Inevitabilul se întâmplă. Din puzderia de proiecte de legi care modifică legislaţia penală, încep să treacă de Parlament, una câte una, modificări-cheie care-i ajută pe gestionării de bugete ai României să fure bani publici fără a mai răspunde penal. Cel mai recent exemplu: modul în care au dezincriminat, marţi, deputaţii-jurişti conflictul de interese. Proiectul de lege iniţiat de cinci deputaţi PSD, UDMR şi unul de la minorităţi a trecut deja de Senat, marţi a primit raport pozitiv în comisia juridică din Camera Deputaţilor şi va fi votat foarte probabil în plen. Una dintre cele mai importante sancţiuni gândite că mod de disciplinare a administraţiei publice riscă să devină curând istorie. De ce este gravissim?
Cum este azi definit conflictul de interese
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul sau, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul ÎI inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupă o funcţie publică.
Cum propun deputaţii-jurişti să se modifice
Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul sau, pentru o rudă ori un afin până la gradul ÎI inclusiv pricinuind prin asta un prejudiciu de interes public, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupă o funcţie publică pe o perioada de 3 ani. (Autor: dep. Marton Arpad)
Dispoziţiile alin.(l) nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la următoarele situaţii: a) emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative; b) Exercitarea unui drept recunoscut de lege sau îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de această (amendament Eugen Nicolicea – n.r.)
Altfel spus, legea în vigoare pedepseşte penal primarul care semnează contracte pentru firmele soţiei sau ale copiiilor ori parlamentarul care îşi angajează soţia la cabinetul parlamentar. Incriminarea conflictului de interese n-a fost vreun moft, ci o condiţie cheie înainte de aderarea la Uniunea Europeană. Acest text de lege sancţionează imoralitatea unui funcţionar public care se foloseşte de puterea să decizională pentru a-şi favoriza propriile afaceri. Fapta produce distorsiuni majore, competiţia în piaţă dispare, lucrările sau serviciile prestate au costuri obscene, la o calitate mai proastă, în fine, banii publici sunt prost chivernisiţi. Din acest motiv, legislaţia românească sancţionează azi conflictul de interese, pe bună dreptate, că o fapta gravă, de pericol social. Fiind încă un fenomen larg răspândit în România, nu există nici justificare raţională pentru a o dezincrimina.
Cu toate acestea, parlamentarii PSD şi UDMR au propus o definiţie nouă. Astfel, primarul poate semna contracte pentru firmele soţiei sau ale copiiilor iar parlamentarul poate să-şi angajeze soţia, dacă nu pricinuieşte “un prejudiciu de interes public”. Prin introducerea acestei condiţii, au dezincriminat practic conflictul de interese. Primarii vor spune, da, am dat contractul de asfaltare firmei mele, firmele soţiei, ale copiiilor, se ocupă de curăţenia în oraş, dar n-am produs nici un prejudiciu. Am turnat asfaltul, drumul există, am curăţat trotuarul, totul e în regulă. Care-i problema? Unde-i infracţiunea din moment ce n-avem prejudiciu?
Parlamentarul îşi va angaja soţia, dar va spune că din moment ce poate dovedi că a lucrat zi de zi la biroul lui, unde-i prejudiciul? Şi, atenţie mare la sintagma: ce înseamnă în fond “prejudiciu de interes public”? Mai mulţi jurişti cu care am vorbit s-au crucit auzind de aşa ceva. Există şi prejudicii care nu sunt de interes public? Cum arată ele? Altfel spus, conflictul de interese se transformă dintr-o fapta de pericol social într-o fapta de prejudiciu, în absenţa căruia nu avem infracţiune. Această modificare au intenţionat să o facă încă de acum câţiva ani. Iată că astăzi este la un pas de adoptare în Camera Deputaţilor. Sigur, preşedintele Klaus Iohannis o va întoarce la Parlament şi n-am nici o îndoială că majoritatea PSD – ALDE plus UDMR o va vota din nou la fel. Într-o atare situaţie, doar Curtea Constituţională va mai putea opri dezincriminarea conflictului de interese.
În caz contrar, dacă această oroare devine lege, sutele de aleşi locali trimişi în judecată în ultimii ani pe baza articolului 301 din Codul Penal (conflict de interese) scapă cu toţii de procese. De aici încolo vor putea drena banii publici către firmele rudelor fără teamă de noi anchete. Vor trebui doar să aibă grijă că nu produc un “prejudiciu de interes public”. Cu alte cuvinte, ajungem iarăşi în situaţia de dinainte de aderarea la Uniunea Europeană, cu o administraţie publică invitată să fure banii publici în familie.
Că să vă faceţi o idee, doar în 2016 au existat 48 de trimiteri în judecată, 46 rechizitorii şi 2 acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, din care 1 deputat, 17 primari şi 4 viceprimari. În perioada 2014 – 2016, Parchetul General a trimis în judecată pentru conflict de interese 215 persoane.
De notat că în decizia din 2015, Curtea Constituţională a stabilit că sintagma “raporturi comericale” din definiţia conflictului de interese nu este clară şi previzibilă. Or, deputaţii jurişti au emliminat-o complet, în loc să definească mai clar ce înseamnă. Asta ne arată reaua credinţă cu care parlmentarii se folosesc de pretextul punerii în acord a Codului Penal cu deciziile Curţii pentru a opera dezincriminări pe bandă rulantă, pe care judecătorii constituţionali nu le-au impus nici o secundă.
Tot marţi, a mai trecut de Parlament eliminarea incompatibilităţii între statutul de parlamentar şi cel de director, administrator sau membru în CĂ în firme. Legea în vigoare spune că nu poţi vota legi cu o mâna iar cu cealaltă să semnezi contracte în calitate de om de afaceri. Legea fostei senatoare PC Cristiana Anghel spune că poţi face asta, dar nu “în mod sistematic şi efectiv”. Iarăşi, nimeni nu ştie exact ce înseamnă “sistematic şi efectiv”? Cine defineşte de la câte contracte semnate în sus ai desfăşurat o activitate comercială sistematică? Condiţia introdusă fiind extrem de vag formulată face practic incompatibilittea inoperabilă. Legea a trecut marţi de Parlament şi merge la promulgare.
Pe lângă mutilarea legislaţiei operată în Paralment, creştea constant presiunea asupra instituţiilor cheie cu scopul paralizării activităţii lor. Chiar dacă nu i-a revocat pe Kovesi şi pe Lazăr, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a reuşit să pună o presiune teribilă pe DNA şi Parchetul General prin raportul critic, urmat de avertismentul că va urmă un audit extern. Cu satârul politic deasupra capului, cu o capacitate de anchetă mult şubrezită după eliminarea SRI din anchete în urmă deciziei CCR, cu magistraţi timoraţi de inspecţia judiciară (de două luni inspecţia scotoceşte prin DNA), cu o legislaţie slăbită şi puteri tăiate, cu presiuni politice şi mediatice infernale, lupta anticorupţie încetineşte ritmul văzând cu ochii, de la o zi la altă.
Apropo, Agenţia Naţională de Integritate mai trăieşte, n-are nimic de zis? România se întoarce implacabil la vremurile de dinainte de integrarea în UE, dacă societatea va acceptă resemnată ieşirea de pe harta lumii civilizate.
