Sute de francize nu-şi găsesc stăpân în România, deşi se caută de trei-patru ani. Avantajul folosirii unui brand recunoscut păleşte în faţa cheltuielilor care trebuie făcute pentru administrarea afacerii.
Franciza înseamnă că o firmă de prestigiu permite unei companii oarecare să desfăşoare exact aceeaşi afacere şi să folosească numele brandului, în schimbul unei redevenţe sau randament, cum se numeşte în termeni de specialitate.
Avantajele sunt multiple: firma francizoare îşi oferă capital de început, ba chiar îşi amenajează spaţiul unde îşi va desfăşura activitatea firma ta, poţi folosi numele, reclama, marca deja consacrată, ceea ce presupune reducerea multor costuri. Numai că există şi dezavantaje. Fără studii de piaţă aprofundate (care costă), business-ul în franciză poate da chix. De asemenea, firma de pe la noi care ia în franciză un produs sau un serviciu în multe situaţii trebuie să achite companiei-mamă o taxă de franciză de câteva zeci de mii de euro, de la caz, la caz. Deci, nu e la îndemâna oricui. În altă ordine de idei, când demarezi afacerea în franciză trebuie să-ţi scoţi şi profitul tău, plus un randament pentru firma deţinătoare a brandului (negociat iniţial prin contract).
Nu contează ce cifră de afaceri ai şi nici ce adaos comercial îţi pui. Anual sau lunar trebuie să-i dai ceva bănuţi şi companiei care te-a propulsat în afaceri.
Fornetti, cea mai extinsă franciză
În Dolj au ajuns treptat francize în diverse domenii de produse şi servicii: pe piaţa combustibililor (benzinării), a telefoniei mobile, a comerţului de produse de lux, de încălţăminte şi îmbrăcăminte şi chiar şi în zona bancară.
Potrivit unei statistici a unei companii de consultanţă în domeniu, IMO Franchising, cea mai extinsă franciză din Craiova şi din ţară este cea a firmei Fornetti, cu sute de unităţi active pe tot teritoriul României. Aceeaşi statistică arată că francizele cele mai extinse sunt în domeniul serviciilor personale, urmat de retail, fast-food, servicii pentru firme etc.
Nu se mai caută
Până nu demult, piaţa francizelor era în expansiune. Afacerea era tentantă, deoarece costurile de marketing şi de start-up erau suportate de firma-mamă, dar, în prezent, nu mai prezintă importanţă prea mare contractarea unei francize. Chiar şi acum există unele care merg foarte bine, dar altele au dat faliment încă din „faşă“. IMO Franchising mai spune că, până acum, 438 de francize activează pe teritoriul ţării, dar există aproape 200 de firme care oferă produsele sau serviciile în franciză de doi, trei sau chiar patru ani şi nu îşi găsesc parteneri la noi în ţară. Potrivit specialiştilor care intermediază francize pe internet, în decursul ultimilor ani multe unităţi care funcţionau în acest sistem şi-au închis prăvălia, deşi mărcile respective merg bine în străinătate.
Motivele sunt multiple. „Este posibil ca produsele francizabile să nu aibă căutare pe piaţă sau craiovenii să nu cunoască suficient marca şi atunci ar da faliment mai repede decât au crezut“, a spus un om de afaceri din Bănie.
Mai este şi problema preţurilor practicate. Produsele consacrate ca mărci de renume evident că sunt mai scumpe şi se adresează mai mult unui public-ţintă.
Este posibil ca unele să nu meargă în această zonă a ţării, sunt de părere specialiştii citaţi.
Dacă acela care oferă franciza spre contractare poate să suporte o grămadă de costuri pentru demarearea business-ului, firma locală tot trebuie să scoată ceva bănuţi din buzunar ca să-şi pună pe roate societatea. Or, mulţi ar vrea totul pe gratis.
