Bijuteria SC Alro SA Slatina, mândria ţării altădată, dar şi ţinta grupurilor dubioase de interese, care au dat-o mai mult gratis unui mare evazionist fiscal american de origine belgiană, Marc Rich, a luat-o la vale după ce ani buni a adus profituri de sute de milioane de dolari celor care au cumpărat-o.
Degeaba au ieşit în stradă mii de muncitori şi slătineni care îşi dau seama ce înseamnă la nivel local închiderea celui mai mare producător de aluminiu din centrul şi estul Europei. Degeaba conducerea executivă şi reprezentanţii Consiliului de Administraţie al companiei au dat asigurări că până la jumătatea lunii viitoare nu se va reduce producţia şi nu se vor opera disponibilizări. Degeaba s-au opintit în discursuri sindicale parlamentarii judeţului şi şefii administraţiei locale. În zadar angajaţii au pătruns în biroul directorului general Gheorghe Dobra la începutul acestei săptămâni, încercând să obţină garanţii că nu se vor face disponibilizări. Grupul olandez Vimetco, care deţine 84,14%, a pus cruce societăţii printr-o decizie luată în urmă cu trei săptămâni şi prin trei e-mail-uri transmise luni, cerând conducerii executive să demareze închiderea primei hale din cele vizate, hala 9. Şi conducerea s-a supus: a redus în primă fază intensitatea curentului electric. Patru cuve au fost deja oprite luni. Măsura a fost luată după o întâlnire a conducerii fabricii cu capii administraţiei judeţene şi după ce preşedintele Consiliului de Administraţie, Christian Wust, şi-a dat demisia. Dobra a primit, în acest sens, mână liberă de la noul preşedinte al CA, Pierre Baillot, care a fost, la rândul său, însărcinat de mai-marii Vimetco să nu îngăduie amânarea reducerii producţiei până în ianuarie.
Sindicatele nu mai sunt în consens
Nemulţumirea unora dintre liderii celor şase sindicate de la Alro, vehement manifestată până săptămâna trecută, s-a mai înmuiat. Preşedintele sindicatului liber Aluministul, Constantin Popescu, consideră că neoperarea disponibilizărilor ar fi un punct câştigat, cu toate că nu există nici o garanţie parafată în acest sens. „S-a renunţat la închiderea a trei hale, s-a renunţat la închiderea halei 9. În final, s-au găsit câteva soluţii: să se închidă doar 66 de cuve, adică jumătate din hala 9, şi să fie păstrat numărul angajaţilor existent în acest moment“, a spus Popescu, care speră că guvernul va sprijini financiar compania pentru a-şi menţine la cote normale producţia şi numărul de muncitori. Liderul sindical a mai spus că închiderea celor 66 de cuve a fost provocată şi de energia scumpă folosită în procesul tehnologic din hala 9. Sindicaliştii au primit asigurări că toate cele 66 de cuve vor fi repornite peste şase luni. Ceilalţi lideri sindicali au păreri împărţite. Preşedintele sindicatului liber Alroproduct, Ion Drăghia, nu este de acord cu propunerea patronatului şi spune că, dacă se va pune problema semnării unei înţelegeri, el nu-şi va pune semnătura pe un astfel de document. „Închiderea celor 66 de cuve reprezintă începutul nenorocirilor. Dacă se închide jumătate din hala 9, în scurt timp ea va fi închisă definitiv şi îi vor urma altele“, a declarat Ion Drăghia.
Contactat ieri telefonic pentru a expune poziţia de ultimă oră a acţionarului majoritar şi a conducerii Alro, directorul Gheorghe Dobra a refuzat să facă declaraţii. „Sunt bolnav, nu pot face nici o declaraţie în acest moment“, a spus Dobra într-un târziu, după mai multe încercări eşuate ale redactorilor de a lua legătura cu el.
Petiţie on line către Preşedinţia României
Pe internet circulă o petiţie către preşedintele României, căruia i se solicită sprijinul pentru salvarea Alro. „Este timpul să luăm atitudine împotriva celor ce doresc distrugerea economiei româneşti. Este timpul să oprim furturile din România şi îmbogăţirea oligarhilor ruşi. De Alro depind direct 3.600 de locuri de muncă, iar indirect, încă 20.000“, se arată în petiţie. Jalba electronică, lansată pe 22 decembrie 2008, este susţinută de sute de oameni din toată ţara.
Drumul pierzaniei
Se poate spune că soarta Alro a fost pecetluită din 2002, anul în care guvernul Năstase a avizat privatizarea companiei, păgubind statul de circa 300 de milioane de dolari. 40% din acţiunile fabricii au fost cumpărate de grupul Marco Internaţional, controlat atunci de Marc Rich, cercetat de procurorii americani pentru o evaziune uriaşă. Marco a achiziţionat ulterior de pe piaţă acţiuni ale Alro, pachetul majoritar urcând vertiginos la peste 84%. Marco Internaţional a devenit apoi grupul Vimetco, acesta revenindu-i în 2005 lui Vitaly Machitski. Rich şi Machitski fac parte dintr-un grup de afacerişti care au mari probleme cu legea şi care controlează cel mai mare conglomerat industrial din lume, United Company Rusal, condus de Oleg Deripaska, o bună cunoştinţă a celor doi, dar şi a lui Vladimir Putin, care a îngăduit, în 2006, formarea colosului industrial din companiile ruseşti Rusal şi Sual şi firma elveţiană Glencore International, înfiinţată de acelaşi Rich. Cei care au cumpărat Alro au beneficiat în ultimii şase ani de profituri care totalizează circa 700 de milioane de dolari. Surse sindicale afirmă că Alro va ajunge să fie folosită doar ca brand pentru vânzarea aluminiului produs în China, unde Vimetco deţine trei companii în domeniul neferoaselor în care au fost investite peste 250 de milioane de dolari obţinute din credite bancare de Alro.
