(Foto: Agerpres)
„Când sunt prinşi copiind, elevii îți ascund repede fiţuicile în bancă, n-au şansa premierului care îşi dă o ordonanţă de urgenţă“, explică pentru HotNews.ro Mircea Miclea, fost ministru al educaţiei. Ordonanţa care amnistiază plagiatorii cuprinde şi alte modificări ale Legii Educaţiei. Iar printre efecte se numără: birocratizarea excesivă a sistemului de pregătire profesională, discreditarea procesului de habilitare, introducerea finanţării universitare sub pixul ministrului şi subminarea Agenţiei care asigură calitatea învăţământului superior. „Să ne reamintim doar de elogiile aduse guvernului de sindicate şi de Consiliul Naţional al Rectorilor la precedentele modificări. Ce au făcut toţi aceştia cu Legea Educaţiei? Un fleac, au ciuruit-o“, concluzionează Mircea Miclea, fost ministru al educaţiei, într-o analiză realizată pentru HotNews.ro.
„Ca şi celelalte atacuri asupra Legii Educaţiei, exprimate prin ordonanţe de urgenţă, şi aceasta poartă marca mediocrităţii care detestă performanţa“, Mircea Miclea – fost ministru al educaţiei, fost preşedinte al comisiei prezidenţiale pentru educaţie care a elaborat legea educaţiei nr. 1/2011, psiholog şi profesor la Departamentul de Psihologie din Universitatea Babeş-Bolyai, analizează punct cu punct cele mai importante prevederi ale Ordonanţei de Urgenţă (OUG) prin care premierul Victor Ponta i-a acordat doctorului Victor Ponta dreptul să renunţe la titlul ştiinţific de doctor.
Amintim că OUG nr. 94/2014 este a treia ordonanţă de urgenţă prin care guvernul Ponta modifică legea educaţiei la sfârşit de an, în jurul sărbătorilor de iarnă, când atenţia publicului este minimă.
HotNews.ro vă prezintă mai jos analiza integrală realizată de Mircea Miclea:
„1. Doctoratul și plagiatul
Retragerea titlului de doctor obţinut de Victor Ponta se putea face corect şi imediat de către Ministerul Educaţiei, în baza art. 170 din Legea Educaţiei Naţionale [170(1)(b)]. Articolul spune însă foarte clar că această retragere se face «în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională», ceea ce ar fi însemnat recunoaşterea publică a culpei în care se află Victor Ponta. Or, exact acest lucru nu se doreşte, nici de către minister, nici de către Victor Ponta. Ordonanţa introduce în Legea Educaţiei un articol nou, prin care premierul poate renunţa la titlul de doctor, fiind însă exonerat de orice vinovăţie. Cu complicitatea Ministerului Educaţiei, ca să îşi ascundă vinovăţia, Ponta modifică o lege organică prin ordonanţă de urgenţă. În loc să se salveze, printr-un astfel de gest, Victor Ponta se afundă şi mai mult în mocirla morală. Când sunt prinşi copiind, elevii îţi ascund repede fiţuicile în bancă, n-au şansa premierului care îşi dă o ordonanţă de urgenţă.
2. Învățământul profesional dual
Reglementările învăţământului profesional cuprinse în Ordonanţa nr. 94/ 2014 au trei mari neajunsuri:
1) sunt superflue, deoarece prevederile existente în LEN şi Ordinul de ministru din 2012 erau suficiente pentru a se dezvolta acest tip de învăţământ. Dovadă că s-a şi dezvoltat, cu sprijinul Camerei de Comerţ Româno-Germane, care nici ea nu consideră oportune aceste modificări. Mai mult, reglementarea existentă permitea mult mai multă flexibilitate;
2) sunt limitative – în vechea reglementare, din LEN, la art. 33 (6), absolvenţilor de învăţământ obligatoriu li se oferea posibilitatea ca, până la 18 ani, să finalizeze un program de pregătire profesională pentru a dobândi o calificare pe piaţa muncii. Acum, în noua formulare, aceşti absolvenţi pot urma acest program doar în sistem dual. Adică, nu mai au dreptul să urmeze învăţământul profesional organizat de stat, ci doar cel organizat de stat în colaborare cu un operator economic. Dacă eu aş vrea să obţin o calificare, dar în zonă nu există nici un operator economic interesat în pregătirea profesională, eu nu pot să obţin o calificare! După noile reglementări, întâi trebuie să fiu angajat (să am un contract de muncă cu un operator economic), apoi acest operator să solicite unei unităţi de învăţământ să organizeze învăţământul profesional dual, apoi această solicitare să fie avizată de către consorțiile regionale şi comitetele locale de dezvoltare a parteneriatului social, care o transmit inspectoratului, care o transmite ministerului spre avizare. Scurt spus, în loc să-i ajute pe copiii care doresc o calificare profesională rapidă, după învăţământul obligatoriu, această Ordonanţă 94/2014 le aduce prejudicii grave. Şansa ca ei să dobândească o calificare e şi mai mică;
3) birocratizează excesiv sistemul de pregătire profesională. În loc ca, aşa cum era în LEN, înfiinţarea unităţilor profesionale să fie decisă rapid prin ordin de ministru, acum (a se vedea art. 94(2)) se introduce o verigă decizională în plus: solicitările de formare profesională a operatorilor economici trebuie centralizate şi avizate de către consorțiile regionale şi comitetele locale de dezvoltare a parteneriatului social. Abia apoi ele sunt transmise inspectoratelor, care le transmit ministerului, care le avizează!
3. Discreditarea procesului de habilitare
În LEN, habilitarea era un proces dedicat tinerelor cadre didactice şi cercetătorilor excepţionali, având scopul de a le facilita accesul la statutul de conducători de doctorat printr-o competiţie la nivel naţional. Ei puteau depune direct la CNATDCU dosarul de habilitare şi erau evaluaţi de către o comisie stabilită de CNATDCU, pe baza unor standarde internaţionale şi numai după ce îndeplineau cel puţin criteriile de performanţă ale unui profesor universitar. Atacurile succesive ale mediocrilor asupra LEN au dus la coborârea dramatică a standardelor de performanţă pentru a deveni profesor universitar, iar acum (a se vedea art. 300) dosarul de habilitare e depus la IOSUD, unde are loc şi evaluarea; CNATDCU doar validează decizia IOSUD. Cu alte cuvinte, găştile universitare au acum mână liberă de a decide cine, dintre cei tineri şi valoroşi, va conduce şi cine nu – doctorate. Eşti cuminte şi respectuos – treci; ne iei peste picior, degeaba eşti dumneata cercetător excelent – mai aşteaptă! Dintr-un mecanism de creştere a calităţii conducătorilor de doctorat, această ordonanţă transformă habilitarea într-un mecanism de clonare a imposturii sau, în cel mai bun caz, a status-quo-ului.
4. Adio, calitate!
După anihilarea procesului de ierarhizare a programelor de studii şi clasificare a universităţilor, prin ordonanţele anterioare, acum se mai face încă un pas anticalitate. În LEN se specifică clar (art. 197) că 30% din fondurile dedicate universităţilor se distribuie ca finanţare suplimentară doar celor mai bune universităţi, iar acest lucru se face pe baza unor standarde de excelenţă şi printr-o metodologie transparentă, stabilită prin hotărâre de guvern.
Acum prin modificarea art. 223, toată finanţarea stă în pixul ministrului: nu se mai face prin HG, ci prin ordin de ministru, nu se face printr-o metodologie transparentă, iar ideea alocării fondurilor în funcţie de excelenţă dispare. Ca universitate, dacă eşti în graţiile ministrului – primeşti bani în plus, dacă nu – rămâi cu finanţarea de bază. Acum să vedem cine mai mişcă în front!
5. Subminarea Agenției de Asigurare a Calității (ARACIS)
Pentru a împiedica formarea unui grup de interese care să gestioneze procesul de asigurare a calităţii în învăţământul superior, în Ordonanţa privind asigurarea calităţii (2005), preluată în LEN, se stabilea clar că, o dată la patru ani, 70% dintre membrii Consiliului ARACIS (17 din 25) trebuie înlocuiţi prin concurs public. Ordonanţa nr. 94/2014 vine şi spune că nu 70%, ci doar 1/3 din mandate se scot la concurs! Şi nici măcar 1/3 nu este obligatorie, pentru că se adaugă specificarea inocentă «de regulă, 1/3»! Prin urmare, dacă după patru ani doar 2 sau, la limită, 1 mandat nou este scos la concurs, totul este legal! Baza legală pentru constituirea unui grup de interese care să monopolizeze procesul de asigurare a calităţii s-a încheiat. Trăiască noi şi ai noştri!
6. Un comentariu mai general
Ca şi celelalte atacuri asupra Legii Educaţiei, exprimate prin ordonanţe de urgenţă, şi aceasta poartă marca mediocrităţii care detestă performanţa. Avem de partea Legii Educaţiei un proces coerent: diagnoză – pact – strategie – lege, iar de cealaltă parte modificări «din pix», în funcţie de interesele unor grupuri (iar acum – ale unui singur om!). Aceste atacuri au fost instrumentate de factori politici, dar au reuşit, din păcate, cu larga susţinere a incompetenţilor din interiorul sistemului educaţional. Să ne reamintim doar de elogiile aduse guvernului de sindicate şi de Consiliul Naţional al Rectorilor la precedentele modificări. Ce au făcut toţi aceştia cu Legea Educaţiei? Un fleac, au ciuruit-o!“.
Raluca Pantazi – HotNews.ro
