Lumea aceea e la un click distanţă. Nu trebuie să ajungă în locuri dubioase, întunecate şi ascunse. Internetul oferă orice. Statisticile arată că peste 70% dintre copiii din România folosesc internetul, iar părinţii abia dacă monitorizează, din când în când, site-urile pe care intră cei mici. Poate tocmai de aceea ne aflăm în topul ţărilor la capitolul pornografie infantilă pe internet.
Nu au timp şi nici nu ştiu. Acestea par să fie motivele principale pentru care părinţii scapă din mână un anumit segment din educaţie. O analiză realizată cu circa trei ani în urmă arăta că unii copii încep navigarea pe site-uri de la opt-zece ani. La acea vreme, tendinţa era ca vârsta când este descoperit calculatorul să scadă la patru-cinci ani. Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet preciza că mai mult de 85% dintre copii sunt angajaţi în conversaţii on line cu străini şi că abia 30% dintre părinţi stabilesc restricţii în accesarea internetului. De aici la pornografia infantilă, pasul este mic. Conform Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, articolul 18 prevede că fapta de a expune, a vinde sau a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, sau importarea ori predarea de astfel de obiecte unui agent de transport sau de distribuire în vederea comercializării ori distribuirii lor constituie infracţiunea de pornografie infantilă şi se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani.
Date personale, la îndemâna oricui
Cum cei mai mulţi copii, respectiv nouă din zece după un Eurobarometru al Comisiei Europene, accesează internetul de acasă, sarcina de a-i supraveghea le revine părinţilor. Tot statisticile arată că 40% dintre adolescenţi au văzut materiale pornografice la care au acces doar adulţii şi că 9% dintre ei au acceptat să-şi dea întâlnire cu persoane necunoscute cu care au intrat în legătură pe internet. Studiul mai arată că jumătate dintre adolescenţii chestionaţi au postat date personale şi că interesul s-a mutat dinspre mesajele instantanee de tip chat la crearea de conţinut on line prin participarea la reţelele sociale, gen hi5, Myspace etc. Tot conform legislaţiei, abuzurile sexuale asupra copilului pot fi considerate: actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, actele de perversiune sexuală cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani, actele cu caracter obscen săvârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor sau ademenirea unei persoane în vederea săvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex.
Oferta
Ne-am obişnuit atât de mult cu goliciunile şi cu vânzările de nud, încât pozele sau revistele afişate la chioşcurile de ziare nu ni se mai par nelalocul lor. Ţinând cont de experienţele internaţionale, a fost realizată o clasificare a conţinutului cu potenţial dăunător asupra minorilor. Aşadar, pe lângă site-urile pe care un copil le poate accesa din camera sa, părinţii ar trebui să deschidă ochii şi la alte materiale, precum cele cu scene de violenţă (ex. atacuri, violuri, răniri de fiinţe umane sau animale, tortură, omoruri etc.), cele care utilizează un limbaj vulgar (înjurături, vulgarităţi, obscenităţi) sau materiale cu impact negativ – descrierea şi utilizarea ţigărilor, a alcoolului, drogurilor, armelor, jocurilor de noroc. Nici materialele al căror conţinut poate induce frică, intimidare, oroare sau teroare psihologică nu sunt potrivite în perioada de formare, aşa cum rău pot cauza materiale care prezintă incitarea sau prezentarea discriminării sau vătămării împotriva oricărui individ sau grup bazate pe considerente de vârstă, orientare sexuală, etnice, religioase sau de naţionalitate.
