Ce stie toata Europa nu stie Romania!
RAPORTUL CARE ACUZA
„…tinind cont de caracterul sensibil al acestei probleme… acest raport ar trebui pastrat doar in cadrul intern al Comisiei Europene“. Barry McSweeney, director general al Centrului comun de cercetare al UE – in scrisoarea care insoteste studiul privind culturile agricole modificate genetic.
„La nivelul UE se constata o opozitie din ce in ce mai accentuata fata de alimentele produse pe baza de Organisme Modificate Genetic (OMG). Daca Romania alege sa urmeze calea agriculturii modificate genetic s-ar putea gasi in situatia de a nu avea o piata in UE pentru productia sa contaminata de OMG-uri“. Iza Krusewska, coordonator pentru Europa Centrala si de Est, „Northern Alliance for Sustainability“ din Londra (dupa Bucharest Bussiness Week, 11 septembrie 1999).
„Presiunile care se exercita din ce in ce mai mult in acest domeniu, in detrimentul cercetarii si dezvoltarii, compromit perspectiva luptei impotriva malnutritiei. Daca intoarcem spatele exploziei de inovare tehnologica in agricultura, medicina si telecomunicatii, riscam sa privam statele sarace de mijloacele pentru a-si ameliora conditiile de viata la cel mai elementar dintre niveluri“. Mark Malloch Brown, Directorul programului ONU pentru dezvoltare, LE MONDE, 12 august 2001.
Comisia Nationala pentru Securitate Biologica exista, dar nu a auzit nimeni de ea
La 30 ianuarie 2000 a fost adoptata Ordonanta nr. 49 privind „obtinerea, testarea, folosirea si comercializarea organismelor modificate genetic prin procedeele biotehnologiei moderne“, fiind publicata in Monitorul Oficial la 31 ianuarie. Asa cum precizeaza Ministerul Mediului din tara noastra, aceasta Ordonanta ofera bazele pentru implementarea directivelor europene specifice si a Protocolului pentru Securitatea Biologica semnat la Cartagena. Ordonanta se aplica si este urmarita de catre Comisia Nationala pentru Securitate Biologica, sprijinita de un secretariat administrativ si un aparat tehnic, precum si de autoritatile stiintifice competente. Comisia este alcatuita din 19 membri, fiecare dintre ei urmind sa fie un specialist unanim recunoscut in domeniul sau de competenta. Comisia elibereaza permise pentru aprobare si scoatere pe piata a unor OMG-uri doar cu acordul scris al Ministerului Mediului, Apelor si Padurilor, Ministerului Sanatatii, Ministerului Agriculturii si Oficiului pentru Protectia Consumatorului. In documentele circulate la Bruxelles, persoana de legatura pentru problematica OMG-urilor este d-na Atena Groza din cadrul Directoratului „Natura si pastrarea diversitatii biologice“.
„Consumatorii, industria alimentara/aprovizionare si comerciantii cer sa existe o posibilitate rezonabila de alegere intre produsele derivate din culturi OMG si non-OMG. Dar diferitele moduri de productie agricola nu sint in mod natural compartimentate. Daca procentajul culturilor pe baza de Organisme Modificate Genetic (OMG) in Europa va creste (nivelul lor fiind acum minim), se ridica intrebari privind posibila lor coexistenta cu productiile non-OMG (traditionale si organice) la nivelul fermelor sau la cel regional“. Raportul UE 2002.
Tarile in curs de dezvoltare au intrat deja in era OGM. Cele mai avansate dintre ele – China, Brazilia, India – au investit deja foarte mult si dispun de laboratoare si de cercetatori de cel mai inalt nivel. Alaturi de Argentina, China si Mexic care cultiva acum plante transgenice intr-un cadru comercial, aproape alte 20 de tari practica deja sau au programate experimentari pe cimp – Brazilia, Chile, Costa Rica, Guatemala, Honduras, Columbia, Venezuela, India, Malezia, Indonezia, Tailanda, Zimbabwe, Camerun, Coasta de Fildes, Kenya… E vorba despre foarte multe specii si varietati, unele fiind culturi specifice tarilor tropicale, asa cum ar fi bananele, maniocul, trestia de zahar etc. Alain Weil – Directia stiintifica a Centrului de cooperare internationala pentru cercetare in agricultura (CIRAD) Franta, 25 aprilie 2001.
Batalia comerciala dintre SUA si Uniunea Europeana are noi dimensiuni
Cu citeva zile in urma, Lorenzo Consoli, consilier pe problemele organismelor genetic modificate (OMG) in cadrul sectiunii europene a organizatiei GREENPEACE, a avut amabilitatea de a ne pune la dispozitie un document exploziv: rezultatele unui studiu confidential comandat in mai 2000 de catre Comisia Europeana, Institutului de prospectiva tehnologica din cadrul Centrului comun de cercetare al UE. Subiectul: coexistenta culturilor agricole normale si a celor genetic modificate. Rezultatele studiului au fost transmise Comisiei Europene in luna ianuarie a acestui an, cu recomandarea expresa de a nu fi facute publice.
Asa cum veti putea descoperi lecturind concluziile raportului, problemele sint intr-adevar grave la nivelul sectorului agricol, dar, in aceeasi masura, pun si deosebit de sensibile probleme politice, mai ales in contextul in care „difuzarea accidentala“, catre citiva corespondenti de presa din Bruxelles, a materialului confidential destinat doar celor mai inalte niveluri decizionale din Comisia Europeana poate fi un preludiu usor de decodificat pentru deschiderea unui nou front de lupta in batalia comerciala intre Statele Unite si Uniunea Europeana.
Iata si motivul pentru care redactia noastra a decis sa nu publice imediat documentul primit, pe de o parte in dorinta de a nu se implica in lupta continua pe care o poarta GREENPEACE impotriva tuturor instantelor internationale care actioneaza in favoarea unei „mondializari inumane si fara limite“ si, pe de alta parte, asteptind sa primim reactia Comisiei Europene care, intr-adevar, confirma acum existenta acestui studiu si, in fine, il da publicitatii.
Dar ce contine acest document intr-atit de exploziv incit sa poata declansa o alta etapa a bataliei comerciale SUA-UE? Care sunt argumentele pentru a sustine aceasta afirmatie? In primul rind, „scurgerea de informatii“ a avut loc exact inaintea turneului european al presedintelui Bush. Apoi, studiul confirma ca evaluarile s-au facut pe trei tipuri de culturi importante pentru mai multe dintre tarile membre mari producatoare agricole: rapita pentru productia de seminte (Franta si Germania), porumb (Italia si Franta) si tomate pentru consum si productie alimentara (Marea Britanie si Germania). In plus, momentul in care a fost comandata cercetarea si cel in care apar rezultatele sint etape cruciale in evaluarile impactului pe care-l va avea productia agricola a tarilor acum candidate (dar state membre UE din 2004) asupra echilibrului agricol actual si de perspectiva din UE.
Decizia UE de a stimula agricultura traditionala si cea biologica scoate din cursa agricultura bazata pe organisme genetic modificate
Intr-adevar, acest ultim aspect este foarte important daca ne aducem aminte de discutia purtata in ultimele doua luni, adeseori in termeni foarte duri, privind decizia Comisiei Europene de a acorda subsidii treptate pentru sustinerea sectorului agricol din noile tari membre. Pe de alta parte, in cercurile politice de la Bruxelles, am auzit de foarte multe ori pledoarii in favoarea stimularii agriculturii traditionale sau chiar a celei biologice din tarile candidate (si in orice caz NU a celei cu organisme genetic modificate) deoarece, afirma specialistii europeni, aceasta ar fi calea cea mai buna pentru rentabilizarea economiilor nationale din zonele respective si realizarea de profituri mari si imediate, data fiind certa crestere a cererii consumatorului mediu pentru produse naturale. Aceasta, in conditiile in care marile corporatii producatoare de material biologic modificat pierd teren in Uniunea Europeana si, de citiva ani, isi concentreaza eforturile pentru a se implanta cit mai solid pe spatiile ramase inca libere, adica nu sub incidenta directa a legislatiei europene, chiar daca, asemeni Romaniei, sint angrenate cu sanse de succes mai mult sau mai putin rapid in procesul de aderare.
Ce se intimpla in Romania? In primul rind, doar in 2000 a fost adoptata o legislatie foarte serioasa, in acord cu cele mai serioase prevederi europene in domeniu. Dar ce s-a intimplat pina in acel moment in conditiile in care, de mai multi ani, in tara noastra functioneaza reprezentante ale unora dintre marile corporatii specializate in biotehnologie, implicit deci si in productia si comercializarea organismelor genetic modificate ? Ar fi fost foarte firesc ca, in discutia privind aderarea tarii noastre la UE, sa se fi dezbatut public strategia romaneasca privind tipul de agricultura care va fi favorizat pe viitor in Romania. Care este explicatia faptului ca nici un ministru al agriculturii de pina acum nu a prezentat si nu a argumentat optiunea politica romaneasca pe termen lung, fie in favoarea agriculturii de tip traditional sau biologic fie, dimpotriva, in favoarea celei pe baza de organisme genetic modificate. Mai mult, exista oare vreo statistica oficiala a terenurilor agricole din Romania care, in prezent, sint cultivate cu organisme genetic modificate? Si daca ea exista, de ce nu a fost facuta publica?
Doua companii straine sint banuite ca au facut testari in Romania cu material genetic modificat
In lipsa unei statistici clare, se vehiculeaza cifre ca 100.000 de hectare plantate pina in 2002 doar cu soia modificata genetic, se vorbeste despre campanii de testari facute de companii, precum MONSANTO sau PIONEER, pe mii de hectare in locatii diferite pe teritoriul Romaniei.
Exista oare – si a fost el prezentat public – un studiu de risc privind securitatea alimentara a populatiei, cu rezultatele unor analize asupra impactului posibil pe termen scurt, mediu si lung al consumului pe scara larga a unor asemenea produse? Exista oare o statistica precisa cu repartitia pe zone a unor asemenea culturi si au fost oare difuzate avertismente publice pentru evitarea contaminarilor accidentale a culturilor traditionale? Au fost oare masurate nivelurile de contaminare la fiecare cultura? Pe citi ani s-a facut masuratoarea comparativa si care au fost rezultatele? Care a fost componenta echipelor tehnice si cine a fost autorul studiului final de sinteza? Au fost oare organizate, la nivel local, cursuri speciale de informare a agricultorilor privind avantajele si dezavantajele folosirii organismelor genetic modificate? Agentia Nationala pentru Protectia Consumatorului a organizat oare o identificare a liniilor de productie alimentara care folosesc (partial sau total) recolte produse pe baza unor OMG-uri si se face oare anuntul explicit in prezentarea comerciala a produsului final, asa cum o cer normele europene?
Este oare adevarat ca marile companii de biotehnologie din Romania au organizat la finele anului 1999 un asa numit „Biotech Group“, care a avut ca scop initial sa lucreze la imaginea la nivelul opiniei publice romanesti, afectata de prezentarile negative facute intr-un saptaminal de limba engleza ce apare la Bucuresti si de a face lobby la nivelul membrilor Comisiei nationale pentru securitate biologica? Este adevarat oare – dupa cum afirma unele surse bine informate din Bruxelles – ca PROGRAMUL COCHRAN a fost pus la punct de americani tocmai pentru a face lobby si intre specialistii de marca din Romania, invitind sase personalitati cu responsabilitati directe in domeniu, lor alaturindu-se si unii dintre confratii nostri de breasla, specializati pe probleme agricole, in speranta ca „activitatile la care vor lua parte vor avea un impact pozitiv asupra viitorului OMG-urilor in Romania“, asa cum se spune intr-un material amplu si cu revelatii dintre cele mai interesante (autor fiind un diplomat american, Holly Higgins), text asupra caruia vom reveni cu alta ocazie?
Sint tot atitea intrebari deloc teoretice si absolut importante pentru noi toti, pentru sanatatea natiunii si echilibrul sau genetic la nivelul generatiilor viitoare. Ca altii nu vor sa-si puna aceste intrebari, ca le vor trata ca fiind ridicole sau provocatoare, asta este treaba lor. Dumneavoastra ar fi trebuit sa fi fost informati cu precizie daca exista riscuri, daca se pot produce efecte secundare sau se pot genera efecte genetice in lant la nivelul uneia sau mai multor generatii. Producatorii ale caror ferme sint situate in proximitatea culturilor cu organisme genetic modificate (culturi transgenice) ar fi trebuit sa fie informati de existenta uneia sau mai multor surse de contaminare si terenurile cultivate experimental ar fi trebuit strict delimitate si prezentate ca atare.
Romania, citata ca sursa de contrabanda cu organisme modificate transgenic
In fine, mai exista o problema. Si una deloc simpla. In aceste zile, in Parlamentul European se discuta prevederile unei legislatii care sa stipuleze raspunderile si obligatiile poluatorilor, atit pe plan national, cit si international. Nu este inca foarte limpede daca se va ajunge la integrarea principiului „poluarii biodiversitatii“ prin permiterea aparitiei culturilor transgenice dar, oricum, ideea a fost evocata si la ea se raliaza acum foarte multe centre de presiune politica din Europa. Daca se va admite acest principiu (si sint foarte mari sanse sa se intample asa), atunci cresc exponential sansele ca o tara sa poata produce o poluare accidentala, pornindu-se de la culturi transgenice situate in proximitatea frontierelor… Iar daca va inchipuiti ca sintem departe de o asemenea situatie, iata ce spunea Ivana Dulic-Markovic de la Institutul federal iugoslav pentru resurse angenetice animale si vegetale (citata intr-un articol semnat de Iza Kruszewska): „In ciuda prezentei inspectorilor fitosanitari la frontiere, ne este imposibil sa controlam contrabanda cu OMG-uri din Romania, Bosnia sau Kosovo“…
Dar unde apare marea problema? Expertii UE raspund foarte clar: daca se va incerca o „coexistenta pasnica“ a tipurilor de cultura organica sau traditionala pe de o parte si modificata genetic pe de alta parte, va fi foarte greu, daca nu chiar imposibil, sa se realizeze pastrarea unui nivel foarte scazut de contaminare a culturilor traditionale („nivelul de siguranta“ fiind de 0,1%) fara implicarea unor costuri enorme la nivelul fermierilor care va trebui sa-si schimbe radical atit practicile agricole, cit si sursele de aprovizionare.
Desigur, pina in momentul aderarii, normele europene de trasare si etichetare a produselor alimentare care contin OMG-uri nu sint obligatorii, dar problema nu se pune doar in termen de competente juridice. Poate ca, dupa lecturarea acestui material, Ministerul Agriculturii din Romania, precum si ceilalti factori competenti vor gasi ca este necesar un raspuns…
„Reteta“ dupa care se fabrica organismele genetic modificate
Cum se fabrica un OGM?
ETAPA 1 – identificarea, integrarea si multiplicarea unei gene interesante. Prima etapa consta in identificarea unei caracteristici pe care dorim s-o introducem intr-o planta anume, asa cum ar fi spre exemplu datele specifice de calitate nutritionala, rezistenta la anumite insecte, maladii, ierbicide etc. Gena respectiva poate proveni de la orice organism viu, de la o alta planta, animal sau bacterie, deoarece codul genetic este universal. Gena trebuie apoi sa fie izolata de organismul donator. Va fi integrata intr-o constructie genetica care, adesea, o asociaza unei „gene marcatoare“. Aceasta din urma permite selectionarea celulelor care au integrat gena ce prezinta interes pentru cercetatori. Constructia finala este mai apoi multiplicata (clonata) pentru a dispune de o cantitate suficienta de AND pentru introducerea sa in celulele vegetale pe care dorim sa le transformam.
ETAPA 2 – Transferul genei. Exista mai multe metode pentru introducerea unei gene intr-o celula: Transformarea biologica. Aceasta tehnica (cea mai obisnuita) foloseste o bacterie aflata in sol, Agrobacterium, care are proprietatea de a realiza in mod natural transformarea unei plante in scopul de a o parazita. Astfel, o constructie genetica introdusa in bacterie (devenita antivirulenta in prealabil) va fi transferata in planta si integrata in genomul ei.Transferul direct. Intr-o varianta, aceasta tehnica foloseste o proiectie de AND in celulele plantei, folosind un tun cu particule care proiecteaza in celule microparticule invelite cu un strat de ADN. In cealalta varianta, AND-ul este introdus prin actiunea unui agent chimic sau a unui cimp electric. Celulele extrase din diferite tesuturi vegetale pot fi supuse acestui tip de transformare.
ETAPA 3 – Regenerarea si evaluarea plantelor transformate. Dupa selectia celulelor transformate, trebuie ca noile plante transgenice sa fie regenerate. Mai intii, celulele transformate se dezvolta in mari formatiuni de celule nediferentiate si, dupa doar citeva saptamini, apar primele mladite. Ele sint apoi transferate intr-un nou mediu de cultura care permite dezvoltarea radacinilor. Atunci cind acestea sint indeajuns de dezvoltate, plantele sint reclimatizate in sere. Regenerarea in vitro a celulelor transformate este o etapa dificila de controlat. Iata de ce, la nivelul genotipului, tipul de tesuturi si conditiile de cultura sint alese in functie de aptitudinea lor pentru regenerare. Plantele regenerate vor fi mai apoi analizate cu atentie pentru a se confirma insertia constructiei genetice in genomul lor, fiind supuse mai multor serii de analize moleculare.
ETAPA 4 – Incorporarea genei intr-o varietate comerciala. Plantele transformate astfel obtinute sint mai apoi supuse unor incrucisari controlate pentru a studia modalitatile de transmisie a noii caracteristici dobindite la descendenta plantei respective. Deoarece atit transformarea, cit si regenerarea sint operatiuni foarte delicate, genotipul plantei alese este cel care faciliteaza aceste etape. Iata de ce plantele retinute in urma selectiei sint ulterior supuse unui sir intreg de retroincrucisari pentru a introduce gena in materialul final si pentru a se obtine noi varietati comerciale continind calitatea aleasa initial.
Uniunea Europeana a decis etichetarea obligatorie a tuturor produselor alimentare fabricate sau importate
Cum afla consumatorul european ca intr-un aliment exista OMG-uri? Un regulament european (intrat in vigoare pe 15 mai 1997) prevede reguli specifice de etichetare a alimentelor atunci cind in structura lor este incorporat un OMG (ex. legume crude, drojdie…) sau cind nu mai sint echivalentele unui aliment traditional (prin compozitie, valoare nutritiva sau folosinta) sau ca pot avea urmari asupra sanatatii unor categorii anume de populatie sau, in fine, in cazul in care pot pune unele probleme de ordin etic. Uniunea Europeana decidea (asa cum solicitau atit asociatiile de protectia consumatorilor, cit si producatorii industrali) sa aplice aceste principii productiei de soia si porumb genetic modificate autorizate inaintea intrarii in vigoare a acestui text. Din 2 septembrie 1998, etichetarea este obligatorie in cazul tuturor produselor fabricate sau importate. Pentru a se putea aplica in mod corect prevederile continute in aceasta legislatie, este nevoie de un sistem eficace si acoperind totalitatea productiei agricole si procesului agroalimentar care sa asigure posibilitatea de identificare precisa de la produsul brut la cel final. In acelasi timp, este nevoie de o retea de laboratoare foarte bine echipate care sa poata verifica prezenta AND-ului si care sa poata determina cu maxima precizie materiile prime, ingredientele si produsele finite.
Spaima de contaminare a Europei
Studiul UE pleaca de la urmatoarea premisa: „daca, in cele din urma, culturile genetic modificate isi vor mari ponderea in agricultura din UE, prezenta accidentala a varietatilor de organisme genetic modificate in semintele si culturile nemodificate ar putea deveni o problema. Iata de ce apare nevoia de a se gasi masurile apropiate la nivelul fermelor pentru a minimiza prezenta intimplatoare a culturilor genetic modificate“. Mai clar, apare din ce in ce mai evident pericolul sa nu poata fi tinuta promisiunea facuta de diferitele guverne si companii producatoare, aceea de a putea crea delimitari foarte clare, chiar „chirurgicale“, intre diferitele tipuri de culturi, tocmai pentru a nu se crea pericolul unor alterari ireversibile sau a unor modificari dramatice a echilibrului ecologic.
Nu este insa vorba numai despre ehilibrul culturi OMG/culturi traditionale, deoarece, firesc, consecintele trebuie analizate la nivelul intregului biosistem pe care-l implica ciclul productiei agricole. Un singur exemplu: cine poate estima timpul necesar pentru ca daunatorii traditionali (la care sint imune organismele modificate genetic) sa-si adapteze capacitatile de aparare si sa dezvolte noi modalitati de atac impotriva recoltelor, urmind legea implacabila a adaptarii speciilor la noile coordonate in vederea supravietuirii. In fine, in acest moment este practic imposibil de estimat rezultatul absolut aleatoriu al combinatiilor intre cele doua tipuri de culturi, ele generind, la rindul lor, noi organisme, OMG-uri „modificate natural“, cu caracteristici date de climat, influentate de prezenta sau absenta unor substante de tip insecticide sau fertilizante…
In consecinta, obiectivul studiului, luind in considerare cele trei tipuri de culturi, a fost „sa identifice sursele si sa estimeze nivelurile prezentelor accidentale de organisme genetic modificate in culturile nemodificate genetic si la nivelul fermelor“ si, ca urmare a datelor obtinute, „sa identifice si sa estimeze schimbarile la nivelul practicilor agricole care sa poata duce la reducerea acestei prezente accidentale a culturilor OMG in cele non-OMG sub limite considerate a fi sigure“. In paralel – si aici observatiile devin extrem de interesante – „sa estimeze costurile unor schimbari semnificative in practicile agricole, costurile sistemelor de monitorizare si ale unor potentiale sisteme de asigurari pentru acoperirea posibilelor pierderi financiare datorate prezentei accidentale a unor culturi OMG in cadrul culturilor nemodificate genetic“.
Care sint posibilele „surse de contaminare“? Studiul UE afirma clar ca sint tot atit de vaste, cit de greu controlabile: „sursele sint bine cunoscute si pot fi impartite in patru categorii: impuritatile din seminte, imprastierea polenului si semintelor de la un cimp la altul prin intermediul vintului, insectelor si masinilor, supravietuirii unor plante pe timp de iarna, cresterea unor plante din seminte ratacite sau prin amestecul produselor dupa recoltare“.
Jumatate din productia de soia si rapita a SUA si Canada este modificata genetic
„Procentajul OMG-urilor in regiune reprezinta un factor important, in conditiile in care deja nivelul de 10% de varietati genetic modificate produce o prezenta semnificativa de culturi OMG in cadrul culturilor nemodificate genetic. Au fost analizate doua scenarii, cu 10% si respectiv 50% din nivelul de prezenta a OMG-urilor. Procentul de 50% reflecta situatia actuala din tarile care au adoptat productia cu organisme genetic modificate (spre exemplu, in anul 2000, boabele de soia genetic modificate reprezinta aproximativ 54% din totalul cultivat in SUA, iar rapita modificata genetic ajunge sa ocupe aproape 50% din culturile canadiene)“. Raportul UE 2002
Datorita acestor „motoare de transport“ naturale, practic surse continue de contaminare intre diversele tipuri de culturi, expertii UE ajung la concluzia ca limita de siguranta acceptabila la nivel de UE, cea de 0,1%, „va fi extrem de greu de realizat pentru orice combinatie intre culturi la nivelul fermelor, aceasta in oricare dintre cele doua scenarii luate in considerare (varianta cu 10% si cu 50% de culturi transgenice in zona, chiar in conditiile in care s-ar putea produce schimbari semnificative la nivelul practicilor agricole). Poate doar unele ferme care produc seminte de rapita pentru ulei s-ar putea apropia de un asemenea prag, dar numai prin semnificative schimbari la nivelul practicilor agricole“.
Ce anume este atit de costisitor?
Studiul estimeaza ca necesara schimbare a practicilor agricole prin trecerea la culturile transgenice si introducerea unor sisteme specifice de monitorizare, precum si contractele de asigurari specifice vor mari costul productiei cu 1-10% pentru porumb si tomate, dar semnificativ mai mari (pina la 41%!) in cazul rapitei.
„In toate cazurile, activitatile de monitorizare vor conta foarte mult la nivelul costurilor aditionale“.
Ce inseamna aceste activitati foarte sofisticate de monitorizare a nivelului de prezenta accidentala a OMG-urilor la nivelul unor culturi traditionale sau biologice? Iata ce spun expertii europeni: „Sistemele de monitorizare ar trebui construite pe baza metodologiei HACCP (Hazard Analysis and Critical Control) pentru a defini etapele cele mai importante care trebuie controlate la nivelul productiei… iar metodele de detectare vor cuprinde analiza calitativa si cantitativa GMO- Polymerase Chain Reaction. Detectarea si cuantificarea OMG-urilor este facuta in mod normal prin analiza DNA-ului transgenic… iar aceste teste sint destul de lungi si necesita laboratoare bine echipate si personal specializat… In mod normal, pretul pentru asemenea teste este de 320 euro pentru o analiza cantitativa a unui singur esantion sau de 150 euro pentru o analiza semnicantitativa. Preturile ar putea sa scada daca la analiza sint date mai multe esantioane“.
Dar se adauga si costurile contractelor de asigurari specifice: „Daca prezenta accidentala a OMG-urilor in culturi nemodificate depaseste un anume prag, este de asteptat o reducere a veniturilor. Fermierii traditionali ar putea pierde posibilele prime speciale pentru produse organice si subsidiile, asa ca pierderile lor pe termen scurt ar putea fi mai mari. Costurile indicative ale asigurarilor sint calculate pe baza pierderilor pe termen scurt si luind in considerare o asumare a faptului ca va fi depasit in mod frecvent nivelul de 3% in materie de contaminare“. Pe termen mediu si lung, costurile aditionale pentru controlul OGM-urilor ar putea creste… Pentru fermele cu productie organica, recistigarea „statului de productie organica“ ar putea cere timp si implica o si mai mare pierdere de venituri“.
In consecinta, concluziile studiului sint foarte dure: „costurile sistemelor de monitorizare vor avea un impact foarte mare asupra tuturor fermelor“. In plus, cercetatorii sint extrem de siguri ca principiul de baza – si anume realizarea unui nivel de contaminare de doar 0,1% – este „un lucru virtual imposibil in oricare dintre scenariile luate in considerare“. Acestea fiind spuse, expertii considera chiar ca si in cazul acceptarii unor praguri de contaminare mai ridicate (0,3% pentru productia de seminte si 1% pentru productia destinata alimentatiei), coexistenta a doua tipuri de culturi „poate fi tehnic posibila, dar dificila economic din cauza costurilor si complexitatii schimbarilor necesare… In fine, cultivarea in cadrul aceleiasi ferme a unor productii cu OGM si traditionale poate sa fie un scenariu nerealist, chiar in cazul unor ferme mari“.
(Sursa: ISAAA – 2002)
De cinci ani, in Romania se cultiva soia modificata genetic, iar guvernul tace milc!
La nivelul anului 2001, asa cum afirma Dr. Clive James, PDG al ISAAA (International Service for the Acquisition of Agri-biotech Applications) suprafata totala cultivata pe Terra cu OGM-uri este de 52,6 milioane de hectare, implicind 5,5 milioane de fermieri din 13 tari printre care si Romania. Cresterea suprafetelor cultivate fata de anul 2000 este semnificativa (18%) si un sfert din suprafata cultivata se afla in tari in curs de dezvoltare, acolo unde se inregistreaza cele mai rapide si importante dezvoltari. Conform aceleiasi surse, in 1999 in Romania au fost plantate primele suprafete de soia toleranta la ierbicide (14.250 hectare) si 100 hectare de rosii BT, dar alte surse (de sorginte americana) afirma ca primele culturi de soia au inceput deja din 1997, perioada in care au inceput experimentele si, foarte rapid apoi, culturile de serie.
Purtatorul de cuvint al Comisiei Europene crede ca si noi, romanii, trebuie sa stim si avem acest drept fundamental sa stim ce anume ni se propune ca produs alimentar
Pia Ahrnehilde Hansen – purtator de cuvint, Comisia Europeana
Care vor fi implicatiile datelor si propunerilor din acest Raport pentru agricultura din tarile membre si mai ales a celei din tarile candidate? Vor fi ceva lectii de invatat din aceste concluzii foarte dure ale raportului expertilor europeni?
Cu siguranta ca vor fi niste lectii care va trebui invatate din acest nou Raport ale carui rezultate trebuie sa le studiem cu mare atentie. Dar filozofia de baza a politicii noastre in ce priveste OMG-urile ramine aceeasi: consumatorii trebuie sa stie, au dreptul fundamental sa li se spuna ce anume li se propune ca produs alimentar. Trebuie sa stie cu mare precizie daca un produs alimentar contine sau nu OMG-uri. Tocmai aceasta este motivatia reglementarilor pe care le avem in privinta necesitatii de a putea urmari un produs de la forma sa de baza pina la etapa finala a productiei alimentare. Atit agricultorii, cit si consumatorii trebuie sa dispuna de libertatea de a alege in cunostinta de cauza.
Pentru asta, ei trebuie informati. Cui ii revine aceasta responsabilitate?
Bineinteles, guvernelor nationale le apartine responsabilitatea de a alege cum si prin ce mijloace vor informa cetatenii asupra politicilor pe care intentioneaza sa le initieze si a reglementarilor pe care doresc sa le puna in aplicare. In acest caz, cei de la Bruxelles nu au nimic de spus, dar legislatia europeana de care dispunem ofera o foarte buna baza pentru a asigura atit o consultare, cit si o informare a cetatenilor, suficiente pentru a oferi utilizatorilor toate datele privind acest tip de produse. Aceasta legislatie prevede obligatii in privinta informarii publicului prin etichetarea produselor si ne putem foarte greu imagina ca un guvern nu trebuie sa se asigure ca stie cu exactitate ce se petrece pe teritoriul tarii respective in acest domeniu.
O protectie a culturilor traditionale este aproape imposibil de realizat
Lorenzo Consoli, expertul in materie de OMG, GREENPEACE Europe.
Problema esentiala este cea a „nivelului admis de contaminare“, iar raportul expertilor europeni are o serie de concluzii care, la modul cel mai evident, pun in dificultate Comisia Europeana. Concluzia cea mai importanta este ca introducerea pe scara comerciala a culturilor cu OMG in Europa va duce la o crestere a costului de productie pentru toti cei care practica agricultura traditionala sau cea biologica. Aceasta, pentru ca ei va trebui sa se protejeze de contaminarea cu OMG-uri, fenomen extrem de greu de stopat, fiind nevoie de masuri speciale, cum ar fi barierele antipolen, crearea unor distante de siguranta intre diferitele tipuri de culturi, trebuie sa se faca o planificare riguroasa pe plan regional pentru a se evita polenizarile accidentale intre culturile OMG si cele traditionale, trebuie facute in permanenta analize care costa foarte mult… cine va plati toate aceste masuri? Cine va fi responsabil pentru aplicarea lor? La ce nivel se va realiza planificarea pentru aplicarea in practica a unui set unitar de masuri pentru evitarea contaminarii?
Mai exista si o alta concluzie dramatica a Raportului: practic, va fi imposibil sa se realizeze un prag de contaminare de doar 0,1%. Trebuie sa spunem ca 0,1% este asa numitul „nivel de detectie“, prima treapta fata de „0 tehnic“, cel reprezentat de culturile biologice. In cazul in care contaminarea va depasi 0,1%, in mod logic, vom vedea disparitia tuturor culturilor biologice, asa cum le cunoastem azi, deoarece acestea, prin definitie (asa cum este mentionat in reglementarile Comisiei Europene), nu pot contine nici cea mai mica urma de organisme modificate genetic…
– Puteti sa va referiti acum la situatia din tarile candidate?
– Interesul companiilor producatoare de biotehnologie, in special al companiei americane MONSANTO care avut mereu o strategie pe care as putea-o denumi de „contaminare tacuta“, cea de a nu eticheta OMG-urile, de a nu oferi consumatorilor posibilitatea de a alege intre un produs sau altul, a fost sa se implanteze cit mai rapid pe noile piete. Deoarece Europa de Est se confrunta cu o lipsa de legislatie adecvata, in conditiile in care exista o lipsa de informatie si de luare de atitudine la nivelul publicului privind primejdia reprezentata de OMG-uri, fiindca guvernele nu au aceeasi putere ca si cele occidentale de a se opune arogantei SUA si companiilor reprezentind industria biotehnologica… in acest caz, companiile respective au interesul de a intra in scena „pe poarta de serviciu“, incercind sa contamineze intreaga Europa, plecind din tarile unde lucrurile sint cel mai simplu de rezolvat. Asta vor sa faca, asta a inceput deja sa faca MONSANTO in tarile din estul Europei!
SUA ameninta Croatia!
Iata de ce tari precum Croatia, in momentul in care au incercat sa-si acorde legislatia in domeniu cu cea europeana in domeniul protectiei consumatorilor si informatiei date prin etichetajul obligatoriu al produselor si declaratiei de riscuri reprezentate de OMG-uri, au fost pur si simplu amenintate de Guvernul SUA. Croatia a fost amenintata de Guvernul SUA tocmai din acest motiv si Uniunii Europene ii revine acum sarcina de a proteja integritatea statelor candidate si a le sprijini sa adopte legislatia europeana in domeniul OMG-urilor.
Poate ca observatiile sint juste, dar companiile producatoare de OMG-uri argumenteaza ca folosirea semintelor certificate reprezinta tocmai o cale de rezolvare a marilor probleme ale agricultorilor din tarile Europei de Est, calea spre recolte mari si ieftine… oferta tentanta atunci cind stim care sint marile probleme economice cu care se confrunta!
Mafia companiilor multinationale de biotehnologie
Nu e deloc adevarat. Culturile cu OMG-uri reprezinta inainte de orice o dependenta din ce in ce mai mare, pina la a deveni totala, fata de companiile multinationale: spre exemplu, agricultorii nu vor mai putea sa fie stapinii propriilor seminte, caci vor fi obligati ca, in fiecare an, sa cumpere de la companiile multinationale totalitatea semintelor de care au nevoie pentru noua cultura, in conditiile in care stim ca societatile de biotehnologie au achizitionat cele mai importante companii producatoare de seminte pentru rapita, rosii, porumb, varza, bumbac etc. Din momentul in care au acceptat OMG-uri, agricultorii va trebui sa achizitioneze restul de la aceeasi companie, asa cum prevede contractul, spre exemplu, pesticidele. Deoarece un OMG este desenat genetic pentru a fi rezistent la anumite tipuri de pesticide, va trebui sa se achizitioneze pesticidul potrivit numai de la compania de la care cumperi si semintele: in acest caz, platesti pentru brevetul OMG, platesti pentru seminte, platesti pentru pesticide… Si asta in fiecare an, cit timp cultivi pamintul! Agricultorii trebuie sa stie ca, spre diferenta de culturile traditionale, in cazul culturilor OMG este absolut interzis sa se pastreze semintele de la un an la altul. Acest lucru este prevazut cu strictete in contract, deoarece exista probleme puse de hibrizi nedoriti sau de posibila lipsa de fertilitate a semintelor din a doua generatie… Dar mai exista o alta problema foarte grava subliniata in raportul experitilor europeni. Culturile cu OMG vor antrena nu numai tipul de dependenta la care ma refeream anterior, ci si dependenta agricultorilor traditionali sau biologici. Aceasta pentru ca nivelul de contaminare a culturilor traditionale va fi atit de mare, incit, daca nu fac nimic, propriile lor seminte vor deveni niste hibrizi sau vor fi inutilizabile, astfel incit vor fi nevoiti sa se adreseze companiilor multinationale de biotehnologie pentru a cumpara noua lor oferta: semintele certificate non-OMG! Vedeti, sintem in situatia in care companiile respective produc problema si apoi cer sa fie platite pentru a o rezolva. Este o situatie care se apropie de cea din Sicilia, o mafie a protectiei obligatorii… atunci cind platesti sa nu ai un incendiu in magazin…
