În 2017, un inspector fiscal din Dolj a adus la buget, în medie, 489.000 de lei, de la firmele pe care le-a controlat, iar un inspector de la Contribuabili Mijlocii a stabilit, de la societățile controlate, sume de plată în plus către stat de 1,7 milioane de lei, în medie. Conducerea Fiscului regional cu sediul la Craiova și cea a Administrației pentru Contribuabili Mijlocii recunosc că există anumite norme pe inspector, dar susțin că aceste planuri de obligații fiscale stabilite în plus firmelor nu se impun fiecărui inspector, ci se fac astfel de medii ca indicatori de performanță pe baza cărora sunt evaluați șefii organelor ANAF din teritoriu. Ce se ascunde în spatele acestor „indicatori de performanță“?
Un document de la Fiscul ieșean care circulă pe internet de câteva zile arată cum inspectorii fiscali au „normă“ de serviciu să controleze minimum 11 firme pe an, în 2017, și să atragă obligații fiscale în plus de 6 milioane de lei pe an, de la persoanele juridice pe care le vor controla, respectiv 60.000 de lei, de la persoane fizice pe care le vor verifica (PFA-uri, liber profesioniști etc.).
Și în Oltenia există astfel de „indicatori de performanță“, însă Fiscul regional cu sediul la Craiova susține că nu au primit indicatorii pe 2017, care ar fi orientativi. În 2016, media pe un inspector din Oltenia, stabilită de ANAF central, a fost de 3.000.000 de lei pe un inspector care controla firmele mici, iar pentru un inspector care verifică firmele mijlocii, suma medie de adus la bugetul de stat a fost de 4.000.000 de lei. Dacă normele de 6.000.000 de lei pe un inspector vor fi valabile pe toată țara, atunci inspecția fiscală trebuie să scoată dublu de la firme, față de anul trecut, ca să își facă „targetul“ impus de ANAF.
Anul trecut s-au atras 996.476 de lei de inspector
Potrivit reprezentanților Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice (DGRFP) Craiova, anul trecut media pe un inspector de la mici contribuabili a fost de 996.476 de lei, în timp ce în 2017, în perioada ianuarie-martie, fiecare inspector a stabilit sume de plată de către firmele controlate, în medie, de 489.391 de lei. Scăderea sumelor atrase la buget de fiecare inspector, în medie, s-ar datora faptului că mai mulți inspectori din țară au fost trimiși la controale în București, dar cei din Oltenia „vor recupera“ diferența în perioada următoare, de la firmele pe care le vor controla. Potrivit lui Cristian Crăciunoiu, șef Serviciu Programare, în cadrul DGRFP Craiova, „în intervalul ianuarie-martie, cumulat, s-au realizat 560 de inspecții fiscale, cu un număr mediu de 240 de inspectori activi. Referitor la sumele stabilite, se înregistrează în această perioadă un cuantum de 117.453.755 de lei. Ca o medie, rezultă o sumă realizată de 489.388 de lei pe inspector. Raportat la perioada similară a anului trecut, momentan există un deficit, datorat unor elemente specifice perioadei similare de anul trecut, când au fost demarate mai multe inspecții fiscale pe raza municipiului București. Tendința este de recuperare a deficitelor, ceea ce se va face în perioada următoare“.
Mult mai „productivi“ au fost inspectorii care au verificat firmele mari. Cei de la Administrația pentru Contribuabili Mijlocii (APCM) au constatat sume de plată în plus, în urma controalelor la firmele mari, ce totalizează 46 de milioane de lei, pe un număr mediu de 27 de inspectori. Media sumelor încasate de la firmele verificate este de 1,729 milioane de lei pe inspector. Media sumelor stabilite în ianuarie-martie 2017 (circa 17 miliarde de lei vechi de inspector) este uriașă față de cea rezultată în urma controalelor de anul trecut. Anul trecut, inspectorii de la APCM Craiova au realizat, în medie, 317.825 de lei pe inspector.
Ce se ascunde sub denumirea „indicatori de performanță“?
Din moment ce de la nivel central se impune ca un inspector fiscal care efectuează controale la firme trebuia să aducă la buget 3.000.000 de lei de persoană anul trecut, iar anul acesta, la una dintre direcțiile regionale din țară a apărut informația că fiecare inspector trebuie să aducă în plus, la buget, în medie, 6.000.000 în urma controalelor, atunci se nasc o serie de întrebări. Ce se ascunde, de fapt, sub titulatura de „indicatori de performanță“? Sunt inspectorii fiscali obligați, prin sarcini de serviciu, să atragă cât mai mulți bani la bugetul de stat sau să pună presiune pe firmele pe care le controlează, pentru ca ei să își realizeze acei „indicatori de performanță“?
Șefii Fiscului, evaluați în funcție de rezultatele inspectorilor
Conform șefilor DGRFP Craiova, astfel de „ținte“ sunt stabilite de către ANAF și, de regulă, se majorează în fiecare an cu 10%. Doar că anul acesta „ținta“ s-ar dubla de la 3 milioane de lei/inspector, la 6 milioane de lei/inspector. Ei mai spun că există și planuri de încasări care se stabilesc pe fiecare direcție regională, inspectorii fiscali din Oltenia nu sunt obligați să constate la firmele controlate un anumit cuantum al obligațiilor fiscale ce trebuie plătite în plus către stat. În spatele acelor indicatori sunt evaluările anuale care se fac șefilor din teritoriu de la organele ANAF. Concret, în baza acestor „indicatori de performanță“ impuși de la Centru despre care reprezentanții Fiscului spun că sunt orientativi, comparați cu cei efectiv realizați într-un an fiscal în fiecare regiune, sunt astfel evaluați șefii ANAF din teritoriu.
„Nu pot fi evaluați inspectorii fiscali pe baza sumelor atrase“
Oamenii Fiscului se justifică, argumentând că targeturile anuale sunt doar… orientative. „Indicatorii de performanță sunt stabiliți orientativ de către conducerea ANAF. Nu am primit, deocamdată, o țintă anuală pe 2017. Acești indicatori se calculează în funcție de sumele constatate de către inspectorii de la Inspecție Fiscală, calculați pe perioada anului respectiv. Acest indicator este unul de analiză a eficienței managementului unităților ANAF, care se limitează la nivel de conducere a activității de inspecție fiscală. Nu se face o analiză la nivelul inspectorului, prin a se obliga să aducă o sumă care să bată sau să fie aceeași cu acel indicator de performanță. Am văzut și eu acel document pe internet. Nouă nu ni s-au transpus sumele ce trebuie atrase de către activitatea de inspecție fiscală, dar nu se face această analiză la nivel de inspector, pentru că inspectorii nu au ca atribuție doar să constate sume în plus. Aceasta este principala lor atribuție, dar mai există și alte tipuri de controale care nu presupun atragerea de sume în plus la buget, deci nu pot fi evaluați inspectorii pe baza sumelor atrase. Această analiză ajută la stabilirea criteriilor de eficiență și să ne aliniem la tot ce fac celelalte regiuni din țară“, a precizat Gheorghe Grigorescu, șef adjunct al Administrației Fiscale la Activitatea pentru Contribuabili Mijlocii (APCM) Craiova. El se referea la faptul că, în cazul controalelor efectuate înainte de rambursările de TVA, de regulă, nu se stabilesc sume de plată în plus către bugetul de stat și că nu ar fi corect să fie evaluați inspectorii fiscali în funcție de sumele stabilite ca fiind de plată în plus de la firme. „Unii inspectori pot să aibă controale mai mari și timp de două-trei luni să nu aducă nici o sumă la buget. Deci nu ar fi corect să fie evaluați în funcție de sumele stabilite în urma controalelor. Inspectorii nu primesc stimulente sau alte bonusuri ca urmare a sumelor atrase la buget. Stimulente au fost prin anii ‘2000, dar nu se mai acordă de mult timp“, a mai spus Grigorescu.
„Nu se pune condiția să se aducă o sumă la buget“
Întrebat dacă pun inspectorii presiune pe mediul de afaceri, ca urmare a acestor indicatori de performanță stabiliți de ANAF, șeful APCM Craiova a precizat: „Nu pun inspectorii presiune. Nu am auzit de așa ceva. Inspectorii merg, în urma unei analize de risc, la firmele care prezintă risc fiscal și este normal ca la aceste societăți la care există risc fiscal să existe și constatări fiscale, dar nu se pune o condiție să aducă o sumă la buget sau să depășească nu știu ce indicatori“, a spus șeful adjunct al APCM Craiova. Aceste sume stabilite în plus de inspectorii fiscali sunt sume nedeclarate corect de agenții economici (încărcarea eronată a cheltuielilor, de exemplu), în ultimii cinci ani și care se constituie venituri la bugetul de stat din TVA și impozit pe profit în plus față de cele plătite deja, la care se adaugă dobânzi și penalități. Dacă la o firmă se stabilesc obligații de plată de 1 milion de lei în plus, în urma unui control de fond, societatea respectivă se poate bloca, pentru că nu poate achita într-o lună sumele stabilite în plus de inspectorii fiscali, sume care poate au provenit dintr-o eroare de contabilitate și nu neapărat din evaziune fiscală. Sunt și multe cazuri în care firmele controlate fac evaziune, iar inspectorii fiscali care constată sume în plus de plată întocmesc și dosare penale pe numele administratorilor respectivelor firme.
„Fiscul trebuiesă aibă și un rol de îndrumător“
Mediul de afaceri vede altfel relația dintre Fisc și firmele care plătesc impozite și taxe la stat. Reprezentantul firmei de consultanță Professional Consulting, Radu Buziernescu, a precizat că inspectorii ANAF ar trebui să se concentreze mai mult pe prevenire și îndrumare în relația cu firmele, în contextul mult-discutatei legi a prevenției, care este în dezbatere. „Fiscul trebuie să aibă și un rol de îndrumător al contribuabililor. Numai în acest fel vor exista mai multe firme puternice, iar veniturile bugetului statului vor fi mai mari pe termen lung. Din păcate, însă, pe termen scurt, Fiscului îi vor trebui mulți bani, ca să acopere creșterile salariale și reducerile de impozite, iar atragerea acestor surse de finanțare prin anumite «planuri» de stabilire a unor sume suplimentare prin intensificarea controalelor nu va trece decât la o înrăutățire a relației dintre organul fiscal și contribuabil, cu prejudicii de ambele părți“. Radu Buziernescu a mai menționat că, în momentul în care inspectorii fiscali au „plan“ de realizat pentru sume atrase de la firme, „pare că ne întoarcem în timp, pe vremea în care se acordau stimulente inspectorilor fiscali în funcție de sumele atrase la bugetul de stat, iar situația între ei și mediul de afaceri devenise tensionată, manifestată prin zeci sau sute de procese și contestații, între firme și Fisc“.
