Tudorel Toader s-a prezentat ieri în Comisia Specială condusă de Florin Iordache cam cu aceleaşi proiecte de legi care au nemulţumit masiv magistraţii iar esenţă lor este că sporeşte rolul ministrului justiţiei în controlul activităţii magistraţilor pe mai multe planuri, nu doar în procesul de numire al procurorilor şefi din care şeful statului este eliminat. De pildă, una din modificări – cea mai periculoasă şi cu efecte pe termen lung – întăreşte ideea că Ministerul Public este parte din executiv, nu funcţionează că instituţie independenţa.
Cele mai importante modificări
– Preşedintele României dispare din procesul de numire al procurorilor şefi
– Ministrul Justiţei capătă puteri sporite şi îşi extinde controlul asupra activităţii magistraţilor: primeşte dreptul de a numi procurorii şefi, avizează înfiinţarea de servicii teritoriale, birouri sau noi compartimente în cadrul DNA şi numeşte conducerea viitoarei Direcţii Speciale de investigare a infracţiunilor săvârşite de magistraţi.
– Ministrul Justiţiei este obligat să prezinte anual un raport referitor la activitatea Direcţiei în Parlament, că şi cum ar fi un pachet care da socoteală politicienilor.
– Printr-o serie de modificări, Ministerul Public mai face un pas hotărât către Executiv, fiind stabilit prin lege că “îşi exercită atribuţiile sub autoritatea ministrului justiţiei”. Care este diferenţa faţă de actualele prevederi constituţionale?
– Inspecţia Judiciară va fi instituţie autonomă, nici la CSM, nici la Ministerul Justiţiei, dar nu ştim dacă viitorii inspectori şi conducerea Inspecţiei vor fi numiţi de un organism controlat politic sau doar de către corpul magistraţilor
Vezi AICI cele trei proiecte de modificare a legilor justiţiei
Prima modificare din legea Legea nr. 304/2004 arată că ”Ministerul Public îşi exercită atribuţiile sub autoritatea ministrului justiţiei, prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii”. Legea în vigoare prevede că “Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.”
Modificarea propusă de Tudorel Toader adaugă, în opinia mea, la Constituţie şi pun de facto parchetele sub controlul ministrului justiei. Or, acesta este numit politic sau chiar membru de partid astfel că se poate ajunge la un control politic efectiv asupra procurorilor. Ce înseamnă că “ Ministerul Public îşi exercită atribuţiile sub autoritatea ministrului justiţiei”? Într-o interpretare largă, se poate merge până la ideea că ministrul justiţiei poate interveni în activitatea lor. Unii vor spune că modificarea propusă de Tudorel Toader nu diferă prea mult de o prevedere existenţa deja în Constituţie. Articolul 132 din legea fundamentală prevede că “Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei”. Cu ce ar fi diferită deci propunerea lui Tudorel Toader? Articolul din Constituţie, aşa cum este redactat, se referă la autoritatea simbolică a ministrului justiţiei asupra procurorilor. Nimeni n-a făcut vreodată uz de acest articol pentru a invocă dreptul ministrului de interveni în treburile parchetelor, nici nu a umplut cu conţinut legal acest principiu enunţat vag în legea fundamentală.
Tudorel Toader face un pas înainte şi clarifica în lege cam ce crede el că vrea să spună Constituţia. Adaugă, deci, în legea de organizare că Ministerul Pulibc îşi exercită atribuţiile sub autoritatea ministrului justiţiei, care devine şeful de facto al parchetelor iar acestea intră practic în Executiv. Această prevedere trebuie coroborată cu altele esenţiale, care citite împreună consolidează controlul ministrului asupra activităţii procurorilor. De pildă, potrivit legii în vigoare, ministrul justiţiei propune conducerea Parchetului General, DNA şi DIICOT, urmând că CSM să acorde un aviz consultativ iar numirea efectivă în funcţie revine preşedintelui României. Potrivit modificărilor propuse la statutul magistraţilor, şeful statului este scos complet din procesul de numire iar ministrul justiţiei are ultimul cuvânt în numirile procurorilor-şefi, a adunctilor acestora şi a procurorilor şefi de secţii.
Prin modificarea la legea de organizare, ministrul justiţiei capătă puteri în plus şi în ce priveşte înfiinţarea de servicii, birouri sau alte compartimente specializate în cadrul DNA, care trebuie avizate de ministru. Legea în vigoare arată că “În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se pot înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii.” (art 86 din legea 304 privind organizarea judiciară)
Cu alte cuvinte, procurorul şef DNA îşi organiza instituţia după cum dorea. Potrivit modificării propuse de Tudorel Toader, acest lucru nu se mai întâmplă fără încuviinţarea ministrului justiţiei. Alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: “În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se pot înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi al ministrului justiţiei.”
Sunt modificări aparanet minore dar, subliniez, ele trebuie citite în ansamblu şi arată dorinţa legiuitorului de a spori atribuţiile ministrului justiţiei în raport cu procurorii, aşezaţi mai clar în subordinea Guvernului decât până acum.
Adăugaţi la toate acestea faptul că Tudorel Toader şi-a menţinut propunerea de a înfiinţa o Direcţie specială de investigare a infracţiunilor săvârşite de magistraţi în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte. Şeful acestei Direcţii speciale va fi numit de ministrul justiţiei, ceea ce adaugă un mijloc de control suplimentar al ministrul asupra activităţii procurorilor. Potrivit propunerii lui Toader, Direcţia specială “funcţionează cu un număr maxim de 50 de posturi, din care 20 de posturi de procuror şi 30 de posturi de personal auxiliar de specialitate şi personal economic şi administrativ. Numărul maxim de posturi poate fi modificat prin hotărâre a Guvernului.” Adică un veritabil DNA înfiinţat special pentru judecători şi procurori, a cărui numire stă exclusiv în mâna ministrului justiţiei, cu un aviz formal de la CSM. Procurorii din Direcţia pentru investigarea infracţiunilor săvârşite de magistraţi ar urmă să fie numiţi în urmă unui simplu interviu organizat de o comisie constitutita în acest scop. Interviul, fără verificarea cunoştinţelor în cadrul unei probe scrise şi a unei grile clare de evaluare, reprezintă o metodă sigură de a efectua angajări arbitrare. Unii vor argumenta că la fel se intră azi în DNA, dar asta nu înseamnă că modalitatea de recrutare este bună. În articolul nou introdus referitor la “Direcţia specială de investigare a infracţiunilor comise de magistraţi” găsim o prevedere cel puţin bizară, şi anume obligativitatea ministrului de a prezenţa în Parlament concluziile raportului anual de activitate a Direcţiei, că şi cum această ar fi subordonată legislativului. În ce priveşte organizarea Inspecţiei Judiciare că structura perfect autonomă, nici la CSM, nici la Ministerul Justiţiei, şi aici sunt câteva semne de întrebare.
“În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezenţei legi se va reglementa prin lege organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Judiciare că autoritate publică cu personalitate juridică, ce funcţionează la nivel naţional că structura unică, prin reorganizarea Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii”, se arată în modificările propuse la legea de funcţionare a CSM. Aici diavolul se ascunde că de obicei în detalii şi va trebui lămurit de pe acum cine urmează să numească în funcţie noii inspectori perfect autonomi. Cu toată autonomia ei clamată, dacă noii inspectori vor fi numiţi de un organism controlat politic şi nu de către corpul magistraţilor, atunci există toate şansele să ne pomenim cu o Inspecţie Judiciară autonomă dar aparent, dar în realitate perfect controlată politic. În acest moment, nu este deloc clar cine va numi viitorii inspectori şi conducerea Inspecţiei. Instituţie cheie în sistemul de justiţie, Inspecţia Judiciară decide dacă aplică măsuri disciplinare împotriva procurorilor şi judecătorilor, care pot merge până la excluderea din magistratură.
Trebuie subliniat din nou că cele trei proiecte de legi care modifică legile justiţiei au fost prezentate, miercuri, de ministrul justiţiei, Tudorel Toader, în comisia specială din Parlament fără că ele să fi fost adoptate în Guvern. Premierul Tudose afirmase că proiectele de legi aşteaptă avizul Comisiei de la Veneţia, care ar urmă să se întrunească în decembrie. Ministrul Toader a explicat joi că a grăbit dezbaterea parlamentară pentru a câştigă timp, dar n-a reuşit să-i explice fostului ministru Cătălin Predoiu de ce atâta grabă dacă tot nu există avizul Comisiei. Pe de altă parte, liderul PSD, Liviu Dragnea, şi juriştii PSD cu care am discutat din Comisia Specială s-au declarat decişi să adopte legile justiţiei până la sfârşitul sesiunii parlamentare, fără să mai aştepte avizul Comisiei de la Veneţia. Pe lângă cele trei proiecte de legi, în Parlament se dezbat – tot în comisia specială condusă de Florin Iordache – modificările la Codul Penal şi de Procedura Penală. Codurile ar urmă să fie puse în acord cu deciziile Curţii Constituţionale, cea mai disputată modificare fiind introducerea unui prag valoric la abuzul în serviciu. Mărimea pragului ar putea funcţiona că o dezincriminare parţială de care ar putea beneficia cei anchetaţi pentru abuz în serviciu sau complicitate la abuz, cum este şi cazul liderului PSD, Liviu Dragnea. De această dată, şansele de a trece toate aceste modificări la legile justiţiei şi la Coduri sunt foarte mari. În primul rând, majoritatea PSD-ALDE mimează dezbaterea publică, din care opoziţia este cvasi-absenţa. Modificările nu se mai fac că în cazul OUG 13 “noaptea că hoţii”, ci transparent, la vedere, în mod asumat. Inclusiv publicul a fost obişnuit deja cu ideea că aceste legi trebuie şi că vor fi în cele din urmă modificate. A dispărut în acest fel sentimentul unui pericol iminent, chiar dacă în realitate riscul de a opera schimbări ireversibile în arhitectură sistemului de justiţie a rămas la fel de mare că în iarnă. Comunicate trunchiat, minimalizate sau ţinute la secret, modificările anunţate sunt chiar mai ample şi mai rele decât par la prima vedere. Pe unele nici măcar nu le mai verbalizează, pentru a diminua orice potenţial impact negativ. Nu le mai pasă de nimic, ministrul Toader sfidează întreg corpul magistraţilor reluând cele mai importante prevederi respinse în bloc de judecători şi procurori. Nici preşedintele Klaus Iohannis, nici opoziţia n-a avut până la această ora vreo reacţie. Lipsa lor de interes ajută PSD şi ALDE să ducă asaltul la justiţie până la capăt, fără să mai întâmpine vreo rezistenţă. În fine, toate aceste schimbări, inclusiv posibilă înlocuire a Laurei Codruţa Kovesi de la şefia DNA, sunt preconizate să aibă loc undeva în luna decembrie, adică într-o perioada de sărbători, când capacitatea de reacţie a străzii este minimă.
Hotnews
