Satisfacţiile cele mai mari ale unui dascăl sunt recunoaşterea şi respectul primite de la elevii săi, precum și performanţele pe care aceştia le obţin la concursurile şi olimpiadele şcolare. Este impresionant să vezi o sală precum cea a Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova plină până la refuz de elevi şi profesori care aplaudă minute în şir în momentul în care aud numele unui dascăl chemat pe scenă. Prof. dr. Gabriel Florian este admirat şi iubit de copiii cu care a obţinut rezultate de excepţie la concursurile şi olimpiadele şcolare. În acest an, împreună cu o elevă de clasa a IX-a, va face parte din echipa României care va participa la Cupa Mondială a Fizicii din Singapore.
GdS: Săptămâna trecută, într-un cadru festiv, plin de emoţie, la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, reprezentanţii şi elevii Colegiului Naţional „Carol I“ au sărbătorit 191 de ani de istorie, tradiţie şi performanţă. Dascălii care au reuşit să ajungă cu elevii pe care îi pregătesc la olimpiade judeţene şi naţionale au fost chemaţi pe scenă pentru a fi felicitaţi şi recompensaţi. Copiii sunt sinceri, iar iubirea şi respectul pe care îl poartă unui dascăl sunt evidente. Ei nu se ascund şi îşi manifestă simpatia. Intensitatea apaluzelor, reacţia, zâmbetul de pe chipul lor au fost atât de sincere, încât au emoţionat. Acest profesor merită, spuneau copiii. Dumneavoastră, domnule profesor Gabriel Florian, ați fost unul dintre dascălii care au primit ropote de aplauze, minute în şir. Ce aţi simţit când aţi văzut reacţia elevilor din sala Teatrului Naţional?
Gabriel Florian: Am fost copleşit de emoţii şi mi-am adus aminte de anii de liceu. Nu ştiam că sunt atât de apreciat şi iubit. A fost impresionant!
GdS: Motivul pentru care aţi fost chemat pe scenă a fost dat de rezultatele obţinute de elevii dumneavoastră. Cât de greu este să obţii performanţă?
G.F.: Nu este simplu. Este nevoie de foarte multă implicare, atât a copilului care doreşte să obţină operformanţă, cât şi a familiei, în afară de ceea ce îi oferă şcoala. Predau fizica de 23 de ani, primul an de învăţământ a fost undeva departe de Craiova, la Meseşenii de Sus, în Sălaj. În primul meu an de învăţământ, pentru prima dată o fetiţă din mediul rural s-a calificat la olimpiada naţională de fizică. A fost anul de ucenicie. Apoi am reuşit împreună cu copiii, cu colegii de fizică din Zalău să facem şi un laborator de fizică şi chimie, pentru că nu exista unul în şcoală. Fizica, prin excelenţă, este o disciplină experimentală, în momentul în care teoretizăm foarte mult ne îndepărtăm copiii. Sper să nu ajung niciodată să îi îndepărtez… Am avut şansa să învăţ de la cei mai buni, încă din anii de gimnaziu şi apoi la liceu, aşa m-am îndrăgostit de fizică. Doamna profesoară Tărţan, domnul profesor Opriş… După primul an mi s-a dat încredere, am fost unul dintre dascălii care au pregătit lotul judeţului Sălaj pentru olimpiada naţională, şi cei doi ani în care am lucrat acasă (la Zalău – n.r.) au fost cei mai buni ca rezultate pentru copiii din judeţul respectiv. Am avut doi copii în lotul olimpic al României. Am avut elevi care au ajuns la olimpiada naţională de fizică. Nu am reuşit întotdeauna să obţinem premii, dar cel mai important este să participi la o etapă finală. Le pot menționa pe Mara Bucur și Andrada Gai, care au şi ajuns fiecare la ce facultate și-a dorit. M-am bucurat că sunt în ţară, la Aeronave şi la Automatică şi Calculatoare.
„Din păcate, doar o dată pe săptămână putem să intrăm în laborator“
GdS: Cum aţi ajuns să predaţi fizica în judeţul Dolj?
G.F.: Nu existau locuri de muncă în Sălaj. Vroiam să fiu profesor titular. În Ardeal nu erau posturi de titulari, aveam de ales între judeţul Dolj şi Bucureşti. Am ales Doljul, am ales Craiova. După câţiva ani de muncă, am ajuns la CN „Carol I“. Când eram elev, invidiam rezultatele obţinute de elevii acestei unităţi de învăţământ. Mi-am dorit să predau aici, însă mi-a fost şi teamă. Au trecut deja nouă ani de când predau fizica în acest colegiu. Am mai lucrat ca profesor şi la Liceul Energetic, Şcoala nr. 21, Şcoala nr. 37, la ICM 1 şi la Liceul Tehnologic „George Bibescu“.
Am avut multe satisfacţii profesionale. Am avut parte aici, în Dolj, de colegi care m-au ajutat atunci când le-am cerut sfatul: Doina Frunzescu de la Şcoala nr. 21, Florea Uliu de la Universitate, prorectorul Radu Constantinescu, George Stoenescu şi Petre Rotaru.
GdS: Cum decurge o oră predată de dumneavoastră? Cum reuşiţi să îi faceţi pe copii să înţeleagă fizica?
G.F.: Încercăm să învăţăm prin investigaţie, prin experiment. Din păcate, doar o dată pe săptămână putem să intrăm în laborator. Cu cei mici putem să realizăm experimente mai simple şi la clasă. În cazul elevilor de liceu, folosim metode diferite pentru a învăţa, dar tot bazate pe investigaţie și problematizare.
GdS: Ce presupune pregătirea pentru o competiţie la fizică? Câte ore de muncă, de studiu sunt? Nu sunteţi doar profesor, sunteţi şi un bun pedagog, un bun psiholog. Orice competiţie presupune foarte multe emoţii, muncă, şi nu de fiecare dată rezultatele sunt cele la care copilul se aşteaptă. Sunt elevi care se întorc cu insatisfacţie de la o competiţie, dezamăgiți. Cum gestionaţi astfel de cazuri?
G.F.: Eu nu am pus niciodată performanţa pe primul loc. Am încercat să lucrez cu toţi elevii la clasă şi să-i fac să descopere tainele fizicii. Dacă au fost şi elevi care au dorit să aprofundeze şi să se autodepăşească, atunci pregătirea am început-o din luna septembrie şi am continuat-o pe tot parcursul anului. Inevitabil, sunt şi dezamăgiri. Am avut o situaţie chiar în acest an: Erminia Petra Popa, elevă în clasa a IX-a, care a simţit gustul amar al dezamăgirii… Este un copil de excepţie. Nu am reuşit să ne calificăm la etapa naţională, dar a aplicat şi pentru Cupa Mondială a Fizicii, care din punct de vedere al dificultăţii este mult mai mare, mult mai dificilă decât olimpiada internaţională de fizică. Şi a fost acceptată. Este prima dată când un elev de clasa a IX-a intră în lotul României la o astfel de competiţie. Va merge, astfel, la Singapore, în acest an, în perioada 4-15 iulie. A obţinut locul trei pe ţară şi va face parte din cei cinci elevi – doi de clasa a XII-a, doi de clasa a XI-a și ea dintr-a IX-a – care vor reprezenta România.
Erminia mi-a spus că nu mai vrea să participe la olimpiade, a avut o dezamăgire profundă. Şi o înţeleg. Sunt însă şi copii care în gimnaziu participă la foarte multe concursuri, olimpiade, şi la liceu este alt nivel. Cei care înţeleg să se preocupe de una, maximum două discipline pentru performanţă reuşesc. Sunt copii care merg şi la cinci olimpiade. Este enorm pentru un copil! Nu cred că olimpiadele sunt cele mai importante, ci activitatea de zi cu zi la clasă, pentru a-i face pe copii să descopere tainele fizicii.
Pentru fiecare concurs sau olimpiadă este nevoie de cel puţin patru-şase ore de pregătire săptămânal. Din păcate, nu ajunge timpul pentru o pregătire aprofundată. Elevii au în program şi alte discipline la care trebuie să înveţe. Nu mai sunt clase speciale, cum erau înainte de 1990, eu am făcut parte dintr-o astfel de clasă, aveam zece ore de fizică pe săptămână obligatorii, şapte la clasă, celelalte pregătire suplimentară la şcoală. Chiar şi duminica veneam şi ne pregăteam cel puţin patru ore. Acum sunt trei ore.
„Acolo pe unde treci trebuie să laşi urme, urme care să rămână în timp şi istorie“
GdS: Cum aţi primit vestea că eleva dumneavoastră de clasa a IX-a a fost aleasă în echipa României la Cupa Mondială a Fizicii?
G.F.: Am fost extrem de emoţionat şi fericit. În competiţie au fost probleme cu aparatura pusă la dispoziţie de organizatori, însă eleva mea a reuşit să depăşească acel moment şi a fost apreciată. La întoarcere, colegii de clasă au aplaudat-o cel puţin la fel de mult ca atunci când m-au aplaudat pe mine pe scena teatrului craiovean. A fost emoţionant!
GdS: Timp de cinci ani aţi fost inspector de specialitate la ISJ Dolj. V-aţi gândit vreodată să renunţaţi definitiv la catedră pentru a lucra în inspectorat, la minister sau în mediul privat? Aţi avut momente când aţi simţit nemulţumiri, neîmpliniri?
G.F.: Perioada cât am fost inspector a fost una frumoasă, colegii de fizică au arătat că suntem o comunitate puternică. Niciodată însă nu aş putea să renunţ la catedră pentru altceva. Bucuriile sunt mult mai mari la catedră. La fiecare sfârşit de semestru sau de an mai am insatisfacţii când văd că nu am reuşit să realizez tot ce mi-am propus, însă, cu mai multă ambiţie, merg mai departe.
GdS: Cum ţineţi pasul cu generaţia actuală, criticată de mulţi, lăudată însă la fel de mult? Este o generaţie de excepţie, care are acces la ultimele tehnologii. Este greu pentru un profesor să fie în faţa unor astfel de elevi bine pregătiţi, deschişi?
G.F.: Este dificil, dar extrem de plăcut! Încerc să ţin seama de tot ceea ce am văzut bun în dascălii mei şi aici nu vorbesc doar de cei de fizică. Vreau să-l amintesc pe profesorul Miron Ionescu, poate cea mai importantă personalitate în pedagogie din România, de la Universitatea din Cluj, care m-a îndrumat.Şi profesoara Liliana Ciascai a avut încredere în mine, şi profesorul Viorel Prelici, cu care am studiat psihologia la Timişoara. Am învăţat de la ei că a educa înseamnă a iubi.
GdS: Ce vă deranjează la un elev, peste ce nu treceţi? Că încearcă să copieze, să mintă, că vrea să chiulească? Ce le spuneţi la fiecare început de an?
G.F.: Îi rog de la bun început să păstrăm întotdeauna o atmosferă academică şi să nu uite că până la urmă şcoala în care învaţă este o instituţie de cultură şi, după părerea mea, este cea mai importantă din România. Copiii sunt deosebiţi, îi iubesc la fel cum dascălii noştri ne-au iubit, ne-au îndrumat. Aşa cum spunea şi domnul profesor Andrei, director mulţi ani la CN „Carol I“, acolo pe unde treci trebuie să laşi urme, urme care să rămână în timp şi istorie, iar tradiţia şi performanţa sunt specifice acestui colegiu.
„Consider că trebuie să uităm să rezolvăm probleme dificile de fizică la gimnaziu“
GdS: Vă este dor de primii ani în învăţământ, de locurile natale?
G.F.: Da, îmi este foarte dor! Însă Doljul este acum casa mea. Când trec munţii, trebuie să recunosc că simt puţin alt aer…
GdS: Vă consideraţi un profesor exigent, daţi des note mici?
G.F.: Dau şi nota 3, și 4, dar reuşim să rămânem prieteni. Vorbesc mai rar când dau notele astea, sunt supărat, iar ei simt. Pentru evaluări însă îi anunţ de fiecare dată din timp, de la începutul semestrului avem desfăşurătorul pentru lucrările de control şi tematica. Încerc să-i obişnuiesc să se şi autoevalueze. La început este mai dificil, în special cu clasele pe care le iau la început de drum, dar se obişnuiesc.
GdS: Aveţi o experienţă de peste două decenii în învăţământ. Ne puteţi spune câteva momente deosebite care v-au rămas întipărite din anii petrecuţi la catedră?
G.F.: Sunt foarte multe momente deosebite pe care mi le-au oferit copiii și care mi-au rămas întipărite. De exemplu, la 185 de ani ai colegiului am avut o activitate în laboratorul de fizică unde pe parcursul a şase ore încăperea a fost plină de elevi. Au stat şi în picioare. Au prezentat experimente realizate de ei cu mijloace simple. Anul trecut, la 190 de ani, am optat pentru sala de festivităţi. Elevii au realizat experimente, le-au filmat, după care le-au pus cap la cap şi fiecare clasă a avut propriul film. S-a transformat astfel într-o gală a filmului ştiinţific realizată de copii, cu experimente interzise profesorilor.
GdS: Ce aţi schimba dumneavoastră la învăţământul actual?
G.F.: Am încercat să mă implic activ în activităţi nu doar la nivel judeţean, ci şi naţional. Ultima realizare a mea şi a colegilor a fost alcătuirea programei de fizică pentru gimnaziu. Am făcut parte din grupul de lucru. Are acum o altă structură, totul se bazează pe investigaţie şi experiment. Consider că trebuie să uităm să rezolvăm probleme dificile de fizică la gimnaziu. Doar cei interesaţi trebuie să facă acest lucru, în rest este nevoie de foarte multe experimente, pentru ca elevii să înţeleagă. Trebuie asigurată înţelegerea fenomenelor din jurul nostru. Din anul 2011, Societatea română de fizică a asigurat prin colegii din ţară un ghid metodologic pentru predarea fizicii, proiect în care au fost implicaţi mii de profesori. Din toamnă se va asigura implementarea acestui ghid, se numeşte Programul „Fizica altfel“, coordonatorul acestuia fiind Cristian Hatu.
GdS: Care este sfatul dumneavoastră pentru toţi elevii care iubesc fizica şi vor să facă performanţă. Ce vreţi să le transmiteţi?
G.F.: Perseverenţă, voinţă, autoeducare şi multă, multă iubire!
GdS: Ce alte pasiuni mai aveţi?
G.F.: Îmi place foarte mult sportul, am făcut 12 ani fotbal de performanță.
