la deschiderea Muzeului Tezaurului (Foto: Traian Mitrache)
Peștera de lângă mănăstirea Tismana, din județul Gorj, a fost transformată într-un inedit muzeu al tezaurului național, unic în Europa. Turiștii pot vedea începând de marți, 26 iulie, când a fost inaugurat, lăzi militare umplute până la refuz cu bani sau lingouri de aur care imită adevăratul tezaur. Zeci de tone au fost aduse acolo în 1944 pentru a nu fi prădate de forțele de ocupație. Povestea tezaurului României adus în urma unei operațiuni secrete, numită „Neptun“, a fost creionată la ceasul inaugurării de guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, grație studiului făcut în arhive de o întreagă echipă de cercetători.
Găzduit de peştera de lângă mănăstire, muzeul aminteşte de un episod foarte puţin cunoscut din istoria Celui de-a Doilea Război Mondial – ascunderea tezaurului României în acea grotă. Imnuri religioase interpretate de călugărițe se fac auzite, odată ce pășești în spațiul care, cu mulți ani în urmă, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a ascuns cea mai de preț comoară a României, tezaurul Băncii Naționale, ce însuma 212 tone de aur, împreună cu trei tone de aur din tezaurul Băncii Poloniei, aflat în tranzit prin țara noastră.
De unde o asemenea cantitate, după ce în timpul Primului Război Mondial se pierduse o bună parte din tezaur? Răspunsul ni-l dau izvoarele istorice: „În perioada interbelică, BNR a depus eforturi pentru refacerea stocului său de acoperire. După primul război, îi mai rămăsese numai aurul depus în străinătate, circa 50 de tone. Dacă în 1929 rezerva de aur a Băncii Centrale era de numai 82,6 tone, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1939, se ridica la 135,4 tone. În 1940 era de aproape 140 de tone, iar la sfârșitul lui 1943 – începutul lui 1944 stocul de aur însuma 237,6 tone. Este în mare măsură meritul guvernatorului Ottulescu. El a negociat, împreună cu câțiva tineri, ca toate exporturile de țiței și cereale ale României către Germania să se facă numai cu contraplata în aur. Așa se explică acest stoc enorm. Această rezervă de la începutul anului 1944 nu se afla în întregime în țară. 10,3 tone erau în Marea Britanie, la Londra, 25,4 tone erau depozitate în Elveția și 11, 6 tone în America“, a povestit guvernatorul Mugur Isărescu.
Drumul spre Tismana
După experienţa din primul război mondial, când tezaurul trimis la Moscova nu s-a mai întors întreg, guvernul şi conducerea BNR de atunci au căutat altă soluție. S-au luat în discuție mai multe variante: transportul într-o țară prietenă europeană, transportul într-o țară neutră din sud sau păstrarea pe teritoriul românesc. S-a optat pentru cea din urmă variantă. Ca loc de depozitare a fost aleasă peştera de la Mănăstirea Tismana, iar acţiunea s-a petrecut cu puţin timp înainte de 23 august 1944. Operaţiunea strict secretă a primit numele de „Neptun“ sau „Tismana“. Atunci, Banca Naţională a colaborat cu guvernul, armata, CFR şi Mitropolia Olteniei. „La nivelul factorilor de decizie din România, pentru a evita o catastrofă, pierderea tezaurului, s-a hotărât ascunderea undeva în țară, într-o zonă mai sigură, mai puțin afectată atât de retragerea armatei germane, cât și de venirea Armatei Roșii. Și acest loc era nordul Olteniei“, a spus guvernatorul Mugur Isărescu.
Alegerea Tismanei nu s-a făcut la întâmplare. În cursul lunii aprilie 1944, Constantin Angelescu, guvernator al Băncii Centrale și în timpul marii crize economice, a purtat o intensă corespondență cu Ministerul de Finanțe. La 30 mai 1944, se găsește în documente un prim rezultat al acelei corespondențe: „Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a delegat pe administratorii BNR Costin Stoicescu și Mihai Lăzeanu, pe arhitectul Radu Dudescu (arhitectul BNR – n.r. ), pe inginerul Victor Bruckner și pe inspectorul Andrei Zănescu să meargă la Tismana pentru a dispune lucrările necesare la acea mănăstire“. „Era pentru prima dată când în documente se menționează un proiect al Băncii Naționale la Mănăstirea Tismana. O mențiune destul de vagă. Nu se specifica despre ce lucrări era vorba, dar era, de fapt, o operațiune sub acoperire. Știind cum au decurs lucrurile, ne dăm seama acum că, încă de la început, conducerea BNR a avut în vedere pregătirea unei acțiuni secrete, sub acoperire disimulată prin lucrările de reparație a unei aripi a mănăstirii, care fusese distrusă parțial de un incendiu în 1942“, a precizat Mugur Isărescu. Așadar, se găsise acoperirea perfectă pentru lucrările ce trebuia executate în vederea adăpostirii tezaurului, cât și pentru prezența la Tismana a unui număr de funcționari și lucrători ai BNR, până la începutul anului 1947, când tezaurul avea să revină la București.
În perioada 8-12 iulie, timp de 15 zile neîntrerupt, folosindu-se cinci dube pe zi, camioane ale Băncii Naționale, s-au efectuat 75 de curse, pentru a transporta în secret la Tismana tezaurul și pentru a-l depune în pivnițele mănăstirii.
Aurul a rămas acolo mai puțin de două luni. Era necesară mutarea într-o zonă cu protecție sporită, mai ales că după 23 august 1944 armata sovietică se afla în țară. Nesiguranța se generalizase, căci rușii nu se comportau ca o armată aliată, ci ca una cuceritoare. În plus, la cererea lui Hitler, armata germană trecuse, în drumul de retragere, la acțiuni de prădare și pedepsire. Stocul de aur depozitat în pivnița mănăstirii nu mai era în siguranță. S-a decis mutarea lui în peșteră. Acțiunea s-a derulat între 14 și 16 septembrie, cu 120 de ostași vechi, loiali, credincioși, din vechea gardă.
Măsuri în caz de risc major
În cazul în care aurul risca să ajungă în mâinile Germaniei sau Rusiei, muntele urma să fie dinamitat, odată cu mănăstirea Tismana, a povestit ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. „Zidul din anticamera peșterii a fost ridicat când s-a făcut camuflajul. Nimeni nu știa că totul era blindat cu beton. Asta era șansa acelui om care a fost casierul, să gândească că tot acest tavan cădea la o deflagrație a unei dinamitări. El a mers pe riscul total. Totul sau nimic. Toată încărcătura de dinamită era pe pereții aceștia. Apărarea acestei valori se făcea prin sacrificarea acestei mănăstiri. Trebuie să ținem cont și de elementul divin, pentru că deasupra a fost peștera Sfântului Nicodim. În documente nu se găsește acest lucru, că Sfântul Nicodim este o protecție divină, ci au mers pe o configurație strict naturală. Avem o peșteră și totul decurge de la sine, dar aici a fost prezența Sfântului Nicodim și a starețului Gherasim Iscu, care a plătit cu viața. După luarea tezaurului de la Tismana, Gherasim Iscu a fost martirizat. Este unul dintre martirii neamului nostru, care a urmat imediat după comunism, iar episcopul, mitropolitul Nifon Criveanu, a fost imediat deposedat de scaun și a fost pus la dispoziție, el murind departe, uitat de toată lumea, la București“, a precizat ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei.
Tezaurul, bine protejat, a stat acolo, în adâncul pământului, până în ianuarie 1947. În acest interval, peștera a fost deschisă o singură dată, în ianuarie 1945. Atunci au fost luate 210 casete de 50 kg, reprezentând 10,2 tone, pentru baterea medaliei „Ardealul nostru“, când s-a eliberat partea de nord a Ardealul, medalie cunoscută în folclor drept „cocoșel“, pentru că avea mărimea unui pol românesc, care era exact cât un napoleon francez. Când Franța nu a mai fost imperiu, pe reversul monedei de 20 de franci francezi, în loc să mai fie Napoleon I sau al III-lea, a apărut cocoșul galic, de unde denumirea rămasă în conștiința oamenilor.
Cantitatea de aur rămasă a fost păstrată în peșteră până în ianuarie 1947, când sovieticii au luat o parte din tezaur în contul despăgubirilor de război, pentru campania din perioada ‘41-’44. Tezaurul a luat apoi din nou drumul Bucureștiului.
Transportul de la Tismana până la gara Târgu Jiu a fost făcut cu dube, urmând să ajungă la București pe calea ferată. Drumul îngust și ninsorile abundente au întârziat derularea transportului. Una dintre mașinile Skoda s-a răsturnat pe un pod la ieșirea din Tismana. Funcționarii băncii și garda militară, care însoțeau transportul, au intervenit și întreg conținutul mașinii a fost recuperat, fiind adus cu bine în gara din Târgu Jiu. Tezaurul a ajuns înapoi la Banca Națională.
Muzeul Tezaurului de azi, de la Tismana, reconstituie un fragment de istorie românească autentică.
