Unic în România

Centrul are aproape 65 de angajaţi, dintre care cinci piloţi de încercare şi 18 cercetători. Este vorba despre o singură clădire în incinta Fabricii de Avioane, în care sunt birourile administraţiei şi laboratoarele, un hangar şi turnul de control situat în apropierea pistei aeroportului. Clădirea turnului ar avea nevoie de reparaţii pe ici, pe colo, de amenajări interioare, dar comandorul Florea Drăghici, comandantul CCIZ, spune că nu a putut investi bani în întreţinere pentru că nu aparţine centrului. Terenul din zonă va fi transferat din domeniul public către CCIZ. „Nu am putut investi bani aici pentru că nu era al nostru, dar am încercat să îl întreţinem pe cât posibil“, a spus acesta. Turnul de control este ticsit pe două niveluri cu aparatură de monitorizare a traficului aerian. Instalaţiile permit detectarea oricărui aparat de zbor pe o rază de până la 1.200 de kilometri. Navigatorii din turn se concentrează însă pe aeronavele militare, fiecare reprezentată pe ecran de un indicativ, alături de toate informaţiile despre curs, altitudine sau viteză.

Se testează limitele

La etajul superior, în spatele ferestrelor mari, de unde ai o vedere de ansamblu asupra pistei aeroportului, l-am găsit pe căpitan comandor Relu Cojocaru, şeful piloţilor de încercare de la CCIZ. Piloţii de încercare sunt responsabili cu testarea şi evaluarea tehnicii propuse spre omologare, fie că este vorba despre un tip de aeronavă, fie de proiectile-rachetă, bombe ori sisteme electronice pentru avioane. La sfârşitul săptămânii viitoare, CCIZ va testa un sistem de evitare a rachetelor aer-aer pe bază de proiectile-momeală, flares (eng.), montat pe IAR 99 Şoim. Dacă acesta va funcţiona, rachetele lansate asupra avionului se vor duce după proiectilul-momeală, care ar trebui să aibă o temperatură mai mare decât cea a motorului avionului. Dacă nu… Orice test presupune şi măsuri de siguranţă pentru a reduce pericolul la minimum. „Desigur că există un grad mai mare de risc. Testarea unui produs înseamnă că se merge până la limită, astfel încât să vedem dacă specificaţiile date de producător sunt reale, dacă produsul respectiv face ceea ce spune producătorul“, a explicat comandor Cojocaru.

Testele se fac după o procedură stabilită, iar în final CCIZ emite un buletin de încercare în care precizează dacă produsul corespunde sau nu cerinţelor, precum şi specificaţiilor producătorului. Dintr-un alt punct de vedere, CCIZ are drept de veto asupra produselor pe care le testează. Fără acceptul Centrului de Încercări, nici un produs de tehnică militară aeronautică nu intră în dotarea forţelor aeriene. Experienţa CCIZ a fost de foarte mare folos pentru proiectul Puma Naval – adaptarea elicopterului de luptă Puma pentru a opera de pe fregată şi a executa misiuni specifice precum detectarea navelor de suprafaţă, a submarinelor sau lansarea de muniţie antinavă.

Transformarea unor rachete sol-aer în proiectile-ţintă pentru rachetele aer-aer lansate de piloţii români la antrenamente se face tot cu sprijinul Centrului de Cercetare de la Craiova.

Şoimi puţini

Cele două avioane IAR Şoim folosite de CCIZ sunt ancorate în apropierea pistei, alături fiind o cisternă de alimentare cu combustibil. Piloţii aşteaptă ridicarea ceţii pentru a efectua un zbor. Deşi ar putea ateriza pe pista aeroportului craiovean fără sistemul de ghidaj ILS, legea nu le permite. Atât avioanele, cât şi piloţii CCIZ rămân la sol. La exterior, cele două aparate de zbor sunt identice cu cele folosite de celelalte unităţi din dotarea forţelor aeriene române. Sub fuselajul metalic există însă tot felul de aparate de măsurare şi cablaje configurate special. Avioanele au două locuri, dar în timpul testelor numai un pilot stă în carlingă, celălalt loc fiind ocupat de un dispozitiv de înregistrare a datelor, necesare inginerilor de la sol pentru a stabili dacă produsul testat corespunde, fie că este vorba de muniţie pentru tun sau despre un proiectil adaptat pentru a fi folosit cu ghidaj laser.

CCIZ se confruntă cu o criză de personal, resimţită acut în numărul cercetătorilor. „Avem nevoie, dar nu găsim oameni. Am încercat la un moment dat să angajam un cercetător după ce un CS2 (cercetător ştiinţific clasa a 2-a – n.r.) s-a pensionat. Nu am găsit. Am dat anunţ pentru un CS3, deci o clasă mai jos. Nu am găsit. Până la urmă am angajat un cercetător“, a spus comandor Drăghici.

Deşi normele nu sunt foarte clare în domeniu, piloţii de încercare trebuie să aibă cel puţin 600 de ore de zbor pe un tip de aparat pentru a se încadra. „Trebuie să caut piloţi doar printre cei cu mai mult de 600 de ore, iar condiţiile sunt aşa cum sunt. Cine a rămas a rămas din pasiune“, a adăugat şeful CCIZ.