Se zice că europenii, când au fost deportaţi în Lumea Nouă, America, erau atât de săraci încât nu-şi permiteau să irosească nici un petic de pânză care le rămânea în casă. Aşa că nevestele le coseau între ele, chiar dacă nu semănau unul cu altul, şi făceau pături sau perne. Meşteşugul a ajuns, în timp, la rang de artă. Iar taina quiltului se învaţă azi şi la Craiova.
Un perete cu poveşti. O vară înmiresmată, aşa cum a trăit de nenumărate ori alături de soţul ei. Un cais ale cărui flori stau gata să i se prindă în păr. Un fir al Ariadnei, o feerie de iarnă, sub clar de lună, două inimi pe un cer alb, „eliberate“, şi o floare împărţită în două – una albă, cealaltă neagră – Destinul. Tablourile par pictate de mâna unui artist priceput, în cele mai frumoase culori, plămădite cu migală şi dragoste. Penel nu a mai fost însă de data aceasta obişnuita pensulă. Ci acul, aţa, pânza. Iar artistul este Mariana Ţugui, fost maistru-instructor la Fabrica de Confecţii şi creatoare de quilturi americane pe pământ românesc.
A furat meşteşugul de pe internet
Tablourile au venit mai târziu, ca o variaţiune pe aceeaşi temă: îmbinarea materialelor textile închipuind imagini, gânduri, trăiri. La început a fost însă quiltul tradiţional american, de care doamna Mariana s-a îndrăgostit iremediabil din prima secundă. „Într-o după-amiază, Bianca, una dintre cele două fiice ale mele, a văzut pe internet o astfel de păturică americană, confecţionată din bucăţi de material multicolore şi lucrată în trei straturi, ca un sandviş: dublura, vatelina şi topul. Mi-a plăcut pe loc. Era o adevărată operă de artă şi nu credeam că voi fi în stare să lucrez aşa ceva. Mi se părea însă interesant şi voiam cu tot dinadinsul să încerc măcar!“, povesteşte doamna Mariana Ţugui, aşternând pe canapea, una câte una, plăpumiţele, pernele, cuverturile lucrate cu atâta migală.
Din ziua aceea, calculatorul a devenit cel mai bun prieten, după soţ. Zi de zi şi ceas de ceas, după orele de serviciu, croitoreasa de rochii şi costume căuta pe internet modele, sugestii, prezentări. Şi-a listat atunci o lecţie de-a Getei Grama, una dintre cele mai pricepute şi renumite creatoare de quilturi din România. După ce a învăţat paşii, Mariana Ţugui a realizat prima pernă în stil quilt. Iar când a văzut ce minunăţie i-a ieşit din mâini, a mai lucrat una.
Frunzele anotimpurilor, cusute între ele
Nu i-a luat mult să priceapă. După pozele pe care le vedea pe internet, fosta croitoreasă – care între timp renunţase să mai lucreze articole de vestimentaţie pentru doamne şi domnişoare – a prins repede ideea şi metoda, fie că era vorba de „patchwork“ (îmbinarea mai multor peticele într-un dreptunghi numit „bloc“), de „applique“ (materiale tăiate sub formă de flori, animăluţe ori forme geometrice şi aplicate pe top), de „barjo patch“, „vitralii“ (din materiale mai pretenţioase) sau „crazy“ (aplicaţii de mărgele, paiete, bucăţele de oglindă sau alte podoabe pe peticele colorate). Următoarea „lucrare“ a fost un quilt format din 34 de blocuri, toate umplute cu frunze în nuanţele anotimpurilor.
„A fost o reuşită! Nici nu-mi venea să cred că eu l-am făcut… Ajunsesem deja la o etapă de unde nu mă mai puteam întoarce înapoi. Trebuia să continuu, să mă perfecţionez. Era momentul să vorbesc cu cineva direct despre ceea ce făceam“, îşi aminteşte Mariana Ţugui.
Singurul om cu care ţinuse o corespondenţă pe tema quilturilor era Geta Grama. A sunat-o, aşadar, şi a plecat la Braşov să o întâlnească.
„Ce am văzut la ea acasă am zis că nu este făcut de mână omenească“, se înfioară şi acum de emoţie Mariana Ţugui. „Nici pe internet nu văzusem aşa ceva. Era clar cea mai pricepută creatoare de quilturi, cel puţin din România, şi aveam ce să învăţ de la ea“, se entuziasmează fosta angajată de la Confecţii.
Un quilt pentru durere
Doamna Mariana a plecat de la Braşov cu lecţiile învăţate şi teancuri de materiale textile şi reviste primite cadou. Avea acum convingerea că îşi alesese cea mai frumoasă îndeletnicire. Din care, dacă avea noroc, putea câştiga şi bani. Mai mult, Geta Grama îi făcuse şi intrarea în grupul „Peticelul Românesc Internaţional“, o asociaţie compusă din aproximativ 30 de membre, experte în taina quiltului, toate românce din ţară ori stabilite în străinătate.
„Am început o corespondenţă asiduă cu fetele din grup. Schimbam păreri, impresii, modele“, povesteşte doamna Mariana. „Curând însă am trecut alături de fiicele mele printr-o încercare foarte grea: soţul meu s-a îmbolnăvit de cancer. A fost dureros… Atunci am început să lucrez tablourile «Destin», «Eliberare», «Feerie», «Firul Ariadnei», «Cais în floare» şi pe toate celelalte. Le lucram cu sufletul, din amintiri, dureri, lacrimi şi speranţe…“.
Boala a fost nemiloasă. Iar bărbatul alături de care domna Mariana Ţugui a petrecut jumătate din viaţă s-a stins. Iar când au secat lacrimile toate, când durerea nu a mai sfârtecat-o, ci şi-a făcut cuib nestrămutat în inimă, femeia îndoliată a primit cel mai frumos cadou din viaţa ei: un quilt lucrat de prietenele ei din asociaţie, împodobit de fiecare cu câte o inimă lucrată în tehnici diferite, şi semnat: Dodi, Dora, Daniela, Smaranda, Elena, Teodora, Adina, Ela, Betty, Sma şi Julieta. A fost cea mai frumoasă mărturie că toate i-au stat alături în clipele acelea de grea încercare şi pe care Mariana Ţugui a jurat să o păstreze toată viaţa.
În România, o artă abia la început
Dacă îţi place, arta quiltului nu e grea. Îţi trebuie doar răbdare, spune Mariana Ţugui. În primul rând, se stabileşte modelul şi se aleg materialele – acestea trebuie să fie sută la sută din bumbac şi să nu se decoloreze. Se testează apoi textilele în apă fiartă, se lasă la uscat şi se calcă pe dos. După aceea se taie, în funcţie de model. Se îmbină „peticele“ în bloc, iar blocurile între ele. Odată terminat, topul se calcă fără aburi, tot pe dos. Se face sandvişul: prima „felie“ este căptuşeala, a doua vatelina, iar ultima e topul. Se fixează toate cu ace de siguranţă şi se trece la ultima etapă, „quiltuirea“ – la maşină sau doar cu mâna. Şi prin aceeaşi tehnică se poate crea orice. Imaginaţie să ai, spune doamna Mariana, înşirând, alături de plăpumiţe, perne şi tablouri, genţi, coperte de caiete şi cărţi, portofele, felicitări, feţe de masă, şorţuri de bucătărie (specifice sunt cele de bărbaţi), coşuri pentru fructe, suporturi de perete, jucării pentru bebeluşi.
„Este un meşteşug nou la noi în ţară, dar, cu toate acestea, foarte apreciat“, zâmbeşte Mariana Ţugui, cu deja patru ani de experienţă în arta cusutului peticelor, dintre care, ultimii doi, de după pensionare, au fost cei mai fructuoşi. „Anul trecut, am participat pentru prima dată la târgul meşterilor populari. M-am prezentat cu quilturi, dar şi cu obiecte create din combinaţia cu cusături populare şi am remarcat că acestea din urmă au avut căutare. Nu am vândut mult. Românilor trebuie să le dai ieftin, încă nu ştiu să aprecieze obiectele hand-made, adică lucrate de mână. E totuşi un început pentru arta quiltului şi în România“.
