Două femei din satul Lihuleşti, comuna Berleşti, îşi duc existenţa în cocioabe care nu sunt racordate la energie electrică şi care stau să se prăbuşească.
Elena Matei, de 85 de ani, şi Elena Teodorescu, de 58 de ani, au trăit toată viaţa la lumina lămpii sau a lumânării. Nu au avut niciodată un televizor sau alt aparat electrocasnic. Într-o eră a tehnologiei, viaţa lor este mai mult decât primitivă, desfăşurându-se după principii arhaice.
Elena Matei trăieşte în cătunul Paschii. Cocioaba în care îşi duce zilele femeia se află pe coama unui deal, iar zona este pustie. În casele din vecinătate nu mai locuieşte nimeni întrucât localnicii fie au plecat, fie au decedat.
Căsuţa în care bătrâna îşi duce existenţa este mai mult decât sărăcăcioasă, fiind compusă din două încăperi şi un hol. Nu este racordată la energie electrică, deşi stâlpul de electricitate este lângă gardul locuinţei. Pe hol, bătrâna îşi ţine, în câteva oale şi găleţi, alimentele. Carnea este păstrată în untură, ca să nu se strice. Doar una dintre cele două camere este locuibilă întrucât cealaltă s-a surpat. Zidul s-a crăpat şi stă să cadă. Chiar dacă este sinistru, bătrâna îşi ţine în această încăpere coşciugul. La viaţa pe care a dus-o, gândul că se va despărţi de această lume nu o mai sperie. „Ce să-mi doresc decât să vină moartea mai repede să mă ia? Sunt singură. Nu am copii, iar soţul a murit“, a spus bătrâna.
Trăieşte dintr-o pensie de 130 de lei
În cămăruţa în care îşi duce zilele nu se află decât o sobă, o masă şi un dulap vechi, cu uşile rupte. Femeia trăieşte singură de mai mulţi ani, după ce soţul ei s-a stins din viaţă. Este văduvă de veteran de război. Bărbatul cu care a fost căsătorită a luptat pe front, în Rusia, şi chiar a fost prizonier de război, fiind închis timp de trei ani în lagăr. Elena primeşte o pensie de 130 de lei de pe urma lui. Aceşti bani reprezintă singura sursă de venit a ei. Elena Matei nu mai poate să muncească din cauza vârstei înaintate şi a problemelor de sănătate pe care le are. Mai are în bătătură un porc şi cinci găini. Nu se poate despărţi de animalele din gospodărie întrucât sunt singurele vietăţi care îi mai sunt alături, pentru că rareori cineva îi mai calcă pragul casei. În ciuda vârstei înaintate pe care o are, bătrâna a mers chiar să adune vreascuri căzute din copaci. Le cară în spate, pentru a avea ce pune pe foc. Însă, îi este din în ce mai greu şi se teme că va veni o zi când nu se va mai putea întreţine singură. Când se lasă întunericul, bătrâna intră în căsuţa pardosită cu pământ. Aprinde lumânarea şi îşi pune să mănânce, după care adoarme. Aceeaşi rânduială, în fiecare zi. Bătrâna s-a obişnuit cu acest mod de viaţă, care pare desprins dintr-o lume din alte timpuri. Aparatele electrocasnice fără de care existenţa este acum de neconceput îi sunt străine. „Nu am avut niciodată un televizor şi nici un aparat de radio. Aşa am trăit mereu“.
Bătrâna este uitată de toată lumea, dar şi de autorităţi. Singurul ei sprijin este familia unei nepoate, care mai vine să o ajute.
Viaţa într-o casă din chirpici
Tot în satul Lihuleşti trăieşte Elena Teodorescu, de 58 de ani. Femeia locuieşte la drumul principal, într-o bojdeucă din chirpici, fără curent electric. Soba pe care găteşte are un orificiu în perete, pe unde se introduce vasul cu mâncare. Această metodă de preparare a hranei era folosită de strămoşii noştri. În cămăruţa în care îşi duce viaţa Elena Teodorescu încap doar o măsuţă şi un pat. Mai mult decât atât, tavanul încăperii s-a deplasat, astfel încât în orice moment poate să se prăbuşească peste femeie.
Elena Teodorescu a dus o viaţă simplă. Şi-a câştigat existenţa mergând la oamenii din sat să muncească pământul. Acum nu prea mai poate să lucreze, pentru că are probleme la un picior şi se deplasează cu mare greutate. Seara, femeia îşi aprinde lampa, dar nu ţine foarte mult pentru a nu consuma gazul.
Elena Teodorescu are trei copii, dar nici unul nu se mai interesează de soarta ei. Doar un nepot mai vine din când în când pe la ea şi o mai ajută cu cele necesare.
Conducerea primăriei nu este impresionată de situaţia femeilor
Conducerea Primăriei Berleşti nu este impresionată de viaţa celor două. Maria Dumitraşcu, primarul comunei, a spus că era de datoria femeilor sau a rudelor să solicite ajutorul primăriei: „Este o chestiune mai mult de campanie electorală. De ce până acum nu a venit nimeni să se intereseze de cele două cazuri? Nu au depus nici un fel de solicitare pentru a le oferi sprijinul necesar. Primăria a ajutat oamenii aflaţi în situaţii dificile. Cele două femei au rude şi copii. De ce nu au venit să depună solicitări la primărie? Mă voi duce personal la Elena Matei şi mă voi ocupa să aibă energie electrică“, a spus Maria Dumitraşcu.
