Prima rochie a fost a ei. De atunci a lucrat vreo câteva mii. E cunoscută în Craiova, deşi niciodată nu a avut propriul atelier de creaţie. Dar meseria pe care a furat-o de la mama sa este o pasiune arzătoare. Fie că lucrează pentru o nuntă de lux, fie pentru una modestă, doamna Vasi ştie un singur lucru: să-şi facă miresele fericite!
Modelul şi l-a găsit într-o revistă a mamei sale. Să fi avut vreo 10-12 ani atunci, prea fragedă măcar să se gândească la măritiş. Dar cum a văzut fotografia imprimată pe hârtia proastă de ziar, a hotărât pe loc: aşa va fi rochia ei de mireasă!
„Am păstrat revista toţi anii care au trecut“, povesteşte doamna Vasi. „Iar când mi-a venit sorocul, am scos-o din dulap şi am început să mă pregătesc. Nu ştiam mare lucru atunci, doar ce furasem cu privirea de la mama, care era croitoreasă. Împreună cu ea am lucrat vreo câteva săptămâni bune. Cum pe vremea aceea nu se găseau materiale de calitate, a trebuit să apelez la o prietenă din Basarabia, care mi-a adus vreo douăzeci de metri de dantelă fină, elaborată. Probe peste probe, cusut la mână şi la maşinile care se găseau atunci, nu ne-a fost deloc uşor. Dar, la sfârşit, în ziua cea mare, a fost o rochie superbă, exact aşa cum mi-am visat-o…“.
Se prea poate ca acesta să fi fost unul dintre motivele pentru care mai târziu a ales această meserie – să transforme visul unei copile în realitate. Împrejurările au fost însă altele. Tânără laborantă la Combinat, a fost dată afară. Trebuia să se reprofileze, să câştige o pâine. Învăţată din copilărie cu ţăcănitul maşinii de cusut, pasionată de vestimentaţie şi, în special, de crearea rochiilor de ocazie, în ’95, Vasilica Ionescu a devenit croitoreasă pentru mirese.
Comunicarea – prima probă
De atunci a lucrat mii de rochii. Unele au plecat în Grecia, altele în Germania sau Dubai, iar altele în oraşele din ţară. Pentru fiecare şi-a pus în joc tot talentul, toată priceperea şi profesionalismul, calităţi pe care le-a deprins din familie. Nu a refuzat pe nimeni, niciodată, cu o singură excepţie: atunci când a epuizat toate resursele pentru a face rost de materialul potrivit modelului ales de mireasă. Nu a primit niciodată reproşuri, nu i-a trântit nici o soacră uşa în nas. O dată ce au intrat la ea, miresele au ieşit fericite. Pentru că, aşa cum cere o astfel de meserie, doamna Vasi este şi un bun psiholog. În pas cu tendinţele fiecărui an, studiind dintr-o clipită caracterul, stilul şi atitudinea clientei, croitoreasa a ştiut întodeauna să înţeleagă şi să se facă înţeleasă.
„Orice femeie visează să aibă o rochie superbă. De obicei, clienta vine cu un model ales dintr-o revistă, carte, internet. În cazul în care eu consider că o dezavantajează modelul, îi explic politicos ce modificări se pot face pentru a retuşa micile defecte. Cum la atelier avem zeci de reviste, dar şi acces la internet, putem căuta împreună rochia perfectă. Se înţelege că trebuie să mă port cu delicateţe şi să fiu atentă la toate reacţiile viitoarei mirese: ea trebuie să fie cea mulţumită, va fi cea mai importantă zi din viaţa ei!“, a spus doamna Vasi.
Fiecare detaliu e important
Primul şi cel mai greu pas fiind făcut – alegerea modelului – croitoreasa trece la următorul: materialul.
„La un atelier de specialitate oferta este variată. De la texturi diferite, transparente sau groase, mătăsoase sau aspre şi tari, materiale fine sau grele, culori metalice, tradiţionalul alb în nuanţe diferite, care să se asorteze cu orice tip de ten, sau culori calde, crem. Materiale scumpe sau ieftine, în funcţie de bugetul de care dispun mirii. Se pot face combinaţii de materiale sau dantele, se pot aplica mărgele sau flori… Regula de aur este ca o rochie de mireasă să nu fie prea încărcată. Ea trebuie să fie diafană, elegantă. Fusta poate fi simplă, iar corsetul îmbrăcat în dantelă ori invers, corsetul transparent şi fusta cu aplicaţii potrivite. În funcţie de materialul ales, se găsesc apoi accesoriile: voalul, poşeta, mănuşile, pantofii, bijuteriile. Fiecare detaliu are însemnătatea lui, nimic nu trebuie trecut cu vederea“.
Trei-patru probe, zeci de telefoane, 20-30 de metri de material, ace rupte şi mosoare întregi de aţă deşirate… La sfârşit, dând ocoluri nesfârşite siluetei încremenite în faţa oglinzii, netezind mereu cu palma vreo cută invizibilă şi scormonind cu ochii orice mic amănunt care ar fi putut să-i scape, doamna Vasilica îşi oferă privilegiul de a ofta mulţumită: mireasa este frumoasă. Şi zâmbeşte: e aşa cum a visat-o ea.
Istoric
Rochia de mireasă albă a început să se poarte din epoca reginei Victoria. Aceasta a arătat atât de bine îmbrăcată într-o rochie albă de mireasă încât a impus o nouă tendinţă în modă. Până în 1840, anul în care s-a căsătorit regina Victoria, rochiile de mireasă puteau fi de orice culoare.
