30 de ani de activitate în slujba pacienților. De o viață, dr. Silviu Sfârlează face naveta 140 de kilometri pe zi. Oamenii din Ostroveni îl așteaptă: bătrâni, copii, tineri. Este medicul care din buzunarul său scoate bani pentru a plăti cei doi lei de transport între sate pentru pacienții care nu își permit. Face asta pentru că altfel „nimic nu ar mai avea rost“. Medicina rurală doljeană încă rezistă datorită unor oameni ca doctorul Sfârlează.
GdS: 30 de ani de activitate, 140 de kilometri pe zi. Cât de greu v-a fost domnule doctor?
Silviu Sfârlează: La început mi-a fost foarte greu, nu eram obişnuit pentru că am crescut la oraş cu toate facilităţile. Acum sunt condiţii bune. Norocul meu a fost că am avut colegi foarte buni, o echipă adevărată, ne-am înţeles foarte bine. M-am ataşat de oamenii de aici. Am avut posibilitatea să plec, însă nu am putut. Cel de-al doilea medic de aici este fiu al satului, a lucrat o viaţă aici. A împlinit vârsta de pensionare, însă a rămas să profeseze pentru că, din păcate, pensia este de mizerie. După 45 de ani de muncă, un medic are pensia de 1.260 de lei pe lună. Eu m-am atașat de pacienți.
GdS: Ce vă amintiţi din primii ani de activitate? Cum erau oamenii?
S.S.: Comunitatea romă era mult mai restrânsă, oamenii erau mult mai disciplinaţi, dar şi condiţiile de consultație erau altele. Primele mele consultaţii au fost foarte amuzante. A venit o bătrână la 70 şi ceva de ani, care avea probleme cu constipaţia. I-am prescris, îmi amintesc, supozitoare. Şi a venit femeia după vreo patru zile, am văzut-o că e cu gura mai strânsă, şi am întrebat-o ce are. Mi-a spus atunci: „Domnul doctor, am venit să mai îmi daţi de-ălea că sunt foarte bune“. Am întrebat-o de ce vorbește așa mai ciudat. „Pentru că sunt mai acre la gust!“, mi-a spus femeia. Mi-am dat seama atunci că am mult de lucru cu oamenii de aici, dar nu m-am dat bătut.
„Le-am mai dat și eu bani să plătească microbuzul ca să vină la cabinetul medical“
GdS: În Lișteava există oameni care încă trăiesc în bordeie, copii care stau în același loc cu șobolani, șerpi.
S.S.: Este foarte greu cu ei. Sunt mulți, se îmbolnăvesc des, iau boala unul de la altul. Trăiesc în bordeie, cu șobolanii. Sunt și șerpi acolo. Le-am mai dat și eu bani ca să plătească microbuzul să vină la cabinetul medical sau să își ia medicamentele pentru că altfel simt că muncesc degeaba. Vin înapoi cu rețeta și spun că le mai trebuie bani și le dau. Sunt și familii cu câte 11 copii. Mulți părinți pleacă în străinătate, lasă copiii cu bunicii, cu rudele. Se îmbolnăvesc des. De asta insistăm să se vaccineze. Ne ducem la ei. Dacă apare boala la unul, după aceea se răspândește la toți. Refuză vaccinarea, unii au semnat că nu vor. Noi le explicăm că e gratuit și că este cea mai sigură metodă de prevenire a bolilor grave. Am avut un caz de rujeolă într-o familie care are șase copii. Doi dintre cei șase copii erau vaccinați și ei nu au făcut boala și așa s-au convins și ei că vaccinarea e soluția. Este o problemă cu cei născuți în străinătate pentru că vin cu ei de acolo când au un an sau doi și nu sunt vaccinați, nu au acte. Acum am un copil în această situație. Le-am vorbit părinților și despre metodele de contracepție. Cât am avut contracepționale gratuite le-am dat, dar problema este de administrare corectă pentru că le iau când își aduc aminte.
GdS: Cum sunt pacienții dumneavoastră?
S.S.: Cei mai mulți dintre pacienții mei sunt copii și vârstnici. Nu știu dacă am zece angajați la 1.600 de pacienți. În ultimul timp, sunt mulți pacienți cu diabet. Alții sunt încă nediagnosticați. Fiind bătrâni, este foarte greu să îi mobilizezi. E dificil să îi trimiți pe oameni să își facă analize și să nu nu mai găsească plafon la laboratoare, să facă drumul până acolo și să nu aibă nici bani să-și permită să plătească. Foarte mulți au pensie socială, care este 520 de lei. Dacă o rețetă costă peste un milion de lei, vă dați seama cât de greu le este să trăiască. Am doar patru persoane cu pensii mai mari, care au fost mineri sau militari. Mulți au ajutor social. Majoritatea trăiesc din alocațiile copiilor.
Am pe listă o doamnă cu cinci copii care a venit să vaccineze copilul cel mic astăzi, când nu era soțul acasă, pentru că altfel nu o lăsa, o altoia dacă afla că vine să vaccineze copilul. Fiecare are povestea lui. În general nu ne fac probleme, dar trebuie să vorbești cu ei, să îi înțelegi. Problema e că nu au educație. Mă gândesc la toți acești copii care nu au nici un viitor. Mai au probleme și cu igiena, dar de când au mai început să plece prin străinătate au mai înțeles cum stau lucrurile și sunt mai curați. Nu am mai avut de mult cazuri de hepatită. Fac parazitoze, dar asta o face cam orice copil. La școală mergem și facem triajul după fiecare vacanță.
Echipa OMS, în vizită la Lișteava și Ostroveni
GdS: În urmă cu câteva luni au venit și cei de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) aici. Ce au spus?
S.S.: Au fost impresi-onați de ce au văzut. Au spus că vor să facă studiu pe Europa Centrală și de Est și să vadă dacă pot să implementeze niște progarme pentru ajutorarea acestor oameni, să le facă și case. Le trebuie condiții de viață cât de cât omenești. E păcat de copiii care trăiesc în astfel de condiții.
GdS: Am aflat de la asistentele comunitare că aveţi şi câteva cazuri cu TBC în comună, printre care şi un copil…
S.S.: Aşa este. Copilul a terminat deja tratamentul, a avut un TBC ganglionar destul de rezistent la tratament. A urmat timp de doi ani tratamentul. Chiar în urmă cu câteva zile am vorbit cu medicul pneumolog de la Spitalul din Bechet să meargă să îl mai vadă o dată şi după aceea să îl putem şi vaccina pentru că în această perioadă nu am putut să-i administrăm vaccinul. Are şapte ani copilul. Mai am doi pacienţi adulţi cu TBC. Au fost perioade în care am avut şi patru, cinci. Tineri, în special. Cauzele sunt fumatul, mesele neorganizate, regimul de viaţă dezordonat sau au luat boala de la cineva cu care au intrat în contact și care suferea de această afecțiune. Se transmite destul de uşor. De câte ori avem suspiciuni de o simptomatologie respiratorie prelungită, peste şapte zile, cu scădere în greutate, îi trimitem la Bechet, unde avem o colaborare foarte bună cu medicul de acolo. Este şi simplu de depistat, cu analiza de spută, un examen radiologic, şi dacă se confirmă îi băgăm sub tratament.
„Problema principală este sărăcia“
GdS: Care sunt problemele de care vă loviţi în sistemul medical în mediul rural? Ce v-aţi dori să se schimbe?
S.S.: E greu de spus. Dacă s-ar putea schimba acum ceva, repede, problema principală este sărăcia oamenilor, după părerea mea. Populaţia e îmbătrânită, tinerii au plecat fie în străinătate, fie pe la oraş. Oamenii sunt neinformaţi. Unii înţeleg necesitatea prezentării măcar lunare la medic, alţii însă nu. Îşi ia o reţetă şi mai vin peste trei luni să ia alta, motivând că nu au bani. În loc să ia o tabletă pe zi, ia una la trei zile ca să le ajungă termen îndelungat. Ori ăsta nu mai e tratament. Am avut noroc că ne-au ajutat cei de la primărie şi ne-au făcut dispensarul ăsta, că altfel era foarte greu. Ne-am dori şi noi să ne luăm ceva aparatură să ajutăm astfel oamenii, dar să vedem cum ne vom descurca. Măcar un EKG şi un microanalyzer.
GdS: S-a schimbat mult medicina de familie în ultimii ani, în sensul că s-a informatizat mult: rețetă electronică, card de sănătate electronic. Cum vă descurcați?
S.S.: În ultimul timp, sistemul informatic a mers mai bine. De când s-a făcut contract de mentenanță la CNAS s-au mai ameliorat erorile. Problema e că la primul trăsnet cad internetul, curentul, tot. Toți pacienții au card de sănătate, dar au început să le mai piardă. Unii nu înţeleg, atunci când nu merge sistemul, de ce nu putem să le dăm reţeta.
„Ar trebui să crească valoarea serviciilor decontate de CAS“
GdS: Ce dotări aveți în cabinetul de familie?
S.S.: Dispunem de tratamentul de urgență. Am și un glucometru, dar nu mai am testere. E greu pentru că se defectează calculatorul sau imprimanta sau tot ce ține de partea informatică și toate trebuie înlocuite. Trebuie să mulțumești și personalul care lucrează cu tine. În mediul bugetar au crescut mult salariile și nu putem să le dăm asistentelor minumul pe economie când aud că colegelor din spitale le-a crescut salariul. Ar trebui să crească valoarea serviciilor decontate de CAS. Mulți spun că medicii de familie primesc bani mulți pentru că, într-adevăr, facura care vine este de 8.000 -10.000 de lei. Din aștia plătești asistenta, femeia de serviciu, impozitele al Fisc, după ce scazi ce consumi, medicamente și tot ce trebuie – consumabile, deșeuri, verificarea aparatelor – ce rămâne se impozitează cu 16% și restul e al tău. De aceea, mulți pleacă. Și fata mea a făcut la fel, dar mai trebuie să rămână cineva să aibă grijă și de oamenii de aici. Aici trebuie să știi câte ceva din toate. Mai ales că vin la tine și îți spun că nu au bani să se ducă la spital și că trebuie să îi faci bine tu.
GdS: Mai aleg tinerii să vină să lucreze ca medici de familie în mediul rural?
S.S.: Nu. Am auzit chiar în aceste zile o ştire cum că în judeţul Sălaj, la rezidenţiat, un singur medic a ales medicina de familie. Problemă va fi peste vreo cinci, zece ani, când toată generaţia mea va pleca. Le lipseşte motivaţia. Tinerii vor să ştie că acolo unde vor să meargă să lucreze au unde să stea dacă nu pot să facă zilnic naveta, primesc respectul cuvenit, primesc ajutor din partea localităţii, autorităţilor locale şi, bineînţeles, şi partea financiară contează foarte mult. Problema este că pleacă foarte mulţi, populaţia începe să scadă. Când am venit erau aproape 6.000 de oameni, acum mai sunt 5.200. Naşterile au rămas în special la comunitatea romă mai multe. La români sunt din ce în ce mai puţine, pleacă în străinătate, locuri de muncă puține. Cred că ar trebui cumva motivaţi.
