Curelar, confecţioner de jucării din lemn, olar sau sculptor în scoarţă de copac sunt meserii rare, pe care numai unii oameni le pot face. Pe lângă talent şi multă imaginaţie, aceştia au un suflet mare şi dragoste pentru meseria lor.
Curea ardelenească, în euro
În urmă cu câţiva ani, Ioan Nistor a readus pe piaţă cureaua ardelenească tradiţională, care este de foarte multe ori admirată de târgoveţi. „E cusută manual şi are motive din portul popular. O făceam în tinereţe şi m-am gândit să o fac şi acum…“. L-a întrerupt un craiovean care a întrebat cât costă o curea. „350 de lei, 100 de euro. De ce vi se pare mult? În două locuri din ţara asta găsiţi o asemenea curea, la Sighişoara, locul de unde îs eu, şi aici, la Craiova, acum“. Meşterul vine întotdeauna la târguri însoţit de o maşină de cusut din 1815 şi de unelte la fel de vechi, cu care se mândreşte. Curelarul are acum o singură dorinţă: să mai trăiască vreo zece ani, cât să aibă timp să predea meseria şi atelierul său nepoţelului Bogdan Alexandru, de patru ani.
Jucării demult uitate
La capătul târgului şi-a aşezat taraba Neluţu lu’ Iona a lu’ Craznicu din Joseni şi a lu’ Valeria lu’ Stoica Petru lu’ Oproi din Stoiceşti, sat Renghet, Geoagiu, pe scurt, Ştefan Ion, profesor şi confecţioner de jucării din lemn. „Mă prezint aşa cum se ştiau oamenii la noi în sat, după părinţi şi bunici, după tot neamul. Am vrut să readuc la viaţă jucăriile uitate, care au circulat odată în Imperiul Austro-Ungar. M-am apucat târziu, prin ’90, că în tinereţe nu am vrut să aud de lemn, deşi tata era sculptor“, şi-a început povestea Neluţu. Cu 15 lei vinde o pasăre din lemn, cu 80 – un roboţel, cu zece lei – un gimnast, toate făcute şi pictate manual. „Sunt inventator şi le fac de plăcere. Mă gândesc la ce i-ar putea încânta pe copii şi atunci încep să construiesc. E nevoie de multă imaginaţie. De exemplu, am făcut un calendar pentru copii, tot din lemn. El arată luna, anul, ziua, vremea de afară şi sărbătorile importante“, a povestit meşterul.
Chipuri de îngeri în scoarţă de copac
În mijlocul târgoveţilor şi al tarabelor, în mulţimea curioasă care se înghesuia la tarabe şi întreba obositor „cât costă asta, cât costă cealaltă“, o femeie stătea aplecată la o măsuţă şi sculpta absentă într-o scoarţă de copac chipul Maicii Domnului. „Eu sunt cu sculpturile religioase. Îmi imaginez chipuri şi le sculptez. Aleg bucăţile de scoartă care sugerează ceva. La început le puneam nume, apoi i-am lăsat pe cei care le cumpără să facă asta“, a povestit Zizica Stoicescu, din Câmpulung Muscel. Înconjurată de diferite cuţite, cuţitaşe şi şurubelniţe, femeia dă încet-încet viaţă unei bucăţi de scoarţă. „Am început-o aici şi, până la sfârşitul zilei, o termin“, a continuat fără să-şi ridice ochii spre zecile de curioşi care o priveau insistent. Au apărut ochii blânzi ai Fecioarei, apoi gura, aura şi, până la terminarea ei, şi câţiva cumpărători.
