Înfiinţarea unui Centru cultural intitulat „Mozaic balcanic“ este un proiect de anvergură inițiat de scriitoarea Mihaela Albu (foto) prin care Craiova ar putea deveni un punct de întâlnire culturală a întregului spaţiu balcanic/sud-est european, Cetatea Băniei devenind astfel capitala acestui spaţiu. Centrul cultural prevede crearea unei biblioteci, centru de referinţă pentru cărţile autorilor din această zonă, cu o înregistrare a titlurilor on-line. Proiectul există, dar inițiatorii nu au spațiul necesar, așteptându-se în viitor implicarea autorităților locale.
Pe 10 iunie, când scriitoarea Mihaela Albu își aniversează ziua de naștere, la Biblioteca Județeană „Aman“, de ora 17.00, are loc lansarea ultimei cărți a cunoscutei scriitoare din Bănie, „Un uomo universale: Ion Biberi“, prilej pentru dialogul nostru.
Ion Jianu: O nouă carte semnată de dumneavoastră a văzut lumina tiparului la editura Aius: un studiu monografic despre Ion Biberi. Este o ediţie revăzută şi adăugită a celei apărute în 2005 la Scrisul Românesc şi pentru care aţi fost distinsă cu premiul de critică literară al Societăţii LiterArt XXI din SUA în 2006?
Mihaela Albu: Da, în 2005 am publicat un studiu monografic dedicat omului de vastă cultură, scriitorului, eseistului, savantului Ion Biberi, ca urmare a unor preocupări mult mai vechi asupra operei şi personalităţii sale. L-am cunoscut pe Ion Biberi, am fost în câteva rânduri în casa dumnealui din Bucureşti, purtând un timp şi corespondenţă, iar scrisorile primite ocupă astăzi un loc important în arhiva mea. O bucurie specială mi-a făcut-o când, citind manuscrisul în primă formă, mi-a trimis o scrisoare deosebit de apreciativă, în care scria, printre altele: „Cu mijloacele dumneavoastră personale, mi-aţi oferit o viziune a fiinţei mele de gând aşa cum s-a răsfrânt în conştiinţa unui cititor sagace. Vă mulţumesc pentru strădania dumneavoastră, pentru intenţiile vădite şi pentru rezultatul obţinut“. Această a doua ediţie este mult mai amplă, introducându-l pe Ion Biberi între colegii de generaţie, ştiut fiind că era născut în 1904, în acelaşi an cu Mircea Vulcănescu şi Petre Pandrea. El era cu doi ani mai tânăr decât concitadinul său, Şerban Cioculescu, cu un an mai în vârstă decât Petru Comarnescu, cu trei decât Mircea Eliade, cu patru decât Constantin Noica, cu şapte, respectiv opt decât Emil Cioran şi Eugen Ionescu. Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Ion Biberi aparţin aşadar cronologic generaţiei lui Mircea Eliade, dar ei formau un grup oarecum aparte.
Scriitorul oltean Vintilă Horia, uitat acasă
I.J.: Preocupându-vă de valorile trecutului, aţi publicat articole şi pregătiţi o lucrare mai amplă şi despre olteanul de la Segarcea exilat în afara graniţelor României, Vintilă Horia, singurul român care a primit prestigiosul premiu francez Goncourt. Nu credeţi că scriitorul Vintilă Horia a (cam) fost uitat la el acasă?
M.A.: Da, aveţi dreptate. Unul dintre cei mai importanţi scriitori români, dar şi un savant totodată – să nu uităm că era invitat să ţină conferinţe cu săli arhipline la cele mai prestigioase universităţi – este în ţara lui de origine mai puţin cunoscut. Să nu ne mirăm că în manualele şcolare nu figurează dacă nici în binecunoscuta „Istorie a literaturii române“ a lui Nicolae Manolescu lui Vintilă Horia nu îi este dedicat nici un rând. Aş putea spune însă mai multe despre felul în care l-au perceput spaniolii pe compatriotul nostru, eu intrând în posesia unor mărturii ale unei foste studente a sa, Vintilă Horia fiind şi un profesor deosebit de apreciat. Iată ce relata, printre multe altele, Adoración Alvarez Peña, fostă studentă a lui Vintilă Horia la Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Complutense din Madrid: „Eu nu mi-l amintesc ca pe un profesor obișnuit. În realitate, Vintilă Horia era mai mult un maestru. Cred că era un maestru, ceea ce pentru mine este un nivel superior unui profesor“.
I.J.: În acest an, anul centenarului naşterii sale, se organizează în Spania diferite manifestări. Înţeleg că aţi fost invitată acolo. Oferiţi detalii.
M.A.: Am fost invitată în decembrie (Vintilă Horia s-a născut pe 18 decembrie 1915 la Segarcea – Dolj) la Villalba. Va fi anul acesta sărbătorit în oraşul de lângă Madrid, unde a locuit în ultima parte a vieţii împreună cu familia sa. Nu am încă prea multe detalii despre felul în care va fi celebrat, dar, cu siguranţă, o să povestesc totul la întoarcere.
Craiova ar putea deveni capitala cărţii sud-est europene
I.J.: Mi-aţi vorbit despre o idee originală: o bibliotecă… europeană la Craiova, oraş cu aspiraţii de capitală culturală europeană. În ce fază vă aflaţi cu acest proiect?
M.A.: Proiectul meu este de mai mare amplitudine, dar … e deocamdată doar în faza de proiect. Aş dori să am sprijinul forurilor locale, deoarece ceea ce proiectăm ar contribui, consider, foarte mult la vizibilitatea oraşului în plan cultural. Concret, iată despre ce este vorba: Înfiinţarea unui Centru cultural intitulat „Mozaic balcanic“ care, aşa cum se deduce din denumire, va putea deveni un punct de întâlnire culturală a întregului spaţiu balcanic/sud-est european, Craiova devenind astfel capitala acestui spaţiu. Printre toate aspectele prin care se poate susţine acest proiect îl menţionez pe acela anticipat de dumneavoastră în întrebare: este vorba despre crearea unei biblioteci – centru de referinţă pentru cărţile autorilor din această zonă, cu o înregistrare a titlurilor on-line, bibliotecă ce va creşte încetul cu încetul. Craiova poate fi astfel capitala cărţii sud-est europene, un oraş cultural care nu va putea fi evitat de nici un cercetător al acestui spaţiu. În acţiunea noastră am cerut participarea (şi am primit un răspuns favorabil) din partea editurii Aius şi a revistei Mozaicul. Sperăm însă în viitor la un sprijin efectiv din partea conducerii oraşului nostru, aspirant la titlul de capitală culturală europeană. Ar putea fi mai întâi capitala culturală a regiunii de sud-est a Europei.
I.J.: Sunteţi preşedinta Asociaţiei Culturale „Carmina Balcanica“ unde, printre altele, se editează o interesantă şi inedită revistă multiculturală („Carmina Balcanica“). Care vă sunt proiectele de viitor?
M.A.: Revista „Carmina Balcanica“, apărută în 2008, a devenit deja cunoscută şi apreciată nu numai în ţară, nu numai în spaţiul balcanic, dar şi în alte ţări europene sau în SUA. Cu fiecare număr am dorit să facem cunoscută lumii întregi cultura unei ţări din spaţiul sud-est european şi acesta este motivul pentru care toate articolele, poeziile, recenziile etc. sunt scrise şi în limba engleză. Cu alte cuvinte, am lăsat scriitorul să se exprime în limba sa, dar am dublat totul în cel mai circulat idiom, engleza. În ultimii doi ani am dedicat o parte din paginile revistei culturii minorităţilor din ţara noastră, dorind astfel să cunoaştem mai bine ceea ce au creat reprezentanţii lor în spaţiul românesc. În viitor doresc/dorim (pentru că nu sunt singură în acest demers de anvergură) să ducem mai departe dialogul intercultural, atât prin revistă, cât şi prin activităţi desfăşurate sub egida Asociaţiei Culturale „Carmina Balcanica“.
