Ghicitul este si a fost intotdeauna asociat cu tiganii. Exista mai multe motive pentru care aceasta activitate i-a atras pe romi. In primul rând, romii au avut o aura misterioasa inca de la venirea lor in Europa si aceasta perceptie a fost mentinuta de faptul ca tiganii aratau diferit si nu le placea sa se amestece cu ceilalti. O data ce au fost asociati cu lumea misterioasa a magiei, ghicitul li se potrivea perfect. Totodata, ghicitul era o modalitate buna de a afla cum functiona o societate in care romii erau nou-veniti. Nu in ultimul rând, ghicitul era o modalitate simpla de a câstiga bani.
Nu-si ghicesc intre ei
De-a lungul timpului, tiganii au folosit multe metode de ghicit, de la globuri de cristal, carti de tarot (s-a spus chiar ca acestea au fost inventate de romi) pâna la numerologie (interpretarea numerelor) si cititul in palma. Ghicitoarele au pretins mereu ca puterilor lor vin din lumea supranaturalului. Totusi, o explicatie mai rezonabila pentru zilele noastre este ca adevarata pricepere a ghicitoarelor este remarcabila lor abilitate de a judeca omul si caracterul lui si a vedea ce-si doreste acesta. Adevarul e, spunea cineva, ca oamenii tin minte ce se indeplineste si uita ce nu se indeplineste.
Pentru a-si multumi clientii, ghicitoarele prezic deseori un viitor favorabil. Dar pentru a trezi interesul, ele ii previn de pericolele care le stau in cale. De regula, ghicitoarele nu folosesc ghicitul cu alti tigani. In comunitatea lor, romii au alte modalitati de a prezice viitorul si de a vindeca. Tiganii poarta deseori amulete si talismane, pentru a preveni necazurile, a alunga spiritele rele si boala. Multi dintre ei sunt insa si credinciosi. Romii folosesc si ierburi in vindecarea bolilor, unele dintre acestea având proprietati farmaceutice recunoscute si de medicina conventionala.
Clejanii si arta autentica
Tiganii sunt, probabil, cel mai bine cunoscuti datorita muzicii lor. Exista numeroase izvoare istorice care mentioneaza muzicanti tigani cântând pentru regi si imparati. A identifica azi o muzica tiganeasca autentica in Europa sau in România este insa dificil sau chiar imposibil. Deoarece romii au trait si au cântat in tari atât de diferite, muzica tiganeasca variaza foarte mult in functie de tara.
La noi, ii putem auzi cântând peste tot: la festivaluri si sarbatori in aer liber, la festivaluri folclorice, la nunti, botezuri, in salile de concerte, pe terase, in baruri si in restaurante. Specialistii au diferentiat insa clar muzica tiganeasca autentica de manelele care au impânzit in ultimii ani orasele si satele tarii. Unii lautari au cunostinte muzicale care le permit sa faca parte si din orchestrele simfonice. Lautarii trebuie sa stie sa cânte o mare varietate de cântece. Muzica lor este creativa, bogata, intensa, la fel de fierbinte ca si sângele lor cu origini indiene.
Importanta tiganilor in dezvoltarea muzicii populare românesti este foarte mare. Plânsul viorii tiganesti, virtuozitatea tambalului si vocea joasa, grava, rascolitoare a cântaretului tigan au impresionat intotdeauna. Mai toate marile orchestre au cel putin câtiva muzicieni romi, iar la sate tiganii sunt cei mai solicitati sa cânte la diferite evenimente.
In muzica pe care tiganii o cânta pentru ei, lucrurile sunt diferite. Muzica pe care o cânta romii pentru romi, in limba romani, poate fi considerata, in general, cu adevarat tiganeasca. Poate cel mai bun exemplu de muzica tiganeasca autentica o reprezinta Ursarii din Clejani, care a facut deja inconjurul lumii.
