„Filmul“ rapirii a fost povestit de Marie-Jeanne Ion si Sorin Miscoci. Acestia au relatat sirul evenimentelor, incepind cu momentul rapirii de la Bagdad, cind erau impreuna cu Ovidiu Ohanesian si Mohammad Munaf, pina la eliberare, Marie-Jeanne amintind si de relatia sa cu Hayssam. Reporterul Prima TV a relatat ca rapitorii s-au aflat intr-o masina mare, alba, care claxona si avea sirena si care le-a barat calea. Ea sustine ca, in momentul rapirii, avea in mina telefonul lui Sorin, pe care citea un mesaj primit de la cineva din Ambasada României la Bagdad si asa a putut transmite cele doua SMS-uri.
Cei patru au fost dusi intr-o casa aflata intr-o zona intunecata. Marie si Sorin au mai spus ca in locul unde au fost inchisi a existat si riscul sa moara sufocati din cauza lipsei aerului. Marie-Jeanne si Sorin au mai povestit ca nu au fost agresati fizic, dar ca rapitorii le-au impus reguli de inchisoare. In cadrul aceleiasi emisiuni, jurnalista a explicat si relatia sa cu Omar Hayssam, precizind ca l-a cunoscut cu ocazia unei deplasari oficiale in Tunisia cu seful statului si ca, in urma cu ceva timp, a apelat la el pentru a-si cumpara masina.
In ceea ce priveste deplasarea sa in Irak, Marie-Jeanne a amintit ca Omar Hayssam a intrebat-o daca vreun jurnalist de la Prima TV doreste sa plece intr-o deplasare pe care ar organiza-o un prieten de-al sau, Mohammad Munaf, care, potrivit jurnalistilor, s-a ocupat inclusiv de obtinerea vizelor pentru Iordania si Irak. Concret, s-au dat citeva explicatii, dar ramin multe gauri negre si intrebari fara raspuns…
Cei trei jurnalisti si Mohammad Munaf au sosit in Irak pe 23 martie, fiind luati de la hotel si dusi la interviurile pe care le-au luat acolo, numai cu masina, de catre Mohammad Munaf si fratele acestuia. Cinci zile mai tirziu, pe 28 martie, Marie-Jeanne si Sorin fusesera, impreuna cu Ovidiu Ohanesian, sa-i ia un interviu presedintelui Ligii de Prietenie Româno-Irakiene. Ei se deplasau cu o masina condusa de Mohammad Munaf.
De acolo au plecat in masini separate: Marie-Jeanne si Sorin intr-un autoturism cu Munaf, iar in altul Ovidiu si inginerul irakian pe care-l gasisera in biroul presedintelui Ligii. Ei au mers acasa „la un personaj“ care stia mai multe despre fabricile de ciment pomenite de inginer. Acolo au intrat doar inginerul irakian si jurnalistul de la România Libera, care au stat doar vreo zece minute.
In jurul orei 19.00, cind au plecat, cei trei jurnalisti s-au urcat in masina condusa de Munaf, oprind ceva mai tirziu pe o strada principala cu magazine pentru a cumpara inghetata si tigari. Din masina a coborit doar Munaf.
„Open! Open!“
Cei doi jurnalisti de la Prima TV au mentionat ca Munaf nu cunostea zona, dar ca le-a aratat o moschee luminata, care se vedea cam la 1,5 kilometri, spunindu-le ca de acolo stie drumul. Pentru a ajunge la moschee, el a virat la dreapta pe o strada intunecata, apoi la stinga, unde era o coloana lunga de masini, iar ca sa nu astepte a intors masina, incercind sa gaseasca o cale mai rapida. Dupa citeva zeci de metri au fost depasiti de o masina mare, alba, care claxona si avea sirena si care le-a barat calea. Marie-Jeanne si Sorin au povestit ca au crezut ca este o masina a politiei. Insa din masina au coborit niste barbati inarmati cu mitraliere Kalasnikov, care au inconjurat autoturismul in care ei se aflau, si au inceput sa urle: „Open! Open!“. Sorin Miscoci era pe locul din fata, in dreapta. El a deblocat portiera, a fost tras afara si aruncat in portbagajul unei masini. Imediat a fost aruncat in portbagaj si Ovidiu Ohanesian, iar Marie-Jeanne pe bancheta din spate a masinii. Atunci le-a putut transmite colegilor mesajul prin care anunta ca au fost rapiti. „In momentul in care am facut apelul… era in masina, mi-au spus «sleep»… m-am trezit cu telefonul in mina si stiam atit: ca trebuie sa cer ajutor“. Potrivit jurnalistei, rapitorii nu i-au luat telefonul pentru ca nu si-au dat seama ce este obiectul pe care il tinea in mina.
Cipuri sub piele
In ceea ce-i priveste pe ceilalti doi jurnalisti, Sorin si Ovidiu au deschis de doua ori portbagajul in care se aflau, masina fiind oprita de fiecare data. Unul dintre rapitori cobora din masina, inchidea portbagajul. Iar a doua oara a urcat intr-o alta masina, in care se afla probabil si Mohammad Munaf, sustin Marie-Jeanne si Sorin. Cei patru (Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci, Ovidiu Ohanesian si Mohammad Munaf) au fost dusi intr-o casa aflata intr-o zona intunecata. Acolo au fost inchisi intr-o camera, in care initial era intuneric, iar dupa citeva minute a fost aprinsa lumina. Au fost controlati, le-au fost luate actele, telefonul, au fost intrebati daca au cipuri sub piele.
Filmari repetate
„Am fost dusi intr-o casa foarte intunecoasa. Rapitorii au incercat tot timpul sa nu faca zgomot. Am fost dusi toti patru intr-o singura camera. Au fost speriati de telefon si mi-au cerut sa ii scot bateria“, a declarat Miscoci. Relatarea a fost continuata de Marie-Jeanne, care a precizat ca „si Munaf parea foarte speriat, pentru ca avea pasaport american“. „Primul moment de criza reala s-a produs in acea seara, dupa ce au aflat de la televizor ca am transmis mesajul. Au inceput sa urle si mi-au spus ca imi taie gitul. Munaf a lasat capul in jos si a inceput sa plinga“, a continuat Marie-Jeanne. „I-am explicat ca aveam o intelegere cu redactia sa comunicam din ora in ora. S-au calmat foarte greu“, a mai explicat Sorin Miscoci. „A doua zi am facut prima inregistrare video. Erau nervosi, pentru ca aflasera de la televizor ca au cerut o suma, drept recompensa. M-au obligat sa spun textul lor. Munaf a tradus din araba in româna, apoi eu l-am spus in engleza. La primele doua filmari au fost folosite echipamentele Prima TV. Chiar ni s-a cerut permisiunea pentru acest lucru. S-a tras de mai multe ori, pentru ca eu plingeam…“, a continuat Marie-Jeanne. Potrivit jurnalistei, la celelalte filmari s-a folosit o alta camera, urmarindu-se in mod intentionat ca inregistrarea sa fie de calitate mai slaba. Patru zile mai tirziu, au fost mutati intr-un alt loc, cu conditii mult mai rele decit primul.
Miscoci, primul vizat
Potrivit declaratiilor jurnalistilor Primei TV, momentele critice au fost: inregistrarea in care era dat ultimatumul, cea cu Miscoci imbracat in portocaliu – „culoarea mortii“ si ulterior, cind li „s-a dat de inteles ca Sorin va disparea“. Ei au precizat ca inregistrarile video cu Munaf au fost realizate separat si ca nu primeau nici un fel de informatii, incercind sa deduca din orice gest daca lucrurile merg bine „afara“. Aceste gesturi insemnau fie o lingurita de miere dimineata, o felie de carne in sandvisul care li se oferea sau permisiunea de a merge la toaleta. Marie-Jeanne si Sorin au spus ca nu au fost agresati fizic, dar ca rapitorii aveau „reguli de puscarie“: ii tineau tot timpul legati la ochi si le-au interzis sa vorbeasca. Li s-a spus ca sint monitorizati tot timpul cu camere de filmat.
De asemenea, au fost supusi la „interogatorii“, deoarece erau considerati „prizonieri de razboi“ si posibili spioni. Marie-Jeanne si Sorin au mai spus ca eliberarea a venit pe neasteptate si ca ei nu au stiut pina dupa acest moment cine i-a rapit. Cind au fost eliberati, rapitorii le-au dat incaltaminte si haine noi si au mai facut o inregistrare in care a fost citit un text in limba araba.
