Moshe Klughaft, unul dintre experții în comunicare angajați de PSD în campania pentru alegerile din 11 decembrie 2016, a lucrat și pentru Im Tirtzu – o formațiune de extremă-dreapta din Israel care vrea să scoată în afara legii ONG-urile pentru apărarea drepturilor omului. Klughaft a regizat un clip publicitar controversat, intitulat „Foreign Agents“, care prezintă liderii societății civile ca pe agenți străini, plătiți de Olanda, Germania, Norvegia și UE pentru a apăra teroriștii și a destabiliza Israelul. Rețeta seamănă izbitor cu propaganda neagră dusă împotriva ONG-urilor românești și a brațului lor politic USB/USR, prin partidul controlat de omul de afaceri Sebastian Ghiță (PRU), pe canalul de televiziune RTV. Tema „Listei lui Soroș“ a fost lansată cu câteva zile înaintea campaniei electorale, de cotidianul Evenimentul Zilei. Cum funcționează propaganda neagră și cum a fost ea aplicată în Israel și România, citiți în cele de mai jos.
În spatele victoriei zdrobitoare a PSD în alegerile din 11 decembrie 2016 (46%) se află doi consilieri israelieni, Moshe Klughaft și Sefi Shaked, experți în comunicare publică. Informația a fost dezvăluită la câteva zile după alegeri, de ziarele israeliene (Jerusalem Post), citate de presa internă. Potrivit surselor citate, strategii israelieni au creat sloganul pozitiv „Îndrăznește să crezi în România“ și tot ei au coordonat mișcările tactice din campanie ale președintelui PSD, Liviu Dragnea.
Rețetă de manipulare în Israel: „Agenții Străini“
Presa a tratat lapidar informația referitoare la consilierii israelieni ai PSD, mulțumindu-se să remarce că cei doi sunt apropiați de dreapta și că în trecut au lucrat pentru Shimon Peres și Benjamin Netanyahu – fostul președinte respectiv actualul premier al Israelului. Ziarele de limba engleză din Israel au scris însă anul trecut despre scandalul în care a fost implicat consultantul Moshe Klughaft după ce a coordonat o campanie de comunicare pentru Im Tirtzu – o formațiune extraparlamentară de extremă dreaptă care a atacat ONG-urile pentru apărarea drepturilor omului din Israel. La sfârșitul anului 2015, grupul extremist a promovat un clip creat de Klughaft, intitulat „Foreign Agents“ („Agenți Străini“) care atacă patru lideri de opinie din societatea civilă, țintele fiind Yishai Menuhin (directorul executiv al Comitetului Public Împotriva Torturii din Israel și președintele Amnesty International – Israel), Avner Gvaryahu (fost soldat israelian, membru al organizației „Breaking the Silence“ – ce reunește foști militari israelieni care au activat în teritoriile ocupate și care denunță abuzurile armatei), Sigi Ben Ari (avocată în cadrul Hamoked – Centrul pentru Apărarea Drepturilor Omului) și Hagai El Ad (activist pentru drepturile omului și directorul Asociației pentru Drepturile Civile din Israel). Clipul începe cu o imagine liniștită, aparent banală, în care oamenii circulă pe stradă. La un moment dat, scena se derulează în slow motion.
O tânără din fundal care merge vorbind la telefon își îndreaptă privirea către telespectator și o ia brusc la fugă, panicată. Sunetul din fundal simulează bătăile unei inimi. În imaginea următoare vedem și ce i-a stârnit groaza: un tânăr din plan apropiat cu privirea încruntată, care se îndreaptă agresiv către privitor. El scoate de la spate un cuțit uriaș, pe care îl ridică dreasupra capului, vrând parcă să înjunghie telespectatorul. Cu un șuierat scurt, imaginea se înnegrește. Pe acest fond de stimulare emoțională negativă vine mesajul-sugestie: „Înainte ca următorul terorist să te înjunghie, el știe că Yishai Menuhin, un agent infiltrat de Olanda, îl va proteja de interogatoriul celor de la Shin Bet (SRI-ul israelian). Teroristul știe, de asemenea, că Avner Gvaryahu, un agent infiltrat de Germania, îi va numi pe soldații care încearcă să prevină acest atac „criminali de război“. El mai știe că Sigi Ben Ari, o agentă infiltrată a Norvegiei, îl va apăra în instanță. Înainte ca următorul terorist să te înjunghie, el știe că Hagai El Ad, un agent infiltrat de UE, va acuza Israelul de „crime de război“. Hagai, Yishai, Avner şi Sigi sunt israelieni, trăiesc printre noi, sunt infiltrați. Când noi luptăm cu teroarea, ei luptă cu noi. Legea „infiltraților“ îi poate scoate afară. Semnează!“.
Videoclipul controversat, care a stârnit un adevărat scandal în Israel, poate fi urmărit AICI.
Im Tirtzu, organizația extremistă care a derulat această campanie, strânge semnături pentru a scoate în afara legii ONG-urile pentru apărarea drepturilor omului din Israel. Prin manipulare media, liderii acestor ONG-uri au fost transformați în agenți străini infiltrați, plătiți de țări care vor să destabilizeze Israelul. Presa din Israel (Times of Israel, Haaretz, Jerusalem Post) a vorbit pe larg despre subiect. Jurnaliștii suspectează că Im Tirtzu face jocul murdar al guvernului, care nu vrea să-și asume acest discurs radical, considerat fascist. Ei spun că Moshe Klughaft este în același timp consilier de presă și apropiat al ministrului educației, Naftali Bennett.
USR – partidul venit din societatea civilă care amenința PSD
Acum să revenim la ceea ce ne interesează pe noi, campania pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016. Pentru început, vom analiza pe scurt situația politică de la acea vreme. PSD câștigase alegerile locale din 5 iunie, cu o medie de 37%, la cinci procente în fața principalului competitor, PNL (32%). Confruntarea din iarnă, de la parlamentare, se anunța extrem de strânsă. Marea surpriză a localelor a fost Asociația „Salvați Bucureștiul“ a lui Nicușor Dan, pe scheletul căreia a luat ființă partidul Uniunea Salvați Bucureștiul (USB). În București, USB a obținut un scor năucitor. Iată rezultatele: Gabriela Firea (PSD) – 43%, Nicușor Dan (USB) – 30,5%, Cătălin Predoiu (PNL) – 11,8%. Venit din zona societății civile, USB a obținut un scor de trei ori mai mare decât PNL, adversarul tradițional al PNL în Capitală. După locale, USB s-a transformat în USR și și-a anunțat participarea la parlamentarele din 11 decembrie. Potențialul de creștere al USR, care anunțase o viitoare alianță postelectorală cu PNL și Dacian Cioloș amenința să lase Alianța PSD-ALDE sub 50%, adică în afara Puterii. Marele pericol pentru PSD nu mai era PNL (cu un electoral relativ stabil, ușor de cuantificat), ci USR și Dacian Cioloș (cu un electorat imprevizibil, din zona nehotărâților). USR venea parcă de nicăieri. Marea problemă a strategilor era că noul partid antisistem avea o orientare idelologică eterogenă, care nu putea fi încadrată și explicată, de la un „amestec de vederi de stânga, egalitariste, marxiste sau chiar de stânga extremă“ (Dan Tăpălagă), până la vederi moderate de centru și centru-dreapta. Aici risc o paranteză și spun că întârzierea clarificărilor ideologice poate fi pusă și pe seama dorinței de a atrage voturi din tot spectrul politic. Ermetismul și stângăciile de comunicare ale USR au dat apă la moară detractorilor.
Ce-i unea pe toți acești activiști civici, deveniți peste noapte pericol politic pentru PSD? Care era NUMITORUL COMUN? Aici cred eu că s-a născut strategia. Numitorul comun era filantropul american George Soroș, care după 1990 a oferit burse și granturi acestor ONG-uri pentru dezvoltarea democrației în România. O eventuală strategie anti-USR nu a fost asumată de nimeni. În mod ciudat însă, cu doar patru zile înainte de debutul campaniei electorale (7 noiembrie), în cotidianul Evenimentul Zilei a apărut un articol semnat de redactorul-șef Simona Ionescu, institulat „ «Rețeaua» Soroș. Bani «albi» pentru politicienii și ONG-urile care se implică în viața politică din România“.
Articolul poate fi citit integral AICI.
EVZ – vehiculul mediatic care a introdus tema „soroșismului“
Câteva pasaje din articolul publicat de EVZ și semnat de redactorul-șef Simona Ionescu mi-au atras în mod deosebit atenția. „Adversarii lui Soroș au arătat mereu că miliardarul american, de origine maghiară, a dorit ca prin ONG-urile lui să influențeze opinia publică în problemele care folosesc scopurilor sale economice. Indiferent de realitatea obiectivelor sale, George Soroș a devenit un jucător major pe plan politic“, scrie la un moment dat autoarea. Ce să deducă cititorul de aici? Că G. Soroș are scopuri economice ascunse, potențial periculoase pentru România. Mai departe, el află că „în ultimii ani, Soroș a hotărât să redevină jucător în țările din centrul și estul Europei, fiind cunoscută și răscunoscută implicarea sa în evenimentele din Ucraina, este bănuit să s-a implicat în criza refugiaților de partea celor care susțin primirea acestora, atacurile la adresa sa din partea premierului ungar Victor Orban fiind de notorietate“. Textul activează aici o serie de locuri comune din imaginarul colectiv recent: Euromaidanul din Ucraina și afluxul de imigranți din Europa. Euromaidanul ne duce cu gândul imediat la agresiunea Rusiei (războiul hibrid), soldat cu anexarea Peninsulei Crimeea și războiul din estul țării. Valurile de refugiați din Siria au fost asociate cu terorismul și atentatele de sorginte islamică de la Paris și Bruxelles, care au zguduit Europa. Impactul emoțional este extrem de puternic. Pe acest fond, textul transmite câteva sugestii-cheie. Spre exemplu, aflăm că Soroș „nu finanțează protestele din Polonia, Ungaria, Ucraina sau România, ci ONG-urile care le organizează“, exemplul ales referindu-se la protestele împotriva exploatării aurifere de la Roșia Montană. „Unii mergeau în Piața Universității din convingere civică, mobilizați de relatările de pe rețelele sociale, alții participau la proteste fiindcă erau plătiți printr-un proiect finanțat de magnatul Soroș!“, spune ziarista. Rețineți termenul „plătiți“, este foarte important! Mesajul ascuns în text este următorul: ONG-urile active civic și devenite adversar politic sunt plătite ca agenți ai unei puteri străine, cu interese în destabilizarea României. Pornind de la Alina Mungiu Pippidi și ONG-ul său (SAR – Societatea Academică din România), articolul ajunge foarte ușor la miezul problemei, Nicușor Dan și USB/USR.
El este „inovația” Alinei Mungiu, care „l-a scos la luminile rampei ca activist ecologist, apoi l-a lansat în politică“. Imaginea lui Nicușor Dan teleghidat de Alina Mungiu primește lovitura de grație puțin mai jos, când „o sursă din mediul ONG-ist ne-a declarat că primele acțiuni civice ale lui Nicușor Dan au fost finanțate printr-un sistem de parteneriate, tot din banii lui Soroș“. Vasăzică, toate drumurile duc la Soroș!
Cititorul este păcălit printr-un procedeu specific propagandei: afirmații în loc de demonstrații. Deși se pretinde o anchetă, articolul din EVZ nu demonstrează care sunt interesele lui G. Soroș și de ce ele sunt un pericol pentru România. Mai mult, la final autoarea conchide că „nu este nimic ilegal sau rău că Nicușor Dan a primit sprijin financiar prin Alina Mungiu și a sa SAR. Era corect doar să explice opiniei publice pe ce bani și-a finanțat activitatea”.
„Lista lui Soroș” – pe modelul „Agenților Străini“ din Israel?
O altă idee desprinsă din articolul publicat de EvZ este următoarea: Soroș se implică indirect în viața politică din România, prin ONG-urile pe care le finanțează, adunate acum sub cupola unui partid (USR). „Dovada“ este aceea că, după protestele generate de incendiul de la COLECTIV, înainte de instalarea guvernului tehnocrat, la Cotroceni au fost chemați reprezentanți ai societății civile „plătiți“ de Soroș. Ca ilustrație, articolul propune o REȚEA (cu conotația negativă atașată) – în care sunt menționați aproape toți liderii importanți ai societății civile din România. Pe LISTA LUI SOROȘ au intrat: Sandra Pralong – consilier al lui Klaus Iohannis și reprezentant al lui Soroș în România; Alina Mungiu Pippidi – SAR; Sorin Ioniță – Expert Forum; Monica Macovei – APADOR CH; Liviu Mihaiu – Asociația „Salvați Dunărea și Delta“; Ionuț Sibian – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile; Cristian Ghinea – Centrul Român pentru Politici Europene; Cristina Guseth – Freedom House; Nicușor Dan – Asociația „Salvați Bucureștiul“; Andrei Cornea – Grupul pentru Dialog Social (GDS); Violeta Alexandru – Institutul pentru Politici Publice; Georgiana Iorgulescu – Centrul pentru Resurse Juridice; Eugen David – Asociația „Alburnus Maior“ – Roșia Montană; Laura Ștefan – Expert Forum; Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) – consilier prezidențial, șef SIE (vechi membru al Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile); Cătălin Drulă – consilier al premierului Dacian Cioloș, vicepreședinte al Asociației „Pro Infrastructura“; Elena Calistru – președintele Asociației „Funky Citizens“; Mihai Dragoș – președinte Consiliul Tineretului din România; Horia Oniță – președinte Consiliului Național al Elevilor. Bomboana de pe tort este apariția premierului Dacian Cioloș pe această listă – ca membru al organizației „Friend of Europe“ – finanțată de George Soroș. Cuplul USR (Nicușor Dan) – Dacian Cioloș, ca parte a coaliției cu PNL care amenința să lase alianța PSD-ALDE sub 50%, căpăta așadar o identitate atribuită. „Soroșiștii“ din România seamănă izbitor cu „Agenții Străini“ din Israel.
După 1990, oamenii din lista de mai sus au beneficiat de finanțări pentru a învăța principiile unei societăți democratice.
Au crescut și s-au maturizat, iar acum au atins masa critică necesară pentru a produce schimbarea, au devenit lideri de opinie credibili și cu influență în societate. Adică niște oameni periculoși în viziunea partidelor corupte, tradiționale.
Cum a luat naștere „soroșismul“ și conceptele din spatele lui
Să vedem în cele de mai jos cum funcționează comunicarea de tip manipulator și pe ce se bazează mesajele sale. În primul rând, se cuvine să facem o remarcă: tema lansată de EVZ a fost preluată nu de PSD, ci de apendicele PRU – un partid ultranaționalist controlat de omul de afaceri Sebastian Ghiță, vehiculul media fiind televiziunea acestuia, România TV.
„Soroșismul“ a intrat în campanie direct pe burtierele galben-negre ale RTV. Starea de anxietate, de alertă, a fost indusă de elemente vizuale și de limbaj (titluri de-o șchioapă rulate rapid și obsesiv; contraste cromatice puternice: galben-negru, alb-roșu; cuvinte tari: senzațional, exploziv, uluitor, halucinant). La RTV, telespectatorilor panicați li se explica zilnic CONSPIRAȚIA care se pregătește împotriva României. Mesajul implicit se bazează pe activarea unor STEREOTIPURI și PREJUDECĂȚI din imaginarul colectiv românesc, prin SIMBOLURILE plantate de specialiștii în comunicarea de tip manipulator.
Spre exemplu, atributele personajului imaginar SOROȘ (creat în laborator) reprezintă o suprapunere de stereotipuri: al străinului, al ungurului, al evreului. STEREOTIPUL STRĂINULUI se referă la opoziția identitate/alteritate; străinul este ceva diferit, nu este „de-al nostru“; potențial periculos, el este privit cu circumspecție, cu neîncredere.
STEREOTIPUL UNGURULUI activează o frică națională intens exploatată după 1990: toți ungurii sunt revizioniști și vor să ne fure Ardealul! Nu este de mirare că discursul xenofob și naționalist al PRM s-a topit în PSD, unde au fost preluați și politicienii formațiunii lui Vadim Tudor (Olguța Vasilescu, Codrin Ștefănescu). De altfel, politicienii se pricep să creeze frici pe care tot ei vin să le rezolve. Exemplu de astfel de mesaje: „Stimați alegători, pericolul este iminent, ungurii vor să ne fure Ardealul! Votați-mă pe mine și acest lucru nu se va întâmpla!“. Propaganda exploatează afectele, emoțiile, induce sentimentul de cetate asediată, creează teamă, nesiguranță și o URGENȚĂ psihologică ce trebuie neapărat rezolvată. Aici intervine mesajul liniștitor, dar manipulator. Egoul cetățeanului manipulat printr-un pseudoraționament este satisfăcut. Strategia are o bază teoretică, aceea că oamenii consumă știrile ca pe divertisment, vor să fie informați fără un mare efort intelectual pentru a înțelege conținuturile. În consecință, preferă raționamentele livrate de manipulatori ca „adevăruri la cheie“ și nu receptează critic mesajele. Ulterior, mesajele manipulatorii sunt multiplicate de victime în mediile lor de socializare (familie, serviciu, evenimente sociale).
De la Soroș la Cioloș, premierul a căzut și el în capcană
Tema DUȘMANULUI care are scopuri ascunse și trăiește printre noi nu este nouă, fiind exploatată în societățile totalitare pentru demonizarea unor minorități, de Hitler (evreii) și Stalin (culacii, troțkiștii). După campania „Agenților Străini” din Israel, Moshe Klughaft și partidul extremist pe care îl consilia (Im Tirtzu) a fost acuzat de mccarthy-ism (panica roșie din SUA din anii 40-60, stârnită de îngrijorarea că America era infiltrată cu agenți sovietici). În România, rănile necicatrizate complet reactualizează în mintea populației în vârstă demascările și procesele din anii 50 împotriva burghezo-moșierilor „ascunși printre noi“. Prin urmare, împotriva dușmanului comun, „ascuns printre noi“, oamenii trebuie să fie uniți, vigilenți. În logica manipulatorilor, „soroșiștii“ sunt „agenții infiltrați“ plătiți de străini să lupte împotriva noastră.
Un alt tip de mesaj manipulator a fost pseudoomofonia Soroș – Cioloș. Printr-un simulacru de silogism, Cioloș a devenit în retorica manipulatoare nici mai mult nici mai puțin decât fiul lui Soroș, cei doi fiind identificați stereotip ca străini. Dacian Cioloș a căzut și el în capcană, afirmând că nu-l cunoaște pe Soroș și că, dimpotrivă, fostul premier Victor Ponta s-a fotografiat cu el. Corect, s-a apărat, dar fără să vrea a LEGITIMAT teza că „soroșismul“ este ceva rău, condamnabil.
Așadar, oamenii sunt tentați să pună ETICHETE și asta au creat manipulatorii: o etichetă pentru adversarii de la USR care nu puteau fi încadrați ideologic. Eticheta (soroșist) a fost mai întâi încărcată cu atribute negative, după care a fost lipită pe fruntea adversarilor, în confurntările directe. În accepțiunea indusă victimelor manipulării, SOROȘIST este cel plătit de Soroș sau cel care crede în valorile negative atribuite lui Soroș. Este omul care trăiește printre noi, dar care, de fapt, ne este dușman, este un AGENT INFILTRAT al lui Soroș. Prin retorica antisoroșistă promovată intens pe canalul RTV, pare că PRU a făcut treaba murdară pe care PSD nu și-o asuma. La un moment dat, Sebastian Ghiță a cerut nici mai mult nici mai puțin decât „retragerea din funcții publice a persoanelor care au primit burse Soroș“, precizând că va iniția un proiect de lege care „să interzică ocuparea de funcții publice membrilor ONG-urilor lui Soroș și celor care în ultimii cinci ani au fost membri în aceste ONG-uri“.
Sensul manipulării: transformarea albului în negru
Ca o concluzie la cele scrise mai sus, cred că acesta este sensul MANIPULĂRII: transformarea pozitivului în negativ, a albului în negru. Miliardarul filantrop Soroș (ungur evreu) a supraviețuit Holocaustului, iar după căderea comunismului, prin fundațiile sale a ajutat Europa de Est să învețe ce înseamnă democrația, statul de drept și toleranța. „Soroșismul“ inventat de manipulatori este asociat cu scopuri ascunse ale ocultei mondiale pentru subjugarea economică, ale revizioniștilor unguri pentru a destabiliza țara și a rupe Ardealul, ale străinilor pentru a îngenunchia România. Propaganda neagră se bazează pe emoții negative și o serie de afirmații tendențioase, nu pe demonstrații. Pentru deservirea scopurilor lor, manipulatorii au trezit niște monștri psihologici latenți, fantome ale trecutului care amenință să învrăjbească și să fractureze societatea românească. Rănile necicatrizate complet ale trecutului xenofob și antisemit se pot redeschide oricând, pentru că manipulatorii s-au jucat periculos și nepermis cu creierele românilor. Mai mult, propaganda neagră a creat o nouă categorie demonizată, în care pot intra oameni de rase, etnii sau religii diferite. Evident, nimeni nu va recunoaște că „soroșismul“ a fost creat în laborator de experți în comunicare. Noi am găsit însă asemănări cu ceea ce s-a întâmplat în Israel și am început să ne punem întrebări. Dacă scenariul descris mai sus se apropie de realitate, decideți dumneavoastră, cititorii.
