Este din Craiova și până în clasa a XI-a a studiat la Colegiul Național „Carol I“, unde a descoperit și a îndrăgit tainele fizicii. Și-a dorit să-și demonstreze abilitățile în domeniu concurând cu cei mai buni elevi din lume la fazele internaționale ale acestei olimpiade. A sperat câțiva ani că va ajunge să reprezinte România la faza internațională, dar spune că până la urmă și-a dat seama că nu era posibil decât dacă studia la un anumit liceu din București. Pentru a reuși să demonstreze că poate face performanță, adolescenta Bianca Andrei a lăsat orașul natal în urmă cu doi ani și a plecat să învețe în Marea Britanie. A cunoscut succesul imediat, la Olimpiada internațională de fizică. Anul trecut a obținut medalia de bronz, iar zilele acestea a reușit să se califice din nou în această competiție. Într-un interviu acordat pentru GdS, prin corespondență, Bianca povestește cum a ajuns să studieze în Marea Britanie, dar și care este diferența între cele două sisteme educaționale.
GdS: Bianca, ai fost elevă a Colegiului Național „Carol I“ din Craiova și acum ești elevă la un liceu din Marea Britanie, unde te-ai făcut repede remarcată pe plan intrenațional prin calificările la Olimpiada de fizică. Cum ai ajuns să studiezi în Marea Britanie?
Bianca Andrei: În prezent studiez la Chigwell College, un colegiu din Essex, suburbia Londrei. Părinții mei au fost cei care m-au încurajat la început să plec, încă din clasa a IX-a. Eu m-am bucurat nespus când, în clasa a XI-a, am aflat că am fost acceptată la liceu și că mi-a fost oferită o bursă academică. A aplica nu este foarte greu, există o firmă în București, numită Integral, care m-a ajutat încă de la început, de la găsirea unui liceu care să se potrivească cerințelor mele până la testele academice de intrare și întocmirea dosarului necesar pentru plecare. Ca un sfat pentru cei care se gândesc să plece încă din liceu: trebuie să fiți 100% siguri pe voi și să nu uitați de ce v-ați mutat, pentru că o să fiți independenți.
GdS: Cu ce portofoliu ai plecat de la Colegiul Național „Carol I“ din Craiova?
B.A.: În decursul gimnaziului și în liceu am participat la nenumărate concursuri și olimpiade, atât județene, cât și naționale. Am încercat diverse materii precum germana, engleza, matematica, fizica și economia. În gimnaziu am reprezentat lotul Doljului la matematică, în clasele a VII-a și a VIII-a, unde am obținut o medalie de bronz, urmând ca în clasa a IX-a să continui doar cu fizica, deoarece olimpiadele naționale se petreceau în aceeași perioadă. Matematica a fost pentru mine extrem de importantă și încă o învăț cu plăcere, pentru că mă ajută să înțeleg fizica.
La fizică am reprezentat Doljul în fiecare an, încă din clasa a VII-a, obținând trei medalii de aur și două de argint, cel mai bun rezultat fiind locul cinci și calificarea în lotul lărgit al României pentru Olimpiada internațională de fizică, în clasa a XI-a.
GdS: Ce discipline îți plac?
B.A.: Întotdeauna m-au interesat diverse discipline și mereu am dorit să cunosc cât mai mult din diferite domenii. Desigur, fizica și matematica m-au atras încă de la început, dar am studiat cu mare plăcere anatomia umană, engleza și germana, pe care le învăț de la vârsta de zece ani. De asemenea, economia pe care o studiez la liceu în Anglia este, cu siguranță, una dintre materiile mele favorite. La facultate, pe lângă matematică și fizică, mi-am ales și știinţa materialelor și informatică.
Am concurat cu 400 de tineri din 85 de țări
GdS: Ești olimpică internațională la fizică. Cum ai ajuns la această performanță? Când ai obținut primul premiu pe plan internațional la fizică?
B.A.: Anul trecut am obținut prima calificare la Olimpiada internațională de fizică de la Mumbai, în India, fiind medaliată cu bronz. Anul acesta m-am calificat din nou, urmând să concurez la Zürich, în Elveția. Desigur, am reprezentat Marea Britanie la olimpiadă, inclusiv pe diplomă scriind „Bianca Andrei from UK“, deși aș fi dorit să fi scris „from România“, dar acest lucru nu a fost posibil pentru că m-am calificat din Anglia. În România m-am calificat în lotul restrâns pentru această olimpiadă, în primii 20 de elevi de liceu, cu un an înainte de a pleca, dar calificarea la internațională este aprope imposibilă dacă nu studiezi la Liceul ICHB (Liceul Teoretic Intrenațional din București), care își pregătește studenții exclusiv pentru internaționale, iar cel mai dezamăgitor este că testele de calificare sunt create chiar de profesorii acestei școli.
GdS: Cu câți tineri pasionați de fizică ai concurat pentru medalia de bronz?
B.A.: Medalia nu a fost ușor de obținut. Am concurat cu peste 400 de tineri din peste 85 de țări, fiecare extraordinar și extrem de pasionat de fizică. Desigur, pregătirea din România a contat foarte mult, având parte de profesori extraordinari cu care am învățat materia de internaţională, iar în Anglia am făcut numai o săptămână de pregătire înainte de internațională, împreună cu lotul, restul timpului fiind muncă independentă. La fizică este necesară, pe lângă o înțelegere în detaliu a fenomenelor, capacitatea de a folosi matematica superioară în rezolvarea problemelor, astfel că pregătirea mea a constat în rezolvarea problemelor dificile. Anul acesta o să continui să mă pregătesc pentru olimpiadă, deoarece în Elveția o să fie și mai multe țări participante decât anul trecut și țintesc la o medalie de aur și chiar la premiul pentru „Cea mai bună fată“.
„În Marea Britanie, un elev poate să poarte discuții fără frică“
GdS: Cum este învățământul liceal din Marea Britanie comparativ cu cel din România?
B.A.: În Marea Britanie, învățământul este complet diferit, specializarea începând încă din clasa a X-a, atunci când elevii își pot alege deja minimum zece materii. În ultimii doi ani, fiecare poate studia minimum patru materii, copiii extraordinari alegându-și chiar și opt materii. Din punctul meu de vedere, acest sistem este extraordinar, pentru că le permite elevilor să aprofundeze materiile care le fac plăcere, creând pasiune. Astfel se explică și rezultatele extraordinare obținute de elevii din Anglia la olimpiadele internaționale, deși se pregătesc doar o săptămână. În același timp, sistemul din Anglia încurajează elevii să își găsească o pasiune și să o urmeze. În România, cea mai mare problemă este numărul de materii.
De asemenea, în Anglia, elevii sunt încurajați să participe la viața socială, inclusiv politică, un subiect tabu în România. Cea mai importantă diferență este că fiecare își poate exprima punctul de vedere fără frică și poate să poarte discuții contradictorii până și cu profesorii, astfel încurajând creativitatea și dezvoltarea personală. De exemplu, mi s-a permis să predau câteva ore de matematică chiar propriei clase, pentru că profesorul de matematică a observat că eu știam materia deja, iar pregătirea pentru testele de fizică pentru intrarea la facultate sunt predate de mine și încă doi colegi pasionați. Această libertate nu este permisă în România.
GdS: Ce crezi că ar trebui schimbat la sistemul educațional din România?
B.A.: În primul rând, numărul de materii care sunt predate în liceu. La fel ca în Anglia sau în alte state, America ori Germania, ar trebui ca elevii să își poată alege dintr-un număr mare și variat de materii ce să studieze și să dea examene pentru fiecare materie aleasă. De asemenea, ar trebui ca școlile românești, încă din clasele primare, să pună mai mult accent pe integrarea în societate și pe educația civică. Într-un final, poate cea mai importantă este investiția în facultăți de calitate, cu profesori capabili, și în centre de cercetare. Astfel, olimpicii României nu vor mai fi „forțaţi“ să plece în străinătate pentru a studia și a practica ceea ce le face plăcere.
GdS: Cum te privesc cadrele didactice și colegii din Marea Britanie că ești româncă, dar și că ești olimpică?
B.A.: Încă de când m-am mutat, nu m-am simțit exclusă din cauza faptului că sunt româncă. Desigur, încă din prima zi le-am povestit despre țara mea, despre oraș, despre liceu, despre cultură, am făcut tot ce am putut să le arăt că prejudecățile lor nu erau întemeiate. Încă de când m-am calificat, colegii și profesorii m-au susținut și s-au bucurat pentru mine. Modul în care sunt văzuți olimpicii și, în general, persoanele cu capacități extraordinare este diferit în Anglia față de România. În Anglia, toată școala află de aceste succese și te susține, te încurajează, te face să simți că faci parte dintr-o echipă.
GdS: Cum ți-a influențat pregătirea profesională această mutare la un liceu din Marea Britanie?
B.A.: Consider că pentru mine această mutare a fost cea mai importantă etapă, atât pe plan profesional, cât și personal. În primul rând, am descoperit economia ca pe o materie pe care o îndrăgesc, dar cea mai importantă pe plan profesional a fost capacitatea de a înțelege fenomene fizice în detaliu și am înțeles că, pentru a fi om de știință, trebuie să găsești modul în care discipline precum matematica, informatica, chimia se combină pentru a rezolva problemele științifice actuale, precum descoperirea de mijloace de energie ecologice, cum ar fi fisiunea nucleară. În al doilea rând, m-am dezvoltat ca persoană, școala din Anglia pune foarte mult accent pe dezvoltarea personală. Astfel a trebuit să fiu independentă, să îmi planific timpul pentru a învăță atât pentru olimpiade, cât și pentru școală, și am devenit mult mai implicată în viața socială atât din Anglia, cât și în România. În Anglia, de la începutul acestui an, am început să pregătesc elevii din anii mai mici la fizică și matematică pentru olimpiade și pentru intrarea la facultăți de top, lucru care mi-a dezvoltat capacitatea de a explica frumusețea știintelor.
„Doresc să dezvoltăm școlile românești“
GdS: Care au fost profesorii din România care ți-au influențat formarea profesională? Ai identificat și astfel de modele în Marea Britanie?
B.A.: Am fost norocoasă să am atât părinți care m-au susținut și m-au încurajat mereu să țintesc cât de sus posibil, cât și profesori extraordinari, care m-au modelat în persoana actuală, cum ar fi domnul profesor Nicu Dragomir de la Colegiul „Carol I“ din Craiova, unde am fost elevă, care m-a ajutat mereu. De asemenea, doamna profesoară Bianka Bebu, din Filiași, a stat la baza „carierei“ mele de fizician. Dânsa m-a pregătit încă din clasa a VIII-a și așa am reușit să obțin premii la toate olimpiadele naționale, cât și internaționale. Participarea la olimpiadă și astfel susținerea lotului Doljului nu ar fi fost posibilă fără domnul profesor Florea Uliu, care s-a zbătut mereu pentru fizică în Oltenia. În Anglia, la clasă avem profesori foarte pasionați, absolvenți de Cambridge și Oxford.
GdS: Cum îți petreci timpul liber?
B.A.: Timpul liber îl petrec citind cărți de economie și fizică, ultimele lecturi fiind „A Brief History Of Time“ de Stephen Hawking și „End This Depression Now“ de Paul Krugman. De asemenea, îmi place să mă plimb și să vizitez Londra, un oraș cu multă tradiție și cu o arhitectură impresionantă, lucruri pe care nu ezit să le fac în weekend, dacă am timp. Iubesc să călătoresc și să cunosc persoane și locuri noi, îmi plac mult înotul, schiatul și tenisul.
GdS: Ce planuri ai pentru viitor?
B.A.: În viitorul apropiat o să studiez la Cambridge, la Trinity College, științele naturii, cu specializare pe fizică. Sunt nerăbdătoare să încep cursurile celei mai bune facultăți din Anglia, este locul unde Newton și Maxwell au dezvoltat legile care stau la baza fizicii. Amândoi au studiat chiar în colegiul unde voi trăi, deci vă imaginați cât de nerăbdătoare sunt. Doresc să ambiționez elevi și mai ales fete să urmeze științele exacte și matematica, domenii în care mai sunt multe de descoperit. Eu am plecat și poate fi văzut ca un act egoist, dar vreau să dau înapoi cât mai mult posibil, astfel că pe viitor doresc să dezvoltăm școlile românești și să ambiționăm elevii să devină profesioniști în ceea ce doresc să studieze, indiferent că e știință, economie, artă sau sport. Planific să îmi fac master atât în fizică, cât și în economie. Nu știu exact în ce domeniu vreau să lucrez, pentru că și în fizică, și în economie există atât de multe posibilități, dar aștept cu nerăbdare vara aceasta ca să merg la Olimpiada din Elveția, pentru că una dintre excursii este la CERN, acceleratorul de particule, un loc care mă interesează în mod special.
