstrate la Arhivele Naționale ale României, Serviciul Județean Dolj. „Protagoniștii sunt sublocotenent de cavalerie Dianu Tutulian și profesorul Zizi Dumitrescu. Supărat că sublocotenentul fusese preferat, Zizi Dumitrescu se gândește să se răzbune pe nemiloasa cântăreață. Vine în fiecare seară, la Minerva, însoțit de prieteni, mănâncă o friptură, iar ca băutură cere un pahar cu apă și o jumătate de lămâie. Stoarce lămâia în apă și bea. Și așa seară de seară, vreo zece seri la rând. Și apoi, într-o seară, când infidela cânta pe scenă, Zizi, așezat la o masă în față, nu mai stoarce lămâia în apa din pahar și începe să sugă din ea. Artista îl vede fără să vrea, simte cum i se umple gura de salivă și nu mai poate cânta, arătând spre cel care e cauza dezastrului ei. Se iscă scandalul: Zizi ia martori pe chelneri și prieteni care atestă că, în adevăr, el nu bea decât apă cu lămâie. Sublocotenentul Dianu, care se află și el în grădină, intervine și pălmuiește pe profesor. Și după două zile are loc duelul. Zizi Dumitrescu este rănit“, notează Traian V. Turtureanu în unul dintre manuscrisele sale.
Delicii din alte vremuri
Mai existau în Craiova vremurilor trecute și alte localuri, unele selecte, în care nu intra oricine, precum Minerva, altele frecventate mai mult de drumeți, dar și localuri discrete, cu perdele groase la ferestre și cu duble intrări. Traian V. Turtureanu pomenește în scrierile sale de „Flora“ din Parcul Bibescu, „localul care avea la etaj separeuri. Prindea viață la căderea serii… părea înconjurat de multe taine și șoapte, și uneori prin ferestrele deschise se auzeau râsete cristaline“, notează Traian V. Turtureanu.
La umbra unui magazin de delicatese se pare că exista pe strada Unirii o bodegă cu gustări și băuturi alese. „Intrarea în bodegă prin magazin prezenta avantajul că cel ce intra nu putea fi bănuit că merge să-și potolească setea“, mai notează Traian V. Turtureanu.
Pentru a-și îmbia clienții să petreacă momente plăcute în restaurantele și grădinile lor de vară, proprietarii publicau în pagini de ziar reclamele atractive: „Restaurantul Nae Mușat, strada Madona 6, singurul restaurant unde se mănâncă bine și se plătește puțin“ se nota în numărul din martie al Curierului Olteniei din 1903.
Nu numai reclamele făceau deliciul publicului cititor, ci și meniurile servite la dineuri, care erau publicate în ziare, stârnind curiozitățile și poftele craiovenilor. „Iată meniul servit sâmbătă, 10 octombrie 1925, la ora 12.00 noaptea în onoarea Corului Academic din Craiova, care a dat un concert în orașul nostru: icre negre moi, file de nisetru cu sos, conopidă la capac; fripturi: purcel de lapte, piept de curcan, mușchi de vacă la grătar; salate: ardei copți, vinete tocate, varză roșie; prăjituri: tartă, șarlote de fisticuri, înghețată ananas“, nota Traian V. Turtureanu.
La final de călătorie, gustăm în gând o bragă rece și mai aruncăm o privire înspre trecut. Un ultim zgomot de roți de trăsură e înlocuit de cel al unui motor. Craiova de altădată mai trăiește în Craiova de azi fie printr-o Minervă, fie printr-un castel din Parcul „Nicolae Romanescu“.
