Casa Pleșia, monument istoric de pe strada Kogălniceanu, construit în jurul anului 1890, va beneficia de un amplu proces de restaurare și reabilitare funcţională, urmând ca după finalizarea lucrărilor să devină un adevărat centru cultural, imobilul dispunând de spații largi pe patru niveluri. Prin reabilitarea funcțională, ar fi posibilă amenajarea unei ceainării culturale, cel mai probabil la subsol sau poate chiar și-n curte, iar în șarpanta din pod – un spațiu pentru un teatru experimental. Responsabila Bibliotecii Omnia, prof. Doina Ghiță, afirmă că, odată consolidată şi restaurată, clădirea Bibliotecii Omnia va cunoaşte valenţe sporite în spaţiul cultural craiovean.
GdS: Cunoscuta Bibliotecă Franceză Omnia din Craiova, filială a Bibliotecii Naționale a României, cu sediul într-o clădire de patrimoniu – Casa Pleşia – se află în faţa unui moment zero: reabilitarea întregii clădiri. În ce stadiu se află acest proiect de restaurare şi consolidare având în vedere, printre altele, şi semnele de întrebare legate de imobilul amintit în contextul definitivării Centrului Vechi Istoric al Cetăţii Banilor?
Doina Ghiță: Încă nu am ajuns la momentul zero. În prezent, lucrările de proiectare sunt finalizate, urmează să se liciteze lucrările de execuție. Dar ca să se înțeleagă ce înseamnă un proiect de reabilitare pentru o casă de patrimoniu din proximitatea centrului vechi istoric, aș insista puțin asupra perioadei când Craiova a cunoscut un boom arhitectural și când s-a configurat zona centrală. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX ritmul în care s-au construit casele particulare sau cele publice era unul alert. Arhitecți români și străini s-au întrecut într-o competiție de stiluri. Toate documentele referitoare la construcția clădirii noastre, Casa Pleșia, îl desemnează ca proiectant pe arhitectul francez Albert Galleron, creatorul Ateneului Român, al Băncii Naționale a României, dovedindu-se cu prisosință ca „produs“ al Ecole des Beaux Arts din Paris. Casa Pleșia, începută în anii 1890 sub planurile și indicațiile lui, este în stil eclectic, de predominanţă neoclasică la faţadă, şi neobaroc în interior. Încăperile au fost decorate în mod deosebit de meşteri austrieci şi italieni aduși ca să satisfacă atât exigențele arhitecților, cât și pe cele ale proprietarilor, dacă e să ne luăm după posibilitățile lor financiare. Așadar, este salutară ideea de a reda atmosfera de odinioară prin reconstituirea Centrului Istoric. Când vizitezi un oraș, principala atracție va fi întotdeauna orașul vechi, încărcat de istorie. Revenind la proiect și având în vedere complexitatea lucrărilor impusă de valoarea arhitecturală și istorică a clădirii, restaurarea este prevăzută pentru o durată de 27 de luni. Toate responsabilităţile privind managementul tehnic, administrativ şi financiar al proiectului aparțin Ministerului Culturii, prin Unitatea de Management de Proiect.
Clanul Ceaușescu viza Casa Pleșia ca o casă de protocol prezidenţială
GdS: Care este istoria acestui monument istoric, Casa Pleșia, și cum a devenit sediul unei biblioteci franceze?
D.G.: Biblioteca Franceză Omnia este o bibliotecă relativ tânără, ea fiind înființată în 1990, ca o filială a Bibliotecii Naționale a României, alături de altă filială, Biblioteca „Bathyaneum“ din Alba-Iulia. În entuziasmul general, de după revoluție, a fost posibilă înființarea acestei instituții de cultură, prin ordinul semnat de ministrul culturii de atunci, Andrei Pleşu, și s-a stabilit ca sediul bibliotecii să fie în clădirea monument istoric din strada Kogălniceanu. Imobilul are un potențial deosebit, dispunând de spații largi pe patru niveluri ale construcţiei – subsol, parter, etaj şi mansardă. Ioan Pleșia, moștenitorul clădirii, nu avea să bănuiască cât de disputată va fi casa după confiscarea ei la naționalizarea din 1948. După confiscare, clădirea a avut diferite destinaţii. În 1989 adăpostea sediul cabinetului judeţean de partid. Am primit de la niște prieteni stabiliți la Toronto, imaginea clădirii din 1989, fiind menționată în cartea „The Razing of Romania Past“. Pe lângă imaginile cu clădiri demolate, cartea prezenta și clădiri cu o valoare arhitecturală deosebită. Ne-am bucurat să avem o copie scanată. Și ca să vedeți ce înseamnă bunul destin, nu pot să nu amintesc o istorioară. În luna septembrie 1989, Zoe Ceauşescu a fost invitată să ţină o conferinţă la Craiova. Absolventă a Facultăţii de Matematică, lucra la Institutul de Cercetări Matematice al Academiei. Conferinţa, prezidată de ea, a avut loc în Sala Oglinzilor din Casa Pleșia. Din poveştile celor care au fost de faţă am aflat ulterior că Zoe Ceaușescu le-ar fi propus părinţilor ca imobilul să devină a treia reşedinţă din Craiova, pe lângă celelalte două: „Casa Barbu Drugă“ şi „Casa Jianu“. Reamintesc că într-una dintre ele, în „Casa Jianu“, a fost găzduit preşedintele de Gaulle. Clădirea prezenta un potenţial considerabil pentru o a treia reşedinţă şi cuplul Ceauşescu a aprobat în septembrie 1989 o investiţie de două-trei milioane de lei. O sumă astronomică în acei ani. Din luna septembrie până în decembrie 1989, a avut loc pregătirea casei în vederea începerii reamenajării ca o casă de protocol prezidenţială. Doar ca a venit luna decembrie și tot ce a aparținut gospodăriei de partid sau au fost reședintele familiei Ceaușescu au primit alte destinații. Abia în anul 2000, printr-o hotărâre de guvern, „Casa Pleșia“ a intrat în patrimoniul culturii.
Pentru cine nu știe cine a fost Pleșia: familia Pleșia se număra printre boierii de neam și mazilii olteni. Am citit undeva că Gheorghe Pleșia a deținut dregătoria de pitar, conform Arhondologiei Țării Românești. El a avut doi fii și două fiice. Ionel, avocat, secretarul lui Brătianu, deputat în parlamentul României, a murit în spitalul de la Văcăreşti, îmbolnăvindu-se de pneumonie în închisori, ca mulţi licenţiaţi în drept ai vremii, cu „o origine socială nesănătoasă“. În dosarul CNSAS apare cu numele Ioan Pleșa, patronimele cu care semna fiind și Plessia, și Pleșa. Tot căutând prin arhive despre el, am găsit mențiuni cu privire la arestările unor membri ai mișcărilor de rezistență sau la anchetarea fruntașilor partidelor istorice. Există un episod în care e relatat cum a fost bătut la o întrunire liberală în care urma să fie expus programul partidului. El era șeful organizației și, rănit serios, i s-a refuzat internarea în spital pe motiv că era moșier.
GdS: Ce loc va ocupa biblioteca în peisajul cultural?
D.G.: Biblioteca funcționează de multă vreme ca un centru cultural, având în vedere diversitatea activităților, doar că nu tocmai în condiții optime. Când proiectul va fi realizat, va fi mult mai vizibil ceea ce facem deja. Vom stabili pe parcurs soluțiile optime de funcțiune ale sălilor bibliotecii, de împrumut, de lectură, de conferințe, ale depozitelor de carte, ale spațiilor de expoziție, ale proiecțiilor de filme, ale spațiilor administrative. Am dori să oferim celor care ne vor călca pragul și alt spațiu decât cel al bibliotecii pentru diversificarea programului nostru și atragerea unor noi categorii de public. Pe scurt, o ceainărie culturală, cel mai probabil la subsol sau poate chiar și-n curte. Iar în șarpanta din pod, de ce nu, un spațiu amenajat pentru un teatru experimental. Prin lucrările de restaurare, consolidare şi modernizare a întregii clădiri, Biblioteca Omnia va putea deveni un spațiu cultural plurivalent.
