Un semn de viaţă. O ştire. O legătură nevăzută, o punte către zeci, sute, mii de oameni pe care nu i-ai văzut niciodată. O idee în 140 de caractere. Un SMS pe internet. Pentru împătimiţi nu e o fiţă, ci un mod de a folosi la maximum tehnologia pentru a căpăta ceea ce doresc. Twitter este o astfel de unealtă.
Firicele subţiri de transpiraţie curg pe tâmple, strecurându-se perfid pe gât, pe sub cămaşă şi răsfăţându-se pe spate. Cu nările dilatate, cu hainele lipite de corp, seduşi fără efort, oamenii se aliniază ca nişte automate lângă vânzătorul de îngheţată. Printre ei, un tânăr cu blugi trei sferturi, aranjaţi cu un lanţ argintiu, adidaşi cu şireturi colorate desfăcute şi vârât într-un tricou alb cu pete suprarealiste butonează zâmbind aiurea. Telefonul pe care-l schingiuieşte cu poftă seamănă cu un calculator de buzunar adus de la sârbi, la-nceputul anilor '90. „Ne vedem mâine de la ora 11 AM în Murphy's pub. Avem AC, videoproiector, tot. http://bit.ly/17ULqR“. Degetele mari de la mâini se zbat, fără zăgaz, pe tastele micuţe, gri, abia ieşite în relief. În câteva secunde, gândul e gata. „Share“. Mesajul lui Alin Mechenici, mai scurt decât un SMS, ajunge la twitteri.
Reţea socială gratuită
Twitter este o reţea socială gratuită, un serviciu de microblogging, unde textele nu depăşesc mai mult de 140 de caractere şi care-ţi permite să trimiţi şi să primeşti mesaje către şi de la reţeaua de prieteni. Aceste update-uri/ştiri sunt postate pe pagina proprie şi ajung la cei care te „urmăresc“. „Am fost prima persoană din Craiova care şi-a făcut cont pe Twitter, chiar dacă în primul an nu prea l-am folosit. Mi l-am făcut pentru a urmări ce spun patru, cinci persoane din domeniul comunicării şi al relaţiilor publice“, povesteşte Alin cum a început să se formeze comunitatea twitterilor din Craiova.
O glumă bună, un gând inteligent sau o maximă cu care vrei să impresionezi sau să generezi detalii picante ori, pur şi simplu, o ţinere la curent cu ceea ce se-ntâmplă în viaţa personală: „Mă duc să mănânc“ sau „Mă cam luă cu somn“. Tiberiu Lupescu spune că nu se rezumă la astfel de mesaje, pentru că i se par stupide: „Nimeni nu e interesat de astfel de «acţiuni». Toţi facem genul ăsta de activităţi. Eu mă pun în locul celor care mă «urmăresc» şi scriu numai mesaje care ştiu că mi-ar face mie plăcere să le citesc la altcineva, mesaje puţin ieşite din comun, ceva special, ce mă defineşte“.
Anda Şosea a început să folosească Twitter la insistenţele fratelui: „Apoi, după o facultate de comunicare, îţi intră în reflex să cercetezi diverse canale, mai ales când observi că sunt atât de «trendy». Eram curioasă“, povesteşte. Când au fost proteste în Republica Moldova, erau articole peste tot despre Revoluţia Twitter. Ca să nu mai vorbesc de articolele care vorbeau despre ascensiunea Twitter. Se pare că în fiecare lună are o creştere de 50-100%. Ceea ce m-a intrigat şi mai mult…“.
Reţelele sociale sunt, în opinia lui Tom Junod, ca o sticlă de ketchup „care găseşte calea de a spune poveşti despre alţi oameni pe internet, nu ca o modalitate de a ţine jurnaliştii în slujbă, ci, mai degrabă, ca un mod de a ne păstra umanitatea vie, indiferent cât de eficientă, de rapidă şi de ispititoare este tehnologia“.
Cu ani în urmă, ne încuiam în camere şi scriam febril, scrijelind foaia cu peniţa plină de cerneală. Atunci, ţineam jurnale. Un soi de terapie pentru propriul suflet şi propria minte. Acum, ne putem desfăşura pe blog, pe Facebook şi Messenger cu prietenii, pe twitter cu oricine. Comunicarea depăşeşte pereţii camerei şi urechile celor mai apropiaţi oameni. Tu devii utilizator, capeţi o identitate şi o parolă de conectare şi apoi scrii: despre tine, despre viaţă, despre oameni, despre comunitate, despre domenii care te interesează, anunţi evenimente, „postezi“ comentarii, trimiţi fotografii, „share“-uieşti filmuleţe. „Toate reţelele sociale sunt nişte platforme care, în mare, fac acelaşi lucru: îi permit utilizatorului să se exprime prin hipertext. Pe de altă parte, orice persoană foloseşte cum crede aceste instrumente. Eu, de exemplu, folosesc Twitter-ul pentru notiţe zilnice, pentru a mă informa şi a transmite ştiri, iar blogul, pentru că îmi permite să dezvolt o anumită idee. Facebook îmi dă posibilitatea să fiu la curent cu ceea ce fac prietenii. El poate fi şi, de fapt, este folosit de companiile care îşi creează sau îşi consolidează brandul în mediul on line. Aşa cum spunea şi Bobby Voicu la una dintre întâlnirile Geek Meet Craiova – comunităţile se formează în timp, e foarte important să fii acolo primul sau printre primii din domeniul tău de activitate“, vorbeşte Alin Mechenici despre alegerile sale.
De la probleme zilnice la pilde de viaţă
În comunitatea craioveană mutată pe Twitter, subiectele postate n-au frontieră. Se vorbeşte despre examene, politică, accidente, se stabilesc întâlniri, se comentează. Singurul obstacol este limita de 140 de caractere. Vârsta şi profesia nu au importanţă aici. „Un nou cuvânt intrat în limba română: «coplată». Deşi toţi îl scriu aşa, varianta corectă este «co-plată», cu evidenţierea prefixului“, scria cineva pe 28 mai. „Perlă la REALITATEA TV: «Ion Ţiriac şi-a pus cuşca-n pui!»“, scrie altcineva. În altă zi: „La teză, la clasa a VIII-a, nu doar că au ales un fragment greu de înţeles în lipsa întregului, dar au mai şi încurcat numele personajelor“. Sau: „Perle de la bac: «Manole a pus-o pe Ana la zid şi a început să o lucreze…»“; „Nimeni n-are dreptul să intervină cu motive de logică – oricât de exacte ar fi ele – pentru a modifica o expresie consacrată de uz (A. Graur)“, „«Only the mind cannot be sent into exile» Ovidius“, „La Craiova, lansarea cărţii lui Nicolae Manolescu – «Istoria critică a literaturii române»“ etc.
Twitter este mult mai simplu de folosit faţă de un blog, consideră mulţi dintre cei care folosesc reţeaua. „Uneori e totuşi enervant să vrei să scrii mai mult şi să nu poţi pentru că ai depăşit cele 140 de semne“, crede Anda. Dar tocmai pentru acest lucru este foarte bun pentru promovarea ştirilor. „Evident, există şi extrema cu cei care îl folosesc ca să spună până şi ce mănâncă la fiecare masă“.
Cartea fără miros
Subiecte de bac, link-uri cu rezultate, chiar şi asociaţii – cum este „Ştiinţa azi“ – şi-au găsit loc pe noua reţea socială. E mai comod, mai practic, mai rapid, e mai „cool“, dar, în acelaşi timp, dezumanizează. Încetul cu încetul, sunt de părere unii.
Alin Mechenici nu este de acord însă: „Ţine cel mai mult de autoeducare şi de mediul în care trăieşti. Avantajul noilor tehnologii este că poţi găsi foarte uşor ceea ce cauţi. Spre exemplu, dezavantajul citirii unei cărţi în format digital, spre deosebire de o carte printată, este acela că nu o simţi la fel: nu are miros, nu are greutate, nu poţi pipăi coperta ca apoi să o ţii minte mai uşor, dar poate să îţi ofere informaţii mai multe prin adăugarea de conţinut multimedia“.
Alin „stă“ pe internet şase-opt ore pe zi şi foloseşte Twitter destul de puţin. Cea mai mare parte a timpului stă pe zoho.com – „un office on line“, explică, e-mail (de unde poate posta şi pe Twitter) şi pe google.com/reader, „serviciu prin care citesc ce mă interesează de pe internet, inclusiv, după anumite cuvinte-cheie, ce se scrie pe Twitter. Îmi place să sincronizez serviciile, ca să nu fiu dependent de un singur instrument“.
INTERVIU BLITZ:
Ce aţi alege pentru sfârşitul de săptămână: Twitter sau prietenii?
Anda Şosea: La sfârşit de săptămână aleg prietenii. Clar. Mi se pare totuşi prea devreme să punem întrebarea aşa. Prieteni sau Twitter? La noi nu e încă atât de influent. Cred. Mai degrabă: Ce alegi în weekend: prietenii sau Messenger? Cam aşa se pune problema în prezent.
Tiberiu Lupescu: Cine ar vrea să stea închis în casă să butoneze două zile pe Twitter? Eu nu…
Alin Mechenici: În weekend nu scriu pe Twitter mai mult de două posturi pe zi. Consider că sfârşitul de săptămână este pentru familie şi prieteni, aşa cum restul săptămânii este pentru productivitate şi învăţare de lucruri noi. Dacă ar fi să aleg între Twitter şi prieteni, bineînţeles că aş alege prietenii. Însă, în ultima vreme, mulţi prieteni sunt pe Twitter, dar şi mulţi de pe Twitter mi-au devenit prieteni.
E vacanţă. Merge şi Twitter cu voi?
Anda Şosea: Nu îl iau cu mine. Vacanţa nu e vacanţă cu internetul după tine.
Tiberiu Lupescu: Păi, plec în vacanţă sau nu? Dacă iau laptopul cu mine înseamnă că am de muncă. Nu iau laptopul cu mine. Însă, iau mobilul să mai răsfoiesc câteva pagini pe net…
Alin Mechenici: Bineînţeles că îl iau cu mine. Cel mai de folos mi-a fost în Londra, Paris şi Frankfurt. De obicei, când merg în locuri noi, le recomand şi altora ce să vadă când ajung şi ei acolo, însă, în acelaşi timp, îi rog pe alţii să-mi recomande ce să vizitez. Am mai multă încredere în persoanele de pe Twitter decât în informaţiile găsite pe google.com. În afară de perioada când nu am semnal, stau zilnic pe Twitter şi încă nu m-am plictisit. În spatele unor ID-uri sunt oameni, iar dacă urmăresc oameni interesanţi, nu am cum să mă plictisesc de ei.
Cum ar fi existenţa voastră fără cărţi. Dar fără… Twitter?
Anda Şosea: Eu sunt mai boemă, dacă ar dispărea Twitter nu aş simţi. Dacă ar dispărea cărţile… poate ar trăi câţiva copăcei… Dar tare mi-ar părea rău să nu am volumul în mână şi să îl răsfoiesc. Să fac un semn mic cu creionul la un pasaj care îmi place, să presez o floare în cartea preferată…
Tiberiu Lupescu: Dacă Twitter nu ar exista, nu aş comunica la fel de uşor cu prietenii din alte oraşe. Nu aş mai putea relata evenimente „deosebite“ de la faţa locului. Dacă nu ar mai exista cărţi fizice nu ar fi o tragedie. Deja există cărţi virtuale – e-book tablet-uri. Sunt foarte uşor de folosit, iar pe un astfel de dispoztiv încap mii de cărţi. Datorită acestui dispozitiv, americanii au început să citească mai mult.
Alin Mechenici: Cred că e mai greu să-mi imaginez cum ar fi fără internet decât fără cărţi. Spun asta în condiţiile în care, spre deosebire de fratele meu care se laudă cu biblioteca de cărţi din sufragerie, eu mă laud cu cea salvată pe calculator sau cu cărţile şi emisiunile audio şi video (Podcast-uri).
Ce aduce bun şi ce este inutil la Twitter?
Anda Şosea: Este concis. Poţi să îl foloseşti foarte uşor de pe telefonul mobil. Este bun pentru promovare. O organizaţie poate să ţină publicul la curent cu activitatea sa fără a se pierde în detalii stupide sau a fi nevoită să creeze un corp de text pretenţios, de câteva paragrafe: „Luna asta lansăm un nou produs. Căutaţi-l în magazine din 12 martie“. Sau pentru ziare – articole de ultimă oră.
Alt avantaj e că, dacă îţi selectezi bine oamenii din listă, în funcţie de domeniul de interes, poţi afla lucruri uşor. Ai în listă specialişti în comunicare, care îţi pun link-uri la articole interesante sau alte informaţii de pe net, te pun la curent cu noutăţile din domeniu, aşa cum le percep ei. Afli ce e nou, dar poţi să vezi şi care e perspectiva lor din trei, patru cuvinte. Eu, acum, trimit de pe dispozitivul meu mobil – telefon cu qwerty, un fel de blackberry. Şi am scris mai uşor decât la calculator. Asta demonstrează că tehnologia trebuie folosită pentru a ne ajuta să progresăm şi nu pentru a fi diferiţi de ceilalţi care nu o folosesc.
Tiberiu Lupescu: Este uşor de folosit, foarte simplu în realizare, comunicare cu prietenii. Pentru companii, e o bună unealtă de marketing. Dell a vândut produse de câteva milioane de dolari prin marketarea cu ajutorul Twitter. Pentru unii, dezavantajul este că… este prea simplu! Este un proiect la început şi încă are găuri.
